12,786 matches
-
englez, John Harrison, pune la punct primul cronometru pentru marină, ce cântărește 32,5 kilograme. Această invenție de o importanță majoră, cerută de puterea politică, îmbunătățește considerabil localizarea navelor, făcând astfel posibilă scurtarea duratei călătoriilor transoceanice. Astfel, cronometrul permite Marii Britanii stăpânirea largului și facilitează o exploatare sistematică a restului lumii. în 1757, trupele Companiei Engleze a Indiilor Orientale preiau controlul Bengalului și impun meșteșugarilor din zonă prețuri atât de mici pentru bumbacul lor, încât foametea seceră aproape 10 milioane de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
același ritm cu piața. în 1912, mai mult de 12% din PIB-ul mondial se realizează prin comerț exterior. în același an, ultima dinastie chineză, Qing, cedează locul unei republici. Uneori această creștere dă naștere unor tensiuni și rivalități pentru stăpânirea piețelor și pentru sursele de aprovizionare. în 1914, un război ce ținea aparent de o altă epocă închide frontierele. Totul se petrece ca și cum comercianții englezi, francezi și germani și-ar epuiza forțele disputându-și o putere ce deja nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fi „fericită” atunci când va ajuta un clonat să supraviețuiască. Pe de altă parte, unii lideri de mișcări religioase îteologi, guru) vor încerca - și deja fac acest lucru - să recupereze conceptele hiperdemocrației. își vor întemeia fondul de comerț pe caritate, pe stăpânirea timpului și a simțurilor, pe gratuitate, fraternitate, inteligență universală, timp plăcut și bun comun. Unii savanți vor explica - unii o fac de pe acum - că incapacitatea de a găsi un sens timpului și de a te arăta altruist este o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pe care domnul secretar l-a utilizat adineauri când s-a referit la alegători, aceia care sunt ocrotitorii supremi ai democrației, cei fără de care tirania, oricare dintre cele care există în lume, și sunt atâtea, ar fi putut lua în stăpânire patria care ne-a dat ființă. Secretarul ridică din umeri și întrebă, să iau notă de solicitarea domnului reprezentant al p.d.d., domnule președinte, Opinez că nu e cazul, ceea ce se întâmplă este că toți suntem nervoși, dezorientați, deconcertați și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
minute bune nu se mișcă nimic. Reporterul se străduia să umple timpul, imagina consiliile de familie din automobile, lăuda comunicarea ministrului, îi condamna pe atacatorii caselor, cerea să fie pedepsiți după toate rigorile legii, dar era evident că neliniștea punea stăpânire pe el încet încet, era mai mult decât clar că vorbele guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă, ar fi îndrăznit s-o spună, dar oricare telespectator cu o pricepere medie în a descifra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
femeile, De ce numai femeile, E greu de explicat, domnule comisar, Nu vă faceți griji, avem timp, Au fost câțiva orbi care au preluat puterea și au impus teroarea, Teroarea, Da, domnule comisar, teroarea, Cum s-a întâmplat asta, Au pus stăpânire pe mâncare, dacă voiam să mâncăm trebuia să plătim, Și au pretins femei ca plată, Da, domnule comisar, Și atunci acea femeie a omorât un bărbat, Da, domnule comisar, L-a omorât, cum, Cu o foarfecă, Cine era bărbatul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu strabism îngenuncheat ca un jucător de fotbal, câinele așezat la picioarele stăpânei. Reciti explicația, Identificarea completă trebuie să fie dată publicității mâine, trebuie să fie dată publicității, mâine, mâine, mâine. În acel moment o hotărâre subită veni și puse stăpânire pe el, dar în momentul următor prudența deja protesta că ar fi curată nebunie, Prudent, spunea, este să nu trezești balaurul care doarme, e o prostie să te apropii de el când e treaz. Comisarul de ridică de pe scaun, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a izbuti s-o satisfacă pe deplin. Subiectul era generos și în impozanta sa monografie harnicul Weitbrecht-Rotholz a reușit să înșire o listă remarcabilă de autorități în materie. Neamul omenesc are o apetență înnăscută pentru mit. Pasiunea pentru mituri pune stăpânire cu lăcomie asupra oricăror evenimente surprinzătoare sau misterioase, din cariera acelora care s-au distins cât de cât de semenii lor și inventează o legendă de care apoi atașează o credință fanatică. Este protestul romantismului idilic împotriva banalității vieții. Evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atenția cuvenită tuturor lucrurilor care trebuie făcute ca să-ți expediezi cum se cuvine copiii la școală. Dnei Strickland i se frânse iarăși vocea: — Și ce-o să se întâmple cu ei, bieții copilași? Cum o să trăim? Se lupta să-și recapete stăpânirea de sine și vedeam cum își strânge și-și desface spasmodic pumnii. Era mai mult decât dureros. — Bineînțeles că am să mă duc la Paris, dacă crezi că pot fi de vreun folos, dar trebuie să-mi spui exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
putea satisface - și anume, mă întrebam dacă nu cumva în sufletul lui nu exista instinctul profund al creatorului pe care împrejurările vieții îl întunecaseră, dar care crescuse în țesuturile lui necruțător ca un cancer, până când în cele din urmă pusese stăpânire pe întreaga sa ființă și-l împinsese irezistibil la acțiune. Cucul își depune ouăle în cuibul unei păsări străine și când puiul iese din ou își împinge frații vitregi afară din cuib, iar în final distruge chiar cuibul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
va întâmpla ceva îngrozitor. — Pentru că facem o faptă bună? Acum dna Stroeve gâfâia și pe fața ei se răspândise o groază inexplicabilă. Nu știu ce era în mintea ei. Simțeam că e cuprinsă de o spaimă nedeslușită care o priva de orice stăpânire de sine. De obicei era atât de calmă. Agitația ei de acum era mai mult decât surprinzătoare. Stroeve o privi o vreme consternat și nedumerit. — Ești soția mea. Îmi ești mai scumpă decât orice altă ființă de pe lume. Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să aleagă singură“, îi răspunsese Strickland. „N-o silește nimeni să vină.“ Însă Blanche spusese cu un glas fără expresie: „Am ales.“ Calmul arogant și ofensator al lui Strickland îl făcuse pe Stroeve să-și piardă și ultima urmă de stăpânire de sine. Îl cuprinsese o furie oarbă și, fără să-și dea seama ce face, se năpustise asupra lui Strickland. Acesta fusese luat prin surprindere și se clătinase pe picioare, dar, fiind foarte voinic, chiar și abia ridicat de pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
niciodată lipsită de sentimentalism și Strickland era omul cel mai puțin înclinat către această infirmitate dintre toți cei pe care i-am cunoscut. Nu puteam crede că ar suferi vreodată de sentimentul acela pe care îl ai când dragostea pune stăpânire pe tine. Nu era în stare să îndure un jug străin. Îl credeam capabil să smulgă din rădăcină din adâncul inimii lui, chiar cu prețul unor chinuri cumplite care să-l lase zdrobit, stors de sânge și de vlagă, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cercetările întreprinse de poliție că Strickland părăsise casa imediat după cină și faptul că Blanche spălase totul ca de obicei îi dădu un fior de groază. Comportarea ei atât de metodică făcea ca sinuciderea să pară încă și mai premeditată. Stăpânirea ei de sine era înspăimântătoare. Deodată simți un junghi în inimă și genunchii îi slăbiră atât de tare încât era gata să cadă. Se întoarse în dormitor și se trânti pe pat strigându-i numele: — Blanche! Blanche! Gândul la suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
extraordinar de a-mi sugera intensitatea violentă a dorinței lui. Era deconcertant și cam scârbos. Viața lui era în mod ciudat detașată de lucrurile materiale și trupul lui parcă uneori se răzbuna groaznic pe spirit. Satirul din el punea brusc stăpânire pe toate și el era neputincios, căzut pradă unui instinct care avea întreaga vigoare a forțelor primitive ale naturii. Era o obsesie atât de totală, încât nu mai rămânea în sufletul lui loc și pentru prudență ori gratitudine. — Atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înainte, pășind în sus și-n jos prin cameră ca o fiară în cușcă, hotărât să exprime ceea ce simte, numai că nu-i venea deloc ușor să înșire cuvintele. Când o femeie te iubește, nu e mulțumită până când nu pune stăpânire pe sufletul tău. Pentru că ea e slabă, are o adevărată furie a dominației și nimic altceva n-o poate satisface. Are o minte îngustă și nu poate suferi abstracțiunile pe care e incapabilă să le cuprindă. Se ocupă de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Strickland. Am simțit o compătimire copleșitoare. — Cred că acum știu de ce ai cedat simțământului tău pentru Blanche Stroeve, i-am zis. — De ce? Cred că te-a părăsit curajul. Slăbiciunea trupului tău s-a transmis și sufletului. Nu știu ce dorință nemărginită pune stăpânire pe tine și te împinge în căutarea periculoasă și singuratică a unui țel în care te aștepți să găsești eliberarea definitivă de duhul care te chinuie. Te văd ca un pelerin etern către un altar care poate că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un loc neînsemnat. Era nesemnificativ. Era plictisitor. Sufletul lui tindea către alte lucruri. Avea pasiuni violente și uneori dorința îi cuprindea trupul, așa că era împins către o orgie a poftelor animalice, dar el ura de fapt instinctele care-i răpeau stăpânirea de sine. Ba chiar cred c-o ura și pe partenera inevitabilă a desfrâului. După ce-și recăpăta controlul asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu se mai apropia acum ca să culeagă nucile de cocos care zăceau și putrezeau pe pământ. Pretutindeni, un aer de dezolare. Tufișurile se întindeau peste tot și ai fi zis că foarte curând pădurea din epoca primitivă o să reintre în stăpânirea acestei fâșii de pământ care-i fusese smulsă cu atâta și atâta trudă. Aveai senzația că aici va fi un sălaș al durerii. În timp ce se apropia de casă îl izbi tăcerea nepământeană și la început crezu că e părăsită. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ochii pentru a estima cât timp se scursese. În acel moment luceau pe cer Gemenii, semnul său natal. Dubla strălucire a lui Castor și Pollux părea să Îl călăuzească, insuflându-i tăria de a Învinge starea de rău care pusese stăpânire pe el. În mai multe rânduri, bargello propusese să se facă un răgaz, Încurajat de bombănelile oamenilor săi. Însă Dante respinsese de fiecare dată această idee, mânat de o râvnă invincibilă de a termina cât mai repede. Rugul corăbiei ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chiar avea nevoie de așa ceva pentru a elibera de dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar nu plebee. - Fecioara? De ce e blestemată? exclamă neliniștit. Bătrânul fixa În continuare pasajul prin care se făcuseră nevăzuți cei doi oameni cu relicvariul. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
De unde atâta dorință de a mă vedea? replică priorul, trecând instinctiv În defensivă. - E nevoie de domnia ta la hanul Îngerului. E un mort. Dante Își plecă fruntea, strângând din pumni și din pleoape pentru a-și Înfrânge amețeala care punea stăpânire pe el. Inima Începuse să Îi bată nebunește, În timp ce o mânie surdă Îi năvălea În suflet. Iarăși! Își impuse să respire adânc. Parcă străzile Florenței ar fi fost ale lui Hades. Aerul cald care Îi intra În plămâni devenise parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sugeraseră un gând. Și galera pe care o explorase părea să fie o incredibilă răsturnare a sensului lucrurilor. Un obiect născut pentru a ocroti viața pe mare, transformat Într-o ambarcațiune infernală. - Dar Dumnezeu ne-a poruncit să luăm În stăpânire pământul, să Îi numim bogățiile, să Îi reglăm nestatornicia. Și orologiile dumitale, meștere Alberto, sunt niște regulatoare. Arta dumitale nu e și ea blasfematoare? Atunci, n-ar trebui să scrii și pe roțile dumitale dințate ceva asemănător? Alberto clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o văzu dispărând, ca și când o gură invizibilă ar fi Înghițit-o. Și totuși trebuia să fie acolo, În fața lui, chiar dacă devenise invizibilă printr-o vrăjitorie. Poate că numai ochii lui fuseseră vrăjiți, se gândi. Dintr-o dată, o groază superstițioasă puse stăpânire pe dânsul. Stăpânirea aparenței nu era oare domeniul puterii diavolești? Alungat din realitatea luminoasă a cerurilor, Lucifer fusese surghiunit pe domeniile inferioare ale viziunilor nelămurite. Vârî mâna sub postament, dând peste un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo, dedesubt, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și când o gură invizibilă ar fi Înghițit-o. Și totuși trebuia să fie acolo, În fața lui, chiar dacă devenise invizibilă printr-o vrăjitorie. Poate că numai ochii lui fuseseră vrăjiți, se gândi. Dintr-o dată, o groază superstițioasă puse stăpânire pe dânsul. Stăpânirea aparenței nu era oare domeniul puterii diavolești? Alungat din realitatea luminoasă a cerurilor, Lucifer fusese surghiunit pe domeniile inferioare ale viziunilor nelămurite. Vârî mâna sub postament, dând peste un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo, dedesubt, se gândi Înfiorat, desprinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]