2,876 matches
-
umplut de gemete și de mormăituri, ai fi putut jura că tună; apoi s-au dus : noi doi le-am mulțumit pentru cele aflate și am ieșit, umăr la umăr, pe câmp. Peste un timp, ne-am dat seama că splendida toamnă care acoperise lumea se apropia de sfârșit; și, cum, în mlaștini, iernile sunt deosebit de aspre, ne-am pregătit pentru hibernare; am lărgit, cu mâinile noastre, scorbura, am căptușit-o cu crengile care ni se ofereau singure, n-am lăsat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
inițialei dintre numele și prenumele bunicului său, al lui Constantin, pe care el, Constantin, n-o știa, neavând cum s-o știe. Dar știa precis că bunicul său plecase cu vreo sută și ceva de ani în urmă din munții splendizi care se văd în zarea Ohridei, spre meleagurile carpatice unde oamenii vorbeau o limbă frățească, „a plecat ca să scape de jugul otoman“, așa s-a exprimat Constantin. Iar când eu am remarcat că bunicul meu părăsise cam tot pe atunci
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
unde oamenii vorbeau o limbă frățească, „a plecat ca să scape de jugul otoman“, așa s-a exprimat Constantin. Iar când eu am remarcat că bunicul meu părăsise cam tot pe atunci, pesemne ca să nu-l pască oile de viu, munții splendizi care se văd în zarea Ohridei, Constantin a conchis : „Ca să vezi, domnule ! Habar n-aveau unul de altul și s-au întâlnit în cimitir, ca noi, atunci, în ziar, și ca acum, pe stradă...“. * Într-un spital din Boston a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de locuitori - Ashargin n-a știut niciodată cifra exactă -, ostateci, duceau o viață lugubră în periferiile luxuriante și îndepărtate. O viață lugubră pentru că ei considerau Gorgzid-ul ca un oraș provincial și se simțeau jigniți. Gosseyn zărea unele dintre casele lor, splendide locuințe ascunse printre arbori și frunziș veșnic verde, case care ocupau dealuri întregi, se târau până în văi și se pierdeau în depărtări cețoase. Gosseyn întoarse încet spatele priveliștii. De un minut, sunete ciudate ajungeau la el de la ușa opusă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
carillonul începea să cânte. Nicu se străduia să prindă întâlnirea cu dorobanțul. Nu era ușor, pentru că se orienta numai după soare și umbră. De data asta atenția băiatului se îndreptă spre altceva. Pe jos, chiar în fața lui, era un țurțure splendid, de vreo doi coți lungime, numai bun de spadă. Îl culese pe loc, îi mângâie suprafața ușor vălurită fără să-i pese de răceala gheții, îl duse cu ambele mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini, și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
te las să zaci și tu acolo, ca ăsta, îmbușcatu’. Vocea lui Petre, aspră, dar nu ostilă, m-a readus la realitate. La noua realitate. M-am recufundat în orașul dezordonat. Pe stânga, pe zidul lateral, orb, al unei case splendide, sub conturul ciudat de turtit al acoperișului, cu câteva coșuri din care ieșea fum, am văzut scris cu majuscule o reclamă, L’INDÉPENDANCE ROUMAINE. Pe literele U și M, care se aflau exact sub coș, erau niște urme negre. Au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cum făcuseră percheziția străinului. Cine știe ce le mai scăpase, până și cutia-safe dispăruse. Nicu îl lăsă să se descarce, era obișnuit cu nervii, de la maică-sa, dar reținu noutățile. — Desenează-mi aici ce ți-a dat. Îi întinse lui Nicu o splendidă coală velină. Luă un creion și-l ascuți cu un cuțitaș. Lui Nicu îi plăcea să deseneze, dar până acum nu făcuse asta decât pe tăbliță și în zăpadă. Era prima dată că avea la dispoziție o foaie albă și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce-i stătea în cale. Numai de n-ar face vreun accident! Tot mai mulți băieți tineri sunt accidentați sau accidentează pe alții, în ultimul an patru au fost aduși chiar la cabinetul lui. Ajunse în Teilor. Remarcă niște case splendide, la intersecția cu Sfântul Spiridon, știa că se lucra de mult la ele, dar iată că acum erau gata și străluceau. Înăuntru erau candelabrele aprinse și pe fereastră se vedea agitație. Un tânăr cu mers suplu, unduit, ieși din curte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Generalul Ion Algiu și-o instalase de curând. Se auzi un țârâit și, în aceeași clipă, un lătrat. La ușă, pașii ordonanței și ai patrupedului ajunseră deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului. Îl alungă, deși era prietenos și avea ceva extrem de aristocratic, cu capul lui vioi, alungit, și cravata de păr din jurul gâtului. Își lăsă bastonul cu cioc argintiu în vasul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
niciodată datoare cu o replică, iar războaiele cu soțul ei îi făceau plăcere. Trupeși amândoi, spre deosebire de cei trei copii, semănau cu un general și-o generăleasă în lupte de hărțuială. Ea cu capul mic și ridat, însă pe decolteu cu splendida carnație de camelie a femeilor din familie, iar el cu față stacojie și favoriți albi. — Să-i spun fiului dumitale, vrei să zici, eu l-am născut, dar, de moștenit, te-a moștenit numai pe dumneata. Pe mine m-au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi scoase la iveală toată hotărârea de care era capabilă.) Nu putem să lăsăm un lucru atât de monstruos să ne pângărească satul. Închipuiți-vă... și glasul începu să-i tremure la gândul acesta înfiorător. Închipuiți-vă că această colectivitate splendidă, de modă veche, pe care hotărâsem s-o păstrăm întotdeauna exact așa cum o are pictată Împărăteasa în galeria ei de tablouri, ar fi acum pradă desfrâului și ruinată de această... de lucrul acesta... Dar așa ceva nu vom suporta! Glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vii. Antropofagi (preferă fete tinere), zmeii se situează pe scara agresivității animalice pure. Monștrii: Gheonoaia, Scorpia, Muma-pădurii, Ciută-nevăzută, Vâjbaba, Jumătate-de-om, Bătrânul din pădure, Moșul-orb, Barbă-Cot și, uneori uriași, opresc expansiunea teritorială a omului. Zâna este antiteza zmeoaicei/bătrână, simbolizează tinerețea splendidă și incoruptibilă, ademenitoarea tinerilor, cu ajutorul dansului mâinilor, o frângere existențială ori sacrificiu de sine. Ielele „pe cine prind, îi iau puterea din mâini și din picioare, îi îmbolnăvesc de boli grele. Sunt vânturi care ridică fânul și frunzele către cer
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
înseamnă că prima uniune leagă totdeauna persoana căsătorită de primul soț/soție. În același fel, Ioan Gură de Aur afirmă frecvent nu numai că femeia este „legată de soț”, ci și că soțul este „legat de soție”; și, într-un splendid text pe care Cereti se mulțumește să-l citeze fără să spună nici măcar un cuvânt, Teodor din Mopsuestia subliniază că soția rămâne totdeauna - totdeauna după realitatea spirituală - trupul soțului ei, chiar dacă a fost repudiată și s-a căsătorit din nou
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
o privește... sufletu-i s-adună În ochiul lui albastru, blând și mat... Ș-astfel cum sta mut înger din tării Părea un mort frumos cu ochii vii. 265- " O, vin cu mine, scumpă, -n fundul mării Și în palate splendizi de cristal, Când vîntu-a trece peste-a apei ării Tu-i auzi cântarea lui pe val; Ți-i închina viața ta visării, 270Vei fi oceanului monarchul pal... Ți-oi da palate de mărgean și profir Cu bolți lucrate numa-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dreptate. Pentru Melania, vârsta rămâne un amănunt lipsit de semnificație. Locotenentul își aminti silueta fragilă a bătrânei, mâinile uscate cu articulații șubrede și strâmbă imperceptibil din buze. O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare ― îți amintea de fluturii aceia splendizi prinși cu acul în cutii de sticlă, "ce zglobii trebuie să fi fost odată!" ― și cam aici interesul ostenea. ― Nu mă crezi, râse maiorul. Ești prea tânăr pentru ca frăgezimea obrajilor să nu conteze enorm deși, întîmplător, ai Melaniei sânt foarte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cutremura. I-o dăruise fiica unei prietene pentru că-i împrumutase o rochie de Revelion. Doamna Miga oftă până în adâncul inimii și Ioniță Dragii o privi îngrijorat. Se interesă în șoaptă: ― Ți-e rău? Florence nu-i răspunse... Fusese o rochie splendidă din catifea albastră încheiată sus la ceafă într-o agrafă cu strasuri. Purta deasupra un bolero de argint cu un buchet uriaș de pansele și miozotis. În timpul dansului pierduse florile. Toți se îngrămădeau să le găsească... 1932... Balul Damelor Române
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu? Inginerul zâmbi. ― E o copie excepțională. Originalul se află la Versailles. Salonul maimuțelor. Haidem! Pătrunseră într-un hol rotund, pardosit cu marmură. O scară splendidă ducea la etajul superior. Treptele se deschideau într-o spirală îndrăzneață, amintind grația sinuoasă a fustelor spaniole surprinse în mijlocul unei piruete. Raul Ionescu clătină din cap admirativ. ― Fantastic! Și de-afară nu dădeai doi bani... ― Unde-i tipa cu evantaiul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nici căminul. Pariez pe orice că au și o cameră secretă! Închipuiește-ți numai! Ce surpriză pentru un grup de vizitatori, la o mică manevră a ghidului să se trezească dintr-o dată că un perete se deschide, dând într-o sală splendidă unde se găsesc cele mai de seamă comori ale muzeului! O surpriză plină de efect... Nu, nu, încă nu te felicit, Melania, dar presimt că ai dreptate." Respiră adânc și aruncă o privire triumfătoare spre Nucu Scarlat. * " Aș fuma o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
meditezi la vară? Crăciun, Paște... Ce cadou îi fac lui Florence? Jurnalul de zi... Ieri m-am plimbat cu Florence aproape o oră pe lângă lacuri... Florence se simte rău, ar trebui să fie atentă cu rinichii... Am citit niște versuri splendide. I le voi trimite lui Florence împreună cu niște toporași... E de ajuns să mă ciocnesc cu stejarul ăsta... N-am făcut nimic pentru ea toată viața. Poftim la tablă, Iordache! Conjugă-mi laboro-laborare, indicativ prezent. Laboro, laboras, laborat..." Apăsă brusc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
interzic, draga mea, să te mai concentrezi astă-seară! Dacă trebuie să te gândești, ai s-o faci mâine dimineață cu mintea limpede. Esențial este că, deocamdată, poți dormi li-ni-ști-tă. Domnul maior seamănă acum cu un cățeluș care vede un os splendid închis într-o cutie de sticlă. Întinde lăbuța și nu poate ajunge la el, ceea ce nu-l împiedică să-i dea târcoale. Mirciulică! Unde ești, Mirciulică? A început filmul. Știi cât îți place Liz Taylor. Șerbănică Miga o găsi pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care trece frământând totul / Voi trimite vântul furtunii care trece smulgând bananierii / Voi trimite uraganul care cade din nori și mătură totul înaintea lui..." ― Vă mulțumesc, doamnă, făcu maiorul râzând. Sânt complet edificat. Mi-ați dat ocazia să ascult lucruri splendide. ― Aceasta a fost din legenda lui Ngurangurane, fiul crocodilului, declară Melania Lupu sufocată de mândrie. Dialectul fan. ― Fără îndoială. Sesizasem chiar o deosebire. Altceva, nu-i așa, decât tembo-habe. ― O să sesizați mai bine în alt fragment. ― Nu vă osteniți, doamnă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ", SE GÎNDI HEDROCK CU O ISTEȚIME DIN CE ÎN CE MAI ALERTĂ, "ERA S-O FACĂ SĂ SE DEA DE GOL ÎN ÎMPREJURĂRILE CELE MAI AVANTAJOASE \ PENTRU EL." DREPT CARE SPUSE: \ INNELDA, MĂ GÎNDEAM LA STRĂ-STRĂ-STRĂBUNICA TA DE ACUM ȘAPTE GENERAȚII, SPLENDIDA GANELA, ÎMPĂRĂTEASA CU PĂRUL DE AUR. AFARĂ DOAR DE FAPTUL CĂ EȘTI BRUNETĂ, SEMENI GROZAV CU EA AȘA CUM ERA ÎN TINEREȚE. OCHII VERZI AI ÎMPĂRĂTESEI PĂRURĂ NEDUMERIȚI. BUZELE I SE STRÎNSERĂ DUPĂ CARE SE DESFĂCURĂ DE PARCĂ AR FI VRUT SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
între postura de curtean slugarnic și de om cu personalitate, calea cerută de tînăra Împărăteasă de la întreaga ei suită. ― Haide, haide, Hedrock, îi spuse mustăciosul Prinț del Curtin. Doar n-ai de gînd să ții numai pentru tine această bucățică splendidă de bîrfă. Presupun că și asta provine tot din dosarele ilustrate ale Arsenalului. Hedrock tăcu. Zîmbetul de încuviințare păru să fie îndreptat către acest verișor al Împărătesei, dar de fapt aproape că nu-l vedea. Privirea și atenția i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Hedrock aflase această veste pe nava cu care se întorsese pe Pămînt, dar nu spuse decît atît: ― Continuă. Cadron era emoționat la culme: ― Am primit de la ea o ofertă absolut remarcabilă: Recunoașterea Arsenalelor și participare la guvern. Este o capitulare splendidă. ― Și bineînțeles că voi refuzați. ― Cum? întrebă Cadron, și imaginea lui se holbă speriată. ― Nu cumva vrei să spui că are de gînd Consiliul să ia în considerație posibilitatea unei acceptări? Nu se poate să nu vă dați seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că noi credem într-un Dumnezeu în trei Persoane, profesiunea de credință conține trei părți; ele vorbesc despre Tatăl, despre Fiul și despre Duhul Sfânt. 1. Cred în Dumnezeu Tatăl Viața poate fi minunată. Ne bucurăm la vederea unui apus splendid. Cât de bună este o gură de apă proaspătă, atunci când ne este sete, sau o bucată de pâine, atunci când ne este foame! Nu este la întâmplare faptul că suntem sănătoși. Nu este la întâmplare, faptul că unii ne iubesc, iar
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]