1,708 matches
-
nație, care se găsește inclusiv la "dobitoace" (sic!) (p. 3); ii) patriotismul nobil, superior simplei iubiri patologice a pământului natal și a dragostei de neam și sânge, vrednic de natura morală a omului; patriotismul nobil se remarcă printr-o "aplecare statornică de a voi tot binele concetățenilor cu care cineva trăiește împreună în societate, și într-o silință neprecurmată de a le face, de a le păstra și de a le înmulți fericirea lor. Numai acest fel de iubire de patrie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu statornicia sufletului său celui mare a oprit vitejește potopul puterii turcești, de a nu se întinde asupra Europii dela Apus și de a nu se lăți barbaria în locurile pe unde pătrundea el. De când turcii Osmani au înfipt picior statornic la Răsăritul Europii și au îngrozit toată partea aceasta de lume, națiile creștine, pe care poziția geografică sau politică le făcu să tremure de puterea lor, n-au avut afară de Ioan Corvinu, alt erou [p. 317] mai mare, nici creștinătatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
zicem) la sensul etno-național (în care patria stă pentru statul națiune, acoperind neamul românesc și întregul pământ pe care este răsfirat acesta). La Aaron, în pre-pașoptism, "iubirea de patrie sau patriotismul [...] este un sentiment nobil, care stă într-o aplecare statornică de a voi tot binele concetățenilor cu care cineva trăiește împreună în societate, și într-o silință neprecurmată de a le face, de a le păstra și de a le înmulți fericirea lor. Numai acest fel de iubire de patrie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dascălul Lazăr punea în mâna copiilor cea dintâi carte românească, se-nalță falnic palatul universității, iar pe locul acela sfânt s-au așezat trei statui: Eliade, Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr - poetul, eroul și apostolul"; sau: "Românii au fost un neam statornic și viteaz, cu mari conducători de țară: Burebista, Decebal, Mircea, Ștefan, Iancu, Mihai și mulți alții" (p. 105). Exemplele pot continua, însă cele deja redate sunt suficiente pentru a face să se resimtă clar ecourile vechii paradigme monumentalist-eroizante a trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vărul tinerei văduve, Pandaro, ce regizează întâlnirile acestora și încurajează relația înfiripată. Nevoită să meargă în tabăra grecilor, în urma unui schimb de prizonieri, unde tatăl ei, trădătorul Calcas, se găsea deja, deoarece anticipa înfrângerea troienilor, Criseida, care jurase o fidelitate statornică iubitului ei, uită promisiunile de dragoste făcute, acceptă un nou protector, pe Diomede, trimis să o însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-a pus să-l scoată la capete. El o crede și plânge. Mi-a adunat în casă niște nespălați, cunoștințe de ale ei, de m-au luat fiori de soarta bietului Mihai, el care are trebuință de o femeie statornică și cuminte ca să-l conducă, dar nu de o cochetă....” Aceasta este una dintre scrisorile cele mai cunoscute ale Heriettei. Menționăm că Eminescu o chema pe Veronica Micle încă din decembrie 1887 la Botoșani: „Dragă Veronică, Uit totul. Nenorocirea care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de Iacob Negruzzi însuși. În necrologul scris la moartea poetului, în numărul din iulie 1889, acesta afirma, de pildă, de-a dreptul triumfalist: „După ce timp îndelungat talentul lui Eminescu fusese contestat de cea mai mare parte a publicului, în contra părerii statornice și energice a societății „Junimea”, anii din urmă au resbunat pe poet: generația tânără întreagă recunoscu marile sale merite, numeroși imitatori de-ai săi se arătară și se arată încă peste tot locul, iar acum întregul public îl pune, fără
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
urmat de un timp invers".24 Universul temporal discontinuu, fragmentat, a fost numit "prototemporalitate", ca timp primordial, iar "cotemporalitatea", ca modalitate de abolire a rupturii temporale, a realizat "categoria de timp fără prezent (...), fără trecut și fără viitor un prezent statornic și continuu."25 Discursul mitic, ca discurs polifonic, structurat pe nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul și generând matricea semantică, figurată de universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul reprezintă o totalizare a categoriilor spațiale și temporale. Astfel, în cadrul discursului mitic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cucul în spate, este barza, prevestitoare și ea a primăverii, dar și simbol al timpului, al norocului și al ursitei. Alături de păsările care simbolizează timpul cosmic, există, în mentalitatea arhaică, o simbolistică a timpului terestru, reprezentată de prezența păsărilor domestice, statornice. Astfel, timpul satului tradițional era împărțit după "cântatul cocoșului": miezul nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un intermediar între lumea de aici și lumea de dincolo 278: "Vulturul e împăratul păsărilor. De demult, vulturul era tare bun la Dumnezeu. Cine nu avea pâne, el mergea la Dumnezeu și spunea și de la Dumnezeu aducea."279 Cea mai statornică dintre păsările cerului este vrabia care semnifică atașamentul față de om, ciripitul ei fiind perceput ca plâns al omului izgonit. În tradiția românească, vrabia are funcție meteorologică, prevestind ploaie dacă se scaldă în apă, când ciripesc mult pe pom, când se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
zis: «Spune-le lor că am avut o viață minunată.»“138 Ce ar fi putut avea în vedere Wittgenstein atunci când a numit propria sa viață „minunată“? Am putea oare da un sens ultimelor sale cuvinte? 139 Cred că da. Convingeri statornice și de neclintit conferă o coerență excepțională vieții sale. Wittgenstein a crezut că cel care are cu adevărat o înzestrare (și puțini oameni sunt cei care o au) este dator să o cultive fără a precupeți nici o sforțare, nici un sacrificiu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tot atâtea expresii ale unei atitudini potrivnice cultivării filozofiei în genere. În „Prefața“ primei ediții a Criticii rațiunii pure, Kant va da expresie acestei stări de spirit, caracterizându-i pe sceptici drept „un soi de nomazi care disprețuiesc orice cultivare statornică a pământului...“2. Cu greu s-ar putea contesta totuși că avertismentele scepticilor au contribuit sau puteau să contribuie la temperarea încrederii euforice a filozofilor în mijloacele pe care le foloseau pentru a ridica atât de ambițioasele lor construcții. Va
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
curentă, în epoci mai recente, în cercetări științifice și tehnologice. Scepticismul poate, prin urmare, încuraja dezinteresul pentru filozofie al unor minți cu înclinații pragmatice. Cel care are o atitudine reticentă, ba chiar bănuitoare, față de posibilitatea de a ajunge la cuceriri statornice chiar și prin acele modalități contemporane de practicare profesională a filozofiei, care își propun obiective mai modeste și nu dorește, totodată, să urmeze îndemnul sceptic al renunțării la exercițiul filozofic al rațiunii va fi, probabil, mai pregătit să se apropie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sunt, până la urmă, nici subiectele tratate, nici metodele utilizate, ci străduințele mereu reluate de a aduce o contribuție la schimbarea orientării gândirii și, prin aceasta, un spor de înțelegere. 1. Ce este „înțelegerea“ și cum poate fi ea obținută? Convingerea statornică a lui Wittgenstein a fost că, dacă este vorba de schimbarea orientării gândirii oamenilor, atunci calea regală, urmată îndeobște de filozofi, cea a enunțării unor principii noi, nu este calea potrivită. Unui cititor asiduu al Bibliei, cum a fost el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
O experiență subiectivă este cea a unei ființe care se comportă într-un anumit fel. Recunoașterea faptului că o anumită comportare poate ascunde ceea ce simțim sau transmite impresia că simțim ceea ce nu simțim nu schimbă lucrurile. O reușită totală și statornică în minciună și prefăcătorie nu este, de fapt, posibilă. Ceea ce simte o ființă omenească se exprimă în ansamblul comportării sale verbale și nonverbale. Iar fiecare dintre noi a învățat să identifice senzații, sentimente sau gânduri în comportarea semenilor. Impresia familiară
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să obții.” (G.B. Shaw) Într-adevăr, satisfacția, obținută prin Împlinire, ucide „dorința; Însă sînt și cazuri cînd o satisfacție obținută, reprezintă un stimulent pentru ridicarea dorinței ulterioare la cote atît de Înalte, Încît nu poți să le atingi”. * „Singurul lucru statornic este schimbarea.” (A. Schopenhauer) Fără Îndoială, chiar simplu fapt al „somnului” ne schimbă sufletește, prin visele și compensațiile lui. „CÎt de mult trebuie să suferi pentru că nu suferi.” (J.P. Sartre) Există, cu siguranță, oameni cu o incapacitate de a suferi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o rugăciune întrupată, trebuie să faci din viața ta o ofrandă prin rugăciuni pentru toți din jurul tău și mai cu seamă pentru cei care călăuzesc viața ta, a semenilor tăi și a poporului tău. în felul acesta se realizează acea statornică și sfântă legătură cu cei care au fost, cu cei ce sunt, cu întreg neamul creștin, cu cei de pe pământ și cu cei care au trecut pragul vieții acesteia. Astfel, participăm la întrega existență universală și în inima creștinului rugător
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
acțiunile sale. De aceea copilul trebuie să capete din casa părintească, dispoziția și dragostea de a se ruga, dar și înțelegerea rugăciunii. La școală, se va urmări să se dezvolte și să se aprindă mai mult această dispoziție, făcând-o statornică pentru toată viața lui. Rostul rugăciunii este împlinit când aceasta mișcă și înalță sufletul copilului. Rugăciunile învățate mecanic, fără a fi înțelese, aduc răceală și indiferență, de cele mai multe ori. Atunci când mama învață copilul să se roage, se cere
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
au un spirit de competiție neobosit" (2008, p. 53), spirit care "nu va înceta să-i tragă de mânecă până nu se simt consacrați în mod clar drept primii între egali" (ibidem). Ei simt "o inechitate fundamentală, constatată cu un statornic sentiment de înciudare" (ibidem). Invidioșii pretind că întotdeauna trebuie scoasă în evidență propria lor valoare, care este un dat, este de la sine înțeleasă. Unii oameni sunt patologic invidioși. În cazul lor, "invidia este aerul pe care îl respiră, condiționându-le
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Emandi. * Liberalul Liberalul, ziar național - liberal, apare o dată pe săptămână, sub conducerea unui comitet, redacția la Tipografia G.V. Munteanu - Bârlad. În editorialul „Către cetățenii Bârladului”, publicat în numărul 1 din 11 mai 1907, se afirmă: „Un grup de adânciți și statornici liberali, care niciodată nu și-au plecat capul spre a se supune mediocrităților ce alcătuiesc gruparea „tinerilor generoși”, foști odinioară socialiști, intrați de câțiva ani în partid - și nici nu s-au lăsat ademeniți de acești renegați politici... s-au
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
trăi decât în Bârlad, acolo unde s-a născut.” Încercările de a-l „recupera” pe G. Tutoveanu și a-l aduce efectiv la „Făt-Frumos”, chiar și prin epistole rugătoare, n-au mai avut succes, fermitatea poetului de la Bârlad a rămas statornică și definitivă. A rămas de subliniat un mare adevăr: în Bârladul cultural, cinci scriitori - G. Tutoveanu, Emil Gârleanu, D. Nanu, Corneliu Moldovanu și A. Mândru - au lăsat literaturii române o mare răspânditoare de cultură - revista „Făt - Frumos”. * În „Vocea Tutovei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
zis: «Spune-le lor că am avut o viață minunată.»“138 Ce ar fi putut avea în vedere Wittgenstein atunci când a numit propria sa viață „minunată“? Am putea oare da un sens ultimelor sale cuvinte? 139 Cred că da. Convingeri statornice și de neclintit conferă o coerență excepțională vieții sale. Wittgenstein a crezut că cel care are cu adevărat o înzestrare (și puțini oameni sunt cei care o au) este dator să o cultive fără a precupeți nici o sforțare, nici un sacrificiu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tot atâtea expresii ale unei atitudini potrivnice cultivării filozofiei în genere. În „Prefața“ primei ediții a Criticii rațiunii pure, Kant va da expresie acestei stări de spirit, caracterizându-i pe sceptici drept „un soi de nomazi care disprețuiesc orice cultivare statornică a pământuluiă“2. Cu greu s-ar putea contesta totuși că avertismentele scepticilor au contribuit sau puteau să contribuie la temperarea încrederii euforice a filozofilor în mijloacele pe care le foloseau pentru a ridica atât de ambițioasele lor construcții. Va
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
curentă, în epoci mai recente, în cercetări științifice și tehnologice. Scepticismul poate, prin urmare, încuraja dezinteresul pentru filozofie al unor minți cu înclinații pragmatice. Cel care are o atitudine reticentă, ba chiar bănuitoare, față de posibilitatea de a ajunge la cuceriri statornice chiar și prin acele modalități contemporane de practicare profesională a filozofiei, care își propun obiective mai modeste și nu dorește, totodată, să urmeze îndemnul sceptic al renunțării la exercițiul filozofic al rațiunii va fi, probabil, mai pregătit să se apropie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sunt, până la urmă, nici subiectele tratate, nici metodele utilizate, ci străduințele mereu reluate de a aduce o contribuție la schimbarea orientării gândirii și, prin aceasta, un spor de înțelegere. 1. Ce este „înțelegerea“ și cum poate fi ea obținută? Convingerea statornică a lui Wittgenstein a fost că, dacă este vorba de schimbarea orientării gândirii oamenilor, atunci calea regală, urmată îndeobște de filozofi, cea a enunțării unor principii noi, nu este calea potrivită. Unui cititor asiduu al Bibliei, cum a fost el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]