4,267 matches
-
să-și asigure accesul la Dunăre, de unde Congresul de la Paris o silise să se retragă. Interese de ordin politic și economic au determinat diplomația rusească să respingă argumentele României. „Înțelească mai dinainte cu Austria, care ocupase Bosnia și Herțegovina, Rusia stărui cu orice preț asupra cesiunii Basarabiei, pe care congresul (de la Berlin - n.ns., I. A.), i-o și confirmă, trecând peste orice simț de dreptate și omenie față de frații ei de arme de la Plevna”. A fost extinsă în cele trei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Poloniei și noul tratat Ribbentrop-Molotov, desființând statul vecin, cu care eram legați printr-un tratat de alianță și prin interese vitale în apărarea granițelor de est, a atârnit îngrijorarea opiniei publice românești. Această manieră de „rezolvare” a problemei poloneze a stăruit în mintea cercurilor politice conducătoare, supuse la noi presiuni și amenințări în primăvara și vara anului 1940, și le-a determinat, împreună cu alți factori, să adopte o anumită poziție față de notele ultimative de la sfârșitul lunii iunie. Nu există istoric - și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
produs unificarea politico-statală a spațiului cuprins între Carpați, Marea Neagră și Nistru; în 1392, domnul Roman I se intitula: „marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod, stăpânind Țara Moldovei de la munte până la mare”. Hotarul în care au stăruit românii la răsărit a fost Nistrul și apele Mării Negre, iar numeroși români au trecut vadurile fluviului, pe malul stâng și mai departe, în stepă. Teritoriul dintre Prut, Marea Neagră și Nistru, a constituit o parte integrantă a Țării Moldovei. Aici, ca
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
fi, noi doi, uniți. S-a cutremurat. Ca s-o încerc, i-am cerut să recite de două ori acea mantra pe care a învățat-o Tagore, ca să se apere de primejdiile contra purității. Totuși, după ce le-a repetat, farmecul stăruia. Cu aceasta i-am dovedit, căci credeam și eu, că experiența noastră nu-și are rădăcini sexuale, ci e dragoste, deși manifestată în sincerități carnale. Am simțit și verificat această minune umană: contactul cu suprafirescul, prin atingere, prin ochi, prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu vreau... ― Dar aceasta nu e prietenie, e dragoste, îi răspunsei eu, recăpătîndu-mi pe neașteptate și humorul, și luciditatea. ― Câte feluri de dragoste nu cunoaște sufletul? adăogă ea privindu-mă. ― Dar pe mine mă iubești, e inutil să te ascunzi, stăruii. Nu mai putem unul fără altul, ne-am chinuit de ajuns până acum ascunzîndu-ne. Mi-ești dragă, Maitreyi, mi-ești dragă... Îi vorbeam, amestecând cuvintele, o frază în bengali și cinci în englezește. ― Spune-mi asta și pe limba ta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alte nenumărate locuri, pe care le cunoscusem, fără să înțeleg nimic. Îmi era numai spaimă să mă gândesc la orice îmi putea evoca figura Maitreyiei în seara despărțirii sau glasul d-lui Sen spunîndu-mi: "Good-bye, Allan!, sau privirile d-nei Sen stăruind: "Ia-ți ceaiul!"'... De câte ori Scenele acestea încercau să reînvie în minte, mă zbăteam. Îl auzeam pe Harold cum sforăie, din odaia cealaltă, auzeam la răstimpuri ceasul de la biserica protestantă cum numără în noapte. Ca să mă liniștesc, mă gândeam la moarte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmi place să întîlnesc câteodată oameni din acele locuri, apoi mi-e peste putință să-i aud compătimindu-mă sau comentând dragostea noastră. Știu, acum, că s-au aflat multe. Dar la ce bun dacă s-au aflat? ― Nu, nu, stărui el, am să-ți spun lucruri triste. ― Nu cumva a murit? mă înspăimîntai eu. (Deși nu puteam crede în moartea ei, căci știu că am să simt ceasul acela, dacă se va întîmpla ca Maitreyi să moară înainte de mine.) ― Ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Leana, și cât ar părea de curios, o credeam. "Pentru păcatele mele, spunea, nu-l cunosc încă, deși știu cine este și-l iubesc. Îl iubesc de mult, și nu mai pot iubi pe altul..." "Spune-ne măcar cum este, stăruia unul din noi. Spune-ne dacă e frumos sau sclipitor, și cu ce daruri e înzestrat, ca să știm și noi și să-l invidiem." " Nu l-am întîlnit încă, răspundea Leana. Nu știu cum arată. Dar când îl voi întîlni, am să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
omul s-a codit. Își închipuia, poate, că e vorba de o anchetă judiciară și îi era teamă că va fi implicat în cine știe ce proces. Până la urmă, detectivul i-a mărturisit de ce e vorba și bătrânul a acceptat. Dar, a stăruit, va povesti tot ce știe lui Visarion, și numai dacă doctorul îi va făgădui că tot ce-i va spune va rămâne între ei. Evident, chiar în seara aceea, detectivul, sau cine o fi fost omul care fusese însărcinat cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mare artistă, dar știe să facă deosebire între fantezie și autenticitate... și sinucidere. Dovadă, cum spuneam adineaori, că a acceptat să cânte la Palat... - Dar când a acceptat să cînte? izbucni Hrisanti. Și în ce condiții? A acceptat numai pentru că stăruiseră prietenii ei, grupul acela de scriitori și artiști care se întîlneau la Mavrogheni, și după succesul primei seri de conferințe și șezători literare, aveau planuri mari, voiau să organizeze expoziții, să scoată o revistă. Și, evident, când Mavrogheni a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
serie de scene și tablouri pe o temă romantică sau exotică, ceva în sensul Povestirilor lui Hoffmann sau She-herezadei sau Balului mascat, dar într-un gen deosebit, nu prea știa nici el să spună ce înțelegea prin "gen deosebit", dar stăruia ca rolul principal să-l joace Leana. Și, cum era de așteptat - dar asta n-a aflat-o lumea -, Leana a refuzat. Le-a spus că nu poate cânta decât ce știe și așa cum știe ea. Că în nici un caz
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în biserică. Până la noapte coșciugul e gata, și vrem să-l ducem în biserică. Dar cu dinamita în clopotniță... - Am scos focoasele, mă întrerupse von Balthasar. Nu mai e nici o primejdie. - Dar dacă au să tragă cu mitralierele din clopotniță, stăruii eu. - Cine să tragă? mă întrebă zâmbind. Patrula a plecat de mult. Acum e undeva prin pădure. Dacă au noroc, au să ajungă coloana la Dumbrăvi. Mă uitam la el, și parcă nu-mi venea să-L cred. - Da, am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care le descopeream pe rând și mă îndrăgosteam de ele pe măsură ce le descopeream... Îi puse mâna pe braț, ca să nu se supere că-l întrerupe din nou: - Matematica, înțeleg, pentru că dacă n-ai vocație, ar fi inutil să mai stărui. Dar chineza?... Nu știa de ce izbucnise în râs. Probabil că îl amuzase felul cum pronunțase: dar chineza? - Credeam că ți-am spus. Acum doi ani, toamna, când am fost la Paris, m-am dus la o lecție a lui Chavannes
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maria, ce s-a întîmplat? De ce s-au despărțit? - Tocmai asta nu înțeleg prea bine. Poate nu mai mi-aduc aminte sfârșitul povestirii. Logodnica, scria autorul, l-a părăsit chiar în noaptea aceea, a plecat în lumea largă... - Dar de ce? stărui Maria. - I-o fi fost teamă că, în urma acelei descoperiri, în fond, o descoperire tragică, el, logodnicul, nu va mai fi, cum se spune, la înălțime? Nu va mai fi artistul neîntrecut, admirat și adulat de până atunci?... Nu știu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ea..." "E absurd, e o eroare! exclamă Ieronim. Ați confundat-o cu altcineva." "Nu e nici o confuzie!" auzi strigând pe cineva. Toată lumea îl știe, s-a vorbit mult de el. Cum Dumnezeu îl cheamă?" "Ea n-are nici o vină, stărui Ieronim. E o mare artistă. Cruțați-i mâinile, cântă la violoncel..." Și exasperat, amenință Corul: Ce v-a apucat? V-ați pierdut mințile? E o confuzie la mijloc, e o eroare. Treziți-vă! Ea n-are nici o vină. Uitați-vă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
celor din jurul ei. Deodată a început să tremure, ochii i s-au aprins și a spus cu glas răstit: -Nu e treaba voastră! Copiii nu se așteptau la o asemenea reacție din partea Lidiei. S-au privit nedumeriți. În mintea lor stăruia o întrebare la care deocamdată nu găseau răspunsul: Ce-o fi cu ea? Stingheriți, s au așezat pe o bancă în parcul unde se desfășura discuția. -Dar, Lidia, suntem prietenii tăi. Tu știi că între noi nu încap secrete. Ce
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
curînd posibil". Desigur, practica acceptă ambele variante, așa că e imperios necesar să învățați să "citiți" oamenii, cum se spune, "dintr-o privire", pentru a le putea anticipa reacțiile și, implicit, pentru a vă putea plia pe dorințele lor. O întrebare stăruie însă aproape întotdeauna înaintea unei negocieri: cum să ne comportăm pentru a obține de la alții ceea ce dorim? De ce o cerere formulată într-un anumit mod este respinsă, pe cînd aceeași ce-rere, formulată într-o manieră diferită, este aprobată? Să ținem
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
pe Ivona de cum m-am măritat, eram și eu tot copil, iar de născut, am născut atât de greu, încât am rămas speriată pe toată viața... Cât a mai vrut pe urmă Ștefan să mai am un copil, dar a stăruit degeaba ! De convins n-a reușit să mă convingă... Treizeci de ore m-am chinuit cu Ivona, nu mai știam când e noapte și când e zi. În patul meu am născut, îmi făcuse moașa niște hățuri să mă opintesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iscălitura lui, e scrisul mâinii lui, deci s-ar putea să mai vină, deci s-ar putea să se mai întoarcă. Și chiar în aceeași secundă se miră întristată c-a mai putut avea un asemenea gând. Doar mirarea mai stăruie în ea în timp ce se mișcă prin hall cu pași nerăbdători. Cum de este posibil ca nimic să nu mai rămână dintr-un om - și vede săculețul alb, pătat de vin și de mâzgă neagră, și degetele ei lungi, uscate așezându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de minte... E acrișor tonul lui, dar nu poți, după o viață întreagă, să mai aștepți declarații. Totuși, o măgulește că el vorbește atât de mult despre ea, iar în dosul cuvintelor zeflemitoare (dar când nu este zeflemitor Niki ?) încă stăruie acel mic complex care nu l-a părăsit de când a cunoscut-o. Oricât s-ar schimba lumea în jurul lor, pauvre Niki, în sinea lui, nu va uita niciodată că el este fiul unui mic negustoraș din Obor. Că prin mariajul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
instinct, neavând nevoie să o mai și înțeleagă. Intuiția feminină care, ocultă și vicleană, stăpânește lumea, în timp ce lui nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să-și plece, supus, înalta frunte pleșuvă. — Totuși nu credeți... nu vi se pare... stăruie tânărul. — Da, dragul meu, îmi este foarte clar, înțeleg... înțeleg. Cu amândouă mâinile osoase în aer, Profesorul îi face tânărului amic semne să se oprească. Și o minută doar să aibă răbdare, îi va formula chiar el ceea ce junele bâjbâie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi bine cu toată lumea... Continuând să-i pulseze cu aceeași iritare, la fel de viu și de aglomerat, gândurile încetaseră să se mai înșiruie - n-ar fi putut spune când - ca până acuma. Le simțea la fel de logice, doar că fiecare dintre ele stăruia mai îndelung în fața ochilor minții lui ; dacă ar fi fost pus să facă o descriere, desigur că ar fi amintit de cum se deschide, încet-încet, petală cu petală, o floare îmbobocită. Bineînțeles că ar fi fost doar o comparație poetică, pentru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oficialitatea pentru a convinge mai lesne conștiințele... Ba chiar mi s-a spus că poliția secretă dă uneori înlesniri la diverse perechi nelegitime, pentru a avea apoi diverse persoane importante la mână... Ei, ce spuneți ? Vă mai amintiți cât ați stăruit să facem și noi doi o mică excursie acolo ? Tot nu vi se pare că am riscat inutil pentru că nu există niciun loc pe lume unde să fii apărat de pericole și de priviri indiscrete ? Ca să lupți cu impertinentul ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai îndrăzni să sune și a doua oară, ba chiar mă puteam aștepta ca o imprevizibilă criză de sfiiciune s-o facă să plece, încât, ajungând prea târziu, să mă întreb dacă n-a fost o simplă halucinație a auzului. Stăruind să rămână în tenebroasa ei pelerină cu glugă (mărturisindu-i gustul demodat romantic de fetiță provincială), Sophie se instala tăcută în jilț, în colțul cel mai depărtat de gheridon, cheltuindu-și numai prin lacome și furișe priviri dorințele de aventură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de fapt nu Germania neapărat... Va povesti ca un copil scos la lecție, repetând în cuvintele ei ceea ce am spus eu mai înainte ! Devotamentul tușant - ai putea spune total - de care este capabilă atunci când iubește, drăgălașa încăpățânare cu care stăruie, orbită, astfel încât reușește în mod atât de firesc să vadă doar ce îi convine ! Iar atunci când nu mai vezi la ea aceste semne, ai putea fi sigur și că nu mai iubește ? în așa fel am să rămân în afara conversației
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]