3,144 matches
-
de cărămidădar la stăpână v ați gândit vreun pic? Că doar mâinile ei v-au pus pe toate în mișcare și au robotit alături de voi. Eu sunt mai bătrână decât voi toți și de ani de zile o văd pe stăpâna noastră cum muncește fără să se plângă vreun pic, în fiecare toamnă. Atunci sunt cele mai multe treburi de făcut și le face singură pe toate, căci nu are cine să o ajute. Prin mâna ei trec toate roadele toamnei, pe care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Prin mâna ei trec toate roadele toamnei, pe care le pregătește cu grijă și le depozitează în cămară, pentru iarnă. Decât să vă plângeți, mai bine v-ați odihni, că mai este puțin și se luminează de ziuă, acuș vine stăpâna și vă pune iar la muncă. Toate vasele tăcură rușinate și-și plecară sfios capul în barbă, iar soba închise calm ochii, pregătindu-se pentru odihna binemeritată. Dincolo de prag, Ilenuța se rușină și ea, nici nu se gândise vreodată cât
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
stătea scris: 27 “ Pârăul cu ape violate și trandafirii Duce de aici la castelul cu vrăjitorii”. Pornind pe malul acestei ape curgătoare și fermecat de frumusețile grădinii, Roland a ajuns la castel ; intrând în castel, el a găsit-o pe stăpâna casei, îmbrăcată în alb, cu o coroană de aur pe cap, dând tocmai să se oglindească în lama paloșului fermecat. Roland a surprins-o mai înainte ca ea să poată fugi și apucând-o de coade o amenintă cu moartea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
simțitoare, aș ami fi expus eu un suflet atât de frumos insultelor acestui animal ! Facă zeii ca dulcea înrâurire a cerului și a văzduhului să tămăduiască repede răul ce ți-am pricinuit. Iar din parte-mi îți jur, pe doamna stăpâna a inimii mele, că voi face tot ce vei voi pentru a-ți merita iertarea. La aceste cuvunte, mirtul păru că tremură din rădăcini și până-n vârf,iar Roger a văzut o umezeală prelingându-se pe trunchi în jos ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ei nu încercau alte senzații decât acelea de plăcere și de veselie; fericerea era aici o cupă ce părea că niciodată nu se golește. Cele două tinere doamne ,cărora Rogero le datora descotorisirea sa de spiriduși, l-au condus la stăpâna lor, Alcina. Frumoasa Alcina I-a ieșit în întâmpinre, salutându-l cu un aer demn și curtenitortot odată. Întreaga sa curte l-a înconjurat pe paladin cu cele mai măgulitoare atenții. Dar mai minunat decât măreția și strălucirea acestui castel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fost alături la bine și la râu, Mi-ai luminat bancă pe care așteptăm timid clipele împlinirii... M-ai ajutat sa gasesc printre aștri luceferii iubirii... M-ai învățat să iubesc amurgul, când totdeauna, ai fost învingătoare și ai devenit stăpâna întunericului... M-ai vrăjit cu razele tale aurii și uneori, adormeam căutându-te, printre hoardele de nori care se năpusteau asupra ta... Luna, Cum ai acceptat să fii mângâiata de mână omului ?...
DECEP?IE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83782_a_85107]
-
Covorul verde o să aducă cu siguranță mai multe fotografii. Se pare că totul merge lin pe partea asta, așa că hai să trecem la problema cu adevărat importantă. Cum stăm cu petrecerea Playboy? Culoarea revenise pe fața Elisei și părea mai stăpână pe ea. Se ridică cu o ținută perfectă, Înfășurată În rochia ei Diane von Furstenberg și arătă spre panoul informativ cu peria ei Mason Pearson. După cum vedeți, mai sunt doar câteva luni. După multe cercetări și consultări, am ales Sanctuary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Serios, nu mai spune nimic, am zis. Mi-am mișcat mâna ca să-l ating liniștitor, dar mi-am pierdut curajul În ultima clipă, iar degetele mele au sfârșit stângace, suspendate deasupra mesei. Lucinda din Magnatul ar fi fost suficient de stăpână pe ea ca să ducă la capăt mișcarea asta, dar aparent eu nu eram. Cred că ceea ce faci tu e grozav. Nici nu-mi pot Închipui unele chestii pe care cu siguranță le vezi În fiecare noapte. Chestii ridicole, nu? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la bucătărie, să fac tofu-ul ăla puțin mai comestibil. Spuse asta tatonând, Încercând să pară indiferent, dar am simțit (m-am rugat, am sperat, mi-am dorit) că era ceva mai mult. —O... ăă... bine, am spus, Încercând să par stăpână pe mine, dar reușind să sugerez că ideea Îmi repugna total. Adică, dacă vrei, ar fi excelent. —Ești sigură? —Foarte. Te duc acasă după aia și Îți promit că nu te țin prizonier mai mult decât e absolut necesar. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe nimeni, două conflicte minore pe care Sammy și echipa lui le aplanaseră deja și o scădere a proviziilor de cireșe de maraschino, din cauza Iepurașilor flămânzi care fuseseră văzuți cum le șterpeleau cu pumnul din spatele barului. Elisa părea trează și stăpână pe situație În salonul VIP, În timp ce Leo reușise să rămână suficient timp cu pantalonii pe el Încât să poată patrula În zona barului și ringului de dans. Mai era doar o oră până la surpriza de la miezul nopții și era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o plimbare cu mașina, ca să mai vorbim. Danny luă cartea de vizită și se ridică. — La ce oră? — La opt și jumătate. Se va duce mai devreme. Polițist autentic, muncă autentică. — De-abia aștept. Claire De Haven era din nou stăpână pe sine, iar chipul îi devenise iar demn și imobil. — Și eu. *** Krugman redeveni Upshaw. Danny se urcă în mașină și se duse la secția Hollywood. Parcă la trei străzi distanță, parcurgând restul drumului pe jos. Mike Breuning îl întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și ne uităm.“ I-am întrebat mult mai puțin sigură: „Dar dacă hoții vin la unu noaptea?“ Răspunsul a fost: „Păi atunci se culcă și ei, ca noi!“ Motanul cel roșcat întrerupse povestirea cu un mieu nat jalnic, semn că stăpâna uitase cu totul de el. Ioana s-a ridicat de la masă și s-a dus să-i pregătească mânca rea. M-am luat după ea. Trecând prin hol, mi-a făcut semn să deschid ușa toaletei pentru musafiri, să arunc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
constat că mica încăpere devenise și loc de meditație. Am văzut acolo o etajeră cu cărți, afișe cu expozițiile Ioanei, pe un perete erau fixate o pagină de manuscris cu genealogia pisicilor roșii, o scrisoare, chipurile, din partea unei pisici către stăpâna sa uitucă și două epistole adresate lui Sergiu, una scrisă cu 40 de ani în urmă de băiatul unui lucrător de aco perișuri, venit din Bretagne cu tatăl lui. Această scrisoare, mi-a explicat mai târziu Ioana, fusese ascunsă de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
un băiat înalt, slab, cu fața plină de pistrui și cu părul roșu ca morcovul. Barosanul, noul nostru diriginte, îl numise cestor pe Ciurea, și el era tare măgulit când noi, elevii de rând, ne guduram pe lângă el, spunîndu-i lingușitor: "Stăpîne!" Stăpânul avea o foarte mare însemnătate în clasă, pentru că de el depindeau multe! Întotdeauna, așa-zisul "șef al clasei" a avut cuvânt greu în fața profesorilor, care, convinși că este cel mai bun element, îl ascultau în tot ce spunea. Pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îi zice oracol, nici eu nu știu de ce naiba i-o fi zicând așa, dar, de fapt, e un caiet, mă-nțelegi, un caiet gros, ca de vreo 100 de pagini, care are pe fiecare pagină cîte-o întrebare scrisă de stăpâna oracolului... Așa că oracolul are atâtea întrebări câte pagini sânt ― Aha! Înțeleg... Și ce e cu întrebările astea? ― Ce să fie? Nu e nimic! Întrebarea e scrisă pe primul rând, iar pe rândurile următoare sânt scrise răspunsurile acelora care scriu în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e nimic! Întrebarea e scrisă pe primul rând, iar pe rândurile următoare sânt scrise răspunsurile acelora care scriu în oracol... Fiecare scriitor își alege un număr, și pe urmă răspunde în dreptul numărului respectiv! ― Interesant! Și cam ce întrebări a pus stăpâna oracolului? ― Îmi pare rău că nu-l am p-al ăleia de la Moteanu, să ți-l arăt! E un "oracol" clasa una, cu întrebări puse "la hoție"... deștepte și fine! Mi l-a dat și mie să-i scriu, dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În sfârșit, ce să mai lungesc vorba, i-am cerut s-o citesc... și-am cunoscut imediat că e din fabrica ta de poezii... Povestea în ea cum a văzut-o și cum și-a dat seama că va fi stăpâna lui toată viața... ― Nu-mi mai spune, c-o știu: " Deși te-am cunoscut de-o săptămână, Simt că-mi vei fi pe veci, pe veci, stăpînă!" ― Chiar așa! ― I-am făcut-o acum trei zile! ― Bine, mă, ce ți-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum a văzut-o și cum și-a dat seama că va fi stăpâna lui toată viața... ― Nu-mi mai spune, c-o știu: " Deși te-am cunoscut de-o săptămână, Simt că-mi vei fi pe veci, pe veci, stăpînă!" ― Chiar așa! ― I-am făcut-o acum trei zile! ― Bine, mă, ce ți-a venit să-i faci și ăstuia poezii pentru fete? ― Dacă m-a rugat omul, puteam să-l refuz? De unde era să știu eu că-i tocmai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vai, nu-mi alină mistuitorul chin! Ți-aș da întreaga viață! A tale calde pleoape, Iubito, când se pleacă pe ochii tăi de zână, E-atît de dulce farmec, atât de sfânt fior Și-atîta fericire, c-aș vrea să-mi fii stăpână, Tu, doar tu, până-n clipa în care-o fi să mor! Inima mea te cere, te caută întruna, O, sfânta mea domniță, alină-mi dorul sfînt! Grăiește-mi doar o vorbă duioasă, numai una... În clipa-aceea, versu-mi ar lua un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cai speriați, la capătul puterilor. Dar purtau călăreți primejdioși. Și mulți. Caii Apărătorilor Își deschideau nările și simțeau nu doar frigul, ci și căldura unei lupte care va veni. La rândul lor, caii Erinei simțeau neliniștea celorlalți și Își vedeau stăpâna trecând printre ei, fără somn. Erina știa să le vorbească și să le mângâie boturile umede. O cunoșteau de când era mică și alerga, Împreună cu ei, prin lunca Bârladului. Știau când e tristă și când zburdă de veselie. Dar În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
boturile umede. O cunoșteau de când era mică și alerga, Împreună cu ei, prin lunca Bârladului. Știau când e tristă și când zburdă de veselie. Dar În ultima vreme era tristă. Iar caii știau de ce. Caii erau gata să facă orice pentru ca stăpâna lor să zâmbească și să se joace cu ei, așa cum făcuse de atâtea ori. Dar simțeau că În preajma lor se află un om bolnav și că din cauza asta stăpâna lor e tristă. Ei simțeau boala și simțeau amenințarea morții. Știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Iar caii știau de ce. Caii erau gata să facă orice pentru ca stăpâna lor să zâmbească și să se joace cu ei, așa cum făcuse de atâtea ori. Dar simțeau că În preajma lor se află un om bolnav și că din cauza asta stăpâna lor e tristă. Ei simțeau boala și simțeau amenințarea morții. Știau că trebuie să ajungă Într-un loc În care toate aceste amenințări vor dispărea. Acasă. Și mai știau că, În acea dimineață, drumul spre casă Începea. * - Mergem de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt liberi să vină oricând. Să mă aștepte, În formație completă, mâine, la revărsatul zorilor. Și Îți mulțumesc pentru gânduri. - Pentru... gânduri, stăpâne?! - Da. Știu că pot avea un ajutor În tine. Dar asta se va Întâmpla În altă zi și În alt loc. Midhat se retrase, tulburat. I se păru că Marele Maestru voise să spună altceva decât spusese. Dar, Întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la fugă spre noii sosiți, dezbrăcându-și din goană dulama, prea groasă pentru o vreme atât de călduroasă. Iar soarele răsărise din nou asupra casei de la Albești. Căpitanul fusese instalat În camera de jos, iar Erina Își reluase rolul de stăpână a casei, poruncind curățenie, așternuturi și draperii noi și deschizând ferestrele ca să intre aerul cel proaspăt al noii primăveri. Peste Încă o săptămână sosise o herghelie de cai păzită de un tânăr care avea aproape același nume cu el, anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt liberi să vină oricând. Să mă aștepte, În formație completă, mâine, la revărsatul zorilor. Și Îți mulțumesc pentru gânduri. - Pentru... gânduri, stăpâne?! - Da. Știu că pot avea un ajutor În tine. Dar asta se va Întâmpla În altă zi și În alt loc. Și iată că, acum, decizia era a lui. Marele Maestru Îngăduise folosirea semnalului. Mongolii intrau În cercul morții. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]