2,110 matches
-
personajele le poartă în notația autorului, ideea generalizării fiind vădită. Aceeași întrebare revine obsesiv: am fost sau n-am fost colaborator? Am făcut poliție politică sau nu, iar dacă am făcut sunt vinovat pentru asta? A treia seară este a "spovedaniei" și cea în care se extinde întrebarea pînă la nivelul publicului un public care este dezvăluit, un public spre care luminile s-au îndreptat în afara spațiului de joc. Senzația este certă: regimul politic devine aproape un pretext pentru că în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
chef să vorbesc... altădată... Gh. P. unu: Dacă vrei să spui ceva adevărat..., îți închiriez scena mea... Gh. P. doi: Tu tot mai crezi că pe scenă se spune adevărul...! Gh. P. unu: În orice caz, mai multe decît la spovedanie... (pune scaunele pe o laterală a miniscenei, stinge reflectorul, agață peruca cu care P. doi îl jucase pe Paleu, trage cortina) Gh. P. doi: (asistînd la această "desființare" a scenei) Ce naiba ți-o fi venit și ție cu trăsnaia asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nu... Gh. P. unu: Adică să ascult... și să înțeleg... Asta vrei de la mine?! Gh. P. doi: Da..., atît cît se poate... cît poți... Gh. P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și tămîie, a strană..., a spovedanie... Gh. P. doi: Poate că da... Gh. P. unu: Păi, atunci, dacă-i vorba de spovedanie, s-o facem cum trebuie... Deci, tu ești păcătosul, da? Bun... Vino, stai colea, cuminte, ascultător și... răspunzător... Eu sînt preotul... și o să stau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doi: Da..., atît cît se poate... cît poți... Gh. P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și tămîie, a strană..., a spovedanie... Gh. P. doi: Poate că da... Gh. P. unu: Păi, atunci, dacă-i vorba de spovedanie, s-o facem cum trebuie... Deci, tu ești păcătosul, da? Bun... Vino, stai colea, cuminte, ascultător și... răspunzător... Eu sînt preotul... și o să stau aici... stai puțin... (improvizează, pe miniscenă, un mic perete despărțitor, își ia și el un scaun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mine, ar trebui să înceapă altfel... Gh. P. unu: Adică, cum?! Gh. P. doi: Păi, ar trebui ca preotul să spună: "Fiule, amîndoi sîntem vinovați..." Gh. P. unu: Adică de ce să spună preotul că e vinovat?! Gh. P. doi: Pentru că spovedania n-o faci în fața preotului..., o faci în fața lui Dumnezeu... Și în fața lui Dumnezeu, toți sîntem vinovați... Gh. P. unu: Ascultă, măi Popescu cel deștept, lasă tu șmecheriile și spune ce ai de spus... Te ascult... Gh. P. doi: (deși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rău devenise extrem de firavă..., de ștearsă..., de intrată în ceață... Gh. P. unu: Fiule, da poate că nu granița era ștearsă..., poate că privirea ta era... în ceață... Gh. P. doi: Se poate, părinte... Gh. P. unu: Păi, fiule, la spovedanie nu vii să dai vina pe altul... Gh. P. doi: Așa e, părinte..., dar omul secretă el, nu știu cum, niște... anticorpi... care-l ajută să creadă că porcăriile pe care le face, le face sub semnul lui "nu se putea altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
hîrțoage, ci poate în intimitatea cugetului acestor manipulați. Manipulați au fost, manipulați sunt încă... Cumva, cu toată rutina lor de zi cu zi, inșii o simt. De aici, neîncrederea, reproșurile, oțăreala, la fel și sentimentul eșecului. Ar mai fi șansa spovedaniei. Mărturisirea celor ce au pătimit, dar mai cu seamă a celor ce au săvîrșit orori. Ar fi deci mîntuirea prin căință. Dar cine să-și deschidă inima uscată? Cine să-și plece fruntea? În orice caz, nu procleții pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai știau nimic despre vechii proprietari ai acelei case. Această întâmplare dramatică pune în lumină marile „înfăptuiri ale regimului comunist”, care se instalase și la noi, după model bolșevic. Înfăptuiri descrise mai ales cu har de scriitorul Panait Istrati în „Spovedania unui învins”, roman scris după ce a vizitat Uniunea Sovietică. Acest roman va provoca izolarea scriitorului de către prietenii săi de ideologie socialistă, unii din prietenii săi comuniști considerându-l chiar fascist. Părinții mei mai lăsaseră și în Dobrogea, la Ceamurlia de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
spectaculoasă, explozivă, de o senzualitate eruptivă, când este determinată de trăirea imediată: "Tu trebuie, iubito, să știi aceste mâini/ O și iubeau în noaptea acelor dansuri stranii!/ Dar ele ard lunatic, de-atâtea săptămâni,/ în ruga și în scrisul acestei spovedanii," sau " Nu poate fi pe lume atâta forfotire/ de trupuri care așteaptă să se iubească". Alteori, o iubire casnică, liniștită presupune înțelegeri, comuniuni. Că nu din plictis lângă mine te rabd/ Ci pentru a vorbi liniștit și cinstit/ ca de la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cuprinde ca un fluid magic, făcându-ne bucuroși ca niște copii care acum descoperă lumea; mai puțin din Ja (adică Janina română), care tace olimpian și ascultă, rămânând parcă în afara fluxului vital, retrasă în sine, profund reflexivă. Diana continuă aceeași spovedanie și mărturisește că, în sfârșit, "s-a prins" despre ce e vorba și îi este clar ce va face în acest proiect; va exploata inteligența emoțională, pornind de la un text din literatura de limbă engleză ce pune problema măștii după
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație...Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar spovedania ca identitate... Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei o cuprinde. Am incercat un sens împătrit, o semnificare cvadruplă... Poate candva textualul și tropologicul, escathologicul și alegoricul, vor destăinui plenar și unitar filmul ANA. (Alexa Visarion) Am convingerea că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacol? Dacă da, care ar fi aceasta? Nu știu și nu vreau să aflu ceea ce se explică de multe ori că ar fi Succesul... Încerc întotdeauna să mărturisesc ceva, acel ceva care, stăpânindu-mă pe mine și obligându-mă la spovedanie, să poată interesa și pe ceilalți, pe cât mai mulți, pe cei aleși, adică pe cei care vor să caute înțelesuri pentru înțelegere. Bucuria comunicării este succesul meu. Ați avut, la începuturile carierei dvs., mentori, oameni care au tutelat devenirea dvs.
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
trăite de cei doi amanți, după cum urmează: 1) iubirea ca "irumpere" în viața obișnuită a ceva ne-obișnuit și căruia nu i te poți opune (das Damonische); 2) iubirea ca "posibilitatea cea mai bogată a ființei umane", de vreme ce iubirea e spovedanie, povară, dar și dăruire (vezi pilda de adorație întrupată de Hannah, care, deși evreică, e în stare să treacă peste opțiunea politică a lui Heidegger de la sfârșitul anului 1933, revenind după două decenii în Germania din SUA, ca și hipnotizată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să pună mîna pe rană și gata cu usturimea și cu rana, i-a propus el soluția pe care-o credea cea mai logică. Bărbatul s-a uitat ciudat la el, de la înălțimea sutanei, și l-a invitat la o spovedanie. Cu toate că a selectat răspunsurile potrivite la întrebări și a fost stropit cu un lichid ce-ar fi trebuit să fie magic, usturimea nu s-a dus, nici pielea nu s-a închis la loc peste dungulițele sîngerînde. Poate nu dăduse
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
categorii: "se cuvine" sau "nu se cuvine", și o ceartă pe fiica ei Minodora, când aceasta nu respectă tradiția. Vitoria crede în superstiții, în semne, în vise, în descântece, în vrăji, în rituri, în slujbe, rugăciuni, în rolul postului negru, spovedanie, împărtășanie, "e un Hamlet feminin" (G. Călinescu). După ce lasă gospodăria în grija baciului Mitrea, pornește la drum, caută semne, cercetează, analizează răspunsurile, atitudinile, poposește la Bicaz, la Călugăreni, la Fărcașa, la Borca, unde întâlnește un botez, la Cruci, unde era
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
distanța care există între normă și practică în tratarea acestui tip de relații. Rada țigan ca este sistematic violată de către socrul ei. Ea încearcă să găsească ajutor la preotul Barbu din satul Pietroșița, județul Prahova. În postul Crăciunului, fiind vremea spovedaniei, îi povestește toată istoria: cum socrul o pândește când merge după lemne în pădure, cum o amenință cu cuțitul de nu vrea să-i accepte propunerile indecente sau dacă îi trece prin minte să spună cuiva secretul lor. De trei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
așa cum ar fi trebuit să facă un preot creștin, apărător al moralei și al familiei. Să fie oare vorba de secretul confesiunii? Ne în doim, căci în alte ocazii, preoții mărturisesc fără să-și facă prea mari scrupule în privința secretului spovedaniei. A trebuit ca gura satului să dea în vileag toată povestea, zvonul să ajungă la ispravnicii județului și aceștia să trimită zapcii la fața locului. Am fi tentați să credem că într-o societate dominată de religie, autoritatea ecleziastică intervine
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fire“. Tea ma de pe deap să i-a făcut pe mulți probabil să treacă peste aceste „greșeli“ și să nu le confese e duhovnicului sau poate că ele nici nu sunt cercetate de către preoți așa cum îi sfătuiește mitropolitul. Se cretul spovedaniei ne împiedică să știm ce-și spuneau preoții și enoria șii la 1800. Cert este că ele ajung în spațiul public al justiției datorită indiscreției celor din jur. Reclamațiile legate de trup sunt mai degrabă unilaterale, femeile reclamă dorințele sexuale
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
păcatul și să obțină iertarea pentru a trece în celelalte etape. El se află totodată sub supravegherea preotului, sub ochii parohiei, pe buzele tuturor. Ca și în plan penal, în plan religios osânda ajunge rareori la ex comunicare, împărtășanie sau spovedanie, oprindu-se la post, rugăciuni, mătănii și surghiunul la mănăstire dacă îi dăm acestei măsuri aceeași valoare ca părinții clerici. Iată și un exemplu. Zamfira din mahalaua Scaune se plânge pentru a doua oară la Mitropolie de soțul ei, An
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
deoarece unii numai capătă dreptul de a se recăsători, iar alții nu privesc decât separare de corp pe o perioadă limitată de timp. În același timp, preotul parohial trebuie să supravegheze efectuarea pedepsei canonice primită de vinovat, administrarea împărtășaniei sau spovedania aflându-se între sarcinile sale. El are misiunea de a-i supraveghea pe „păcătoși“ în îndeplinirea atât a angajamente lor făcute, cât și a pedepselor primite. Dar o sentință nu este niciodată definitivă, autoritatea lucrului judecat nu există, procesul reluându
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
triste că acestea: În noaptea asta, isprăvile mele / pe veci s-au încheiat / o misterioasă fiara / mi-a închis inima"173. Dar portenul solitar știe să spună și cu o sinistra aroganță: "Nu vreau să mor decât cu mine / Far' spovedanie, far' Dumnezeu, / Să mor cu necazurile mele / încrâncenat în pică"174. Cuvintele lui Sábato din cartea sa de memorii Înainte de tăcere sunt parcă ale argentinianului-personaj de tango: "Vreau să trăiesc aici unde trăiesc, în patria mea; așa nefericită și imperfecta
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
părtașă urei cu care oamenii mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului meu mă onorează ura lor și nici nu mă pot închipui astfel decât urât de ei."275 Aceste rânduri, scrise parcă sub forma unei spovedanii de om aparent învins, amintesc frapant de scrisorile lui Ladima. El însuși gazetar, suferă cumplit când, demisionând în plină glorie de la ziarul Veacul observă că presa ostilă își concentrează atacurile furibunde nu doar asupra sa, ci și a Emiliei, actriță
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Îl ia în mașină și-l duce până la o intersecție. Ajuns unde avea treabă, autostopistul Antoine coboară, nu înainte de a-i vinde lui Beppe câteva perechi de șosete. Dar asistentul social nici de data asta nu-și respectă legământul, în ciuda spovedaniei și a pledoariei unui călugăr de a nu-și încălca făgăduința. Totuși se răscumpără în fața cititorului, luâdu-i locul lui Rino (aflat în comă la spital) în casa inimii lui Cristiano. Fabiana Ponticelli este cea mai frumoasă fată din școala unde
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
căreia trebuie să i se împotrivească cu toate puterile. O spune într-una din însemnările lui: „Nimic nu este atât de greu ca a nu te înșela pe tine însuți.“ Era motivul pentru care a continuat să creadă că „o spovedanie trebuie să fie o parte a vieții noi“. Rezultatul pe care l-a urmărit prin mărturisirile sale trebuie să i fi apărut însă nesatisfăcător deoarece interlocutorii săi au socotit că însemnătatea pe care o acordă acestor episoade și vinile pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
însă, chiar și plânsul are, pentru Bogdan Baghiu, certe valențe tămăduitoare: "doar lacrimile/ vor să mai fie una ca alta./ fericita contopire în identitatea suferinței și a Creației". Inclusiv în cele Zece autoportrete în acuarela nebuniei, o lumină stranie transfigurează spovedania misticului care știe, precum Vassilis Vitsakis, că "este una cu acest tot, divin și veșnic", ce i se revelează prin eros. Referințe critice (selectiv): Adrian Alui Gheorghe, în "Convorbiri literare", nr. 4, aprilie 2000; Ionel Gherghina, în "Cronica", nr. 8
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]