2,655 matches
-
domnul Grigorescu. Erau înăuntru patru sau cinci inși instalați la o masă uriașă, aplecați asupra șpalturilor, sub lumina puternică a unui bec care atârna aproape până jos din tavan. - Eu sunt, a răspuns unul dintre ei, un ins mic de statură, cocoșat, elegant îmbrăcat, cu un chip aspru, sever, privire rapidă și pătrunzătoare. Mi-a strigat numele sigur că nu se înșela, și mi-a spus că am lipsit. Nici nu mă apucasem de lucru, că și lipsisem. Am vrut să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a întrerupt: - Fă cunoștință cu viitorii dumitale colegi... Domnul Orleanu... Domnul Sachelarie... Domnul Ecovescu... Domnul Orleanu, a strigat apoi din nou acest domn (nu era chiar strigăt, era o voce ridicată, cu volum natural, cu timbru bărbătesc, care contrasta cu statura lui infirmă), domnul Orleanu, a reluat el apoi cu o voce obișnuită, învață-l pe noul nostru coleg corectura. Rapid! Arată-i semnele și pe urmă dă-i un șpalt de probă. Nu e greu, mi-a spus el de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fără întoarcere, spre dreapta), venea Sîrbulescu, "masivul" cum îl poreclisem eu, credeam că o să trăiască o sută de ani, a murit de inimă pe la cincizeci și Sergiu Filerot. Poetul, șeful "paginei a doua", un om smead, subțirel și mic de statură, cu un nas de pasăre, cu voce confidențială, plăcută, afectuoasă, îmi ceru să iau loc că are ceva să-mi spună. Redacția avea un birou comun cu secretariatul (Ștefan Roti), alături era biroul redactorului șef, Mircea Grigorescu, pe care nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
LUATE NEUTRALIZATOARELE, APOI MÂINILE ÎI DĂDURĂ DRUMUL. În ciuda luminii orbitoare, Marin reuși să distingă decorul. Se afla într-o cameră spațioasă alături de vreo șase Prippi voinici. Așezat în spatele unui birou mare \ singurul din încăpere \ stătea Scudder, un Pripp mic de statură, cu o figură răutăcioasă, semănând cu un șobolan. Acum sunteți dezarmat, spuse Scudder. Adică putem sta de vorbă fără să-mi fie teamă că o să-mi faceți vreo măgărie. MARIN, CARE ÎȘI REVENISE COMPLET, RIDICĂ DIN UMERI. ÎI FU GREU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
I-auzi tu, nepotu- tău ți-o aruncat dinții în WC, măi n-auzi-tu-măi. Mergi cu o sapă de-i scoate de acolo. Zâmbi ușor, se întoarse pe un picior și aștepta să vadă mișcările lui badea Vasile. Bădia, om de statură înaltă, voinic, cu părul ușor caier de lână, ar fi vrut să-i zică vreo’ două. Tăcu însă, nu avea proteza și ar fi stricat vorba în zadar. Plecă ușor capul și mormăi ceva pentru el. S-a urnit spre
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
făcu să tresară și să aibă remușcări. și-a aruncat privirea în încăperea mică, sărăcăcioasă, cu focul ce abia pâlpâia în vatră, înghețat de frigul ce intra pe unde apuca. Își aruncă privirea spre masa unde era bărbatul mic de statură, scăldat puternic în soarele de vară și slab ca Vinerea Mare. Omul era chircit lângă sobă, la o masă mică, cu luleaua în mână, tutunul și rachiul alăturea, iar în față cu Biblia, din care citea sau, mai bine zis, îl
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu spaimă la ziua când, poate, va îmbătrâni singură. Iată că nu era singură, și acel student în drept care o însoțea peste tot, clipă de clipă, se găsea acum alături de ea. Până la urmă acceptase, deși îl găsea cam mic de statură, și cu toate că nu-i prea plăcea râsul lui lacom și scurt, și nici ochii lui negri, bulbucați. Dar îi plăcea curajul cu care știa să înfrunte viața, curaj pe care-l întâlneai la toți francezii din această țară. Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
micului zid care împrejmuia curtea, derapă pe lutul ud și se opri de-a curmezișul. - Judecătorul! spuse primarul. Judecătorul, ca și primarul, era îmbrăcat într-un costum albastru închis. Dar era mult mai tânăr, sau cel puțin așa părea, din pricina staturii lui elegante și a obrazului său fraged, de adolescent uimit. Acum străbătea curtea, îndreptându-se către ei și ocolind băltoacele cu multă grijă. Când ajunse la câțiva pași de d'Arrast, întinse brațele către el, urându-i bun venit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cele două maluri ale fluviului, o ceață joasă plutea deasupra pădurii. Căldura plutea vertical, și d'Arrast căută un loc cât de mic la umbră, spre a se adăposti. Văzu atunci sub streașina uneia dintre case un bărbat mic de statură, care-i făcea semne. Când ajunse mai aproape îl recunoscu pe Socrate. - Ei! Domnu d'Arrast, plăcut la tine sărbătoarea? D'Arrast spuse că în colibă fusese prea cald și că cerul și noaptea îi plăceau mai mult. - Da, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dezgolite și albe, răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul însângerat și rotund al Balaurului. Încremenit, ursuz, aplecat în palma stângă, ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
n-are rost. Îi vedem destul tot anul. — Mâine. Plătesc hotelul, las valiza în gară la Constanța și facem plajă cu ei. — Da, așa m-am gândit și eu. Astăzi ar fi prea mult. Ne simțim bine aici. Aproape de aceeași statură, cadențând molcom, priviri înviate de plăcerea dialogului. Blondul oferea în răstimpuri bruște precipitări de ritm. Celălalt zâmbea doar, masiv, prudent, și legăna jacheta de lână. Târziu, reveniră la hotel ; deschiseră fereastra, apoi cărțile. În patul de-alături, lucioasa pijama se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ofițer... De-acuma trebuie să sosească și convoiul... Of, barem de-am scăpa mai repede!... Degeaba, asta nu-i treabă de militar! Ofițerul se apropia șovăitor. Vântul îi flutura pulpanele mantalei, împingîndu-l parcă spre o țintă nedorită. Era mijlociu ca statură și avea puțină barbă, care-i dădea o înfățișare de milițian sedentar, deși altfel nu părea mai mult de treizeci și cinci de ani. De sub casca de fier lătăreață, fața lui rotundă și bălaie apărea chinuită, mai cu seamă din pricina ochilor cafenii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
respectivă, era un sportiv de elită, un băiat foarte elegant și manierat. Traian era un matematician înrăit, un copil de o frumusețe barbară, cu ochi mari și negri, umbriți de gene dese, cu buze senzuale, dar era cam micuț de statură. Cu Emil îmi împărtășeam multe intimități, era foarte inteligent, observa cu atenție totul în jur și păstra tăcerea, așa încật îmi devenea din zi în zi mai apropiat. Relațiile noastre vizau strict școala, temele la matematică sau fizică și mai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ce știu. Viața internă a istoriei, în comparație cu esteriorul ei, s-ar putea compara cu o femeie a cărei corp e plin de boale grețoase și adânci, îmbrăcată cu o manta albă, care face cei mai frumoși falduri și dă întregei staturi o rază de demnitate, ca toga. Toate mișcările unui corp bolnav se reflectă foarte infidel, dar foarte frumos în acești falduri, cine însă s-a uitat sub haină? Această aparență înșală, mișcările corpului sunt toate în genere diferite de creții
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Senethes (Sethenes [la] Malt[us]) 41 ani, 6) Chaetes 17 ani, 7) Nephercheres 25 ani, 8) Sesochris 48 ani - sub acesta Nilul a purtat 11 zile miere pe el (Eusebius: că S[esochris] a fost Sesostris și i se atribuie statură naltă - 5 coți 3 palme. Este un târziu adaos. Se găsesc la estractori asemenea). Ra Sesostris (după Herodot), rege renumit, cu războaie mari. Acest nume a fost citat la Malthus. Nu se găsea la el astfel și fu atribuit acestui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
punea deseori stăpânire pe el. Dar să încerc să vi-l descriu... e un prieten, așa că doar părțile bune le recunosc, deși acele diviziuni din fiecare om fac diferențele și se întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează încăpățânare; bărbia e despicată de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
am rupt orice legătură cu exteriorul. Adică cu tot ce era exterior wind surfing-ului. Mă dădeam ore în șir cu Piticul, așa îi spuneam prietenului meu din România care aștepta și el să plece din țară. Era mic de statură, nu dădeai doi bani pe el dacă-l vedeai pe stradă, dar se lumina totul când se suia pe schiuri sau pe planșa de surf. Avea o aureolă de talent pentru sporturile de alunecare cum nu am mai văzut la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi, ce simbrie vrei?" 16. Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea, și cea mai mică Rahela. 17. Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mîndră la față. 18. Iacov iubea pe Rahela, și a zis: Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică." 19. Și Laban a răspuns: "Mai bine să ți-o dau ție, decît s-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp. 6. Egipteanul a lăsat pe mîinile lui Iosif tot ce avea, și n-avea altă grijă decît să mănînce și să bea. Dar Iosif era frumos la statură, și plăcut la chip. 7. După cîtăva vreme, s-a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, și a zis: "Culcă-te cu mine!" 8. El n-a voit, și a zis nevestei stăpînului său: "Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
prozele mele. Refulatul începea să se întoarcă, postmodernismul se veștejea către modernism, care, ca un film dat înapoi, glisa lent spre simbolismul lui Redon și Chavannes, ca să se afunde cu toate puterile în Caspar Da vid Friedrich. Regresam, scădeam în statură, coboram etajele minții mele, pierdeam stadiul sexual, involuând spre cel anal și oral... Ziua mă fulgerau amintiri dureroase, străvechi, care nu-mi lăsau răgazul să le vizualizez, să-mi dau seama de unde vin, dacă-s amintiri ale unor vise, ale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu fața negricioasă, cu ochi mari deschiși, cu un zâmbet pe buze"6. După zece ani, Mite Kremnitz îl privește cu detașare: "Mai mult scund decât înalt, mai mult voinic decât zvelt, cu un cap ceva cam prea mare pentru statura lui, cu înfățișarea prea matură pentru cei 26 de ani ai săi, prea cărnos la față, nebărbierit, cu dinți mari galbeni, murdar pe haine și îmbrăcat fără nici o îngrijire." Primul dejun luat 1Th.Ștefanelli,1861. 2 Th. Ștefanelli, 1909. 3
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
creștetul soțiilor acestora: "cochilii logaritmice / în toate culorile curcubeului / pagode sprijinindu-și visele unul de altul. Turnuri care își telescopează singurătatea ca un ochean. / Cele mai complicate coafuri din lume se fac la nea Gică". Nea Gică e mic de statură și adus de umeri, îi lipsesc bicepșii și pectoralii, în schimb are cei mai dezvoltați mușchi piloerectori, iar "cea mai eficientă armă" a sa e pielea de găină, cu care însoțește "imponderabila povară a duioșiei". Are un fișet în care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
singure. Acum, ațipea din când în când și Iahuben. Toropeala aceasta fugară îl mai încălzea. Trezit din ea, îi era mai frig. De la o vreme nu-l mai putu ține treaz nimic, nici noaptea înstelată, nici deprinderea de ostaș, nici statura dreaptă pe taurul pestriț a lui Auta, nici chiar mersul. Picioarele soldaților au totdeauna această însușire minunată de a ști să meargă și singure chiar când stăpânul lor e obosit și când somnul cu neputință de alungat toarnă în pleoape
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apa din mare, făcea ocol rotund un canal lat de cinci sute de pași, astfel că orice corabie putea să înconjoare Marele Oraș, ieșind din mare și întorcîndu-se în ea. Pe malul dinăuntru al canalului se ridica un zid cât statura a doi oameni, îmbrăcat pe dinafară cu mari tăblii de aramă și pe dinăuntru cu plăci de cositor. Zidul palatului regesc, despărțind palatul de tot restul orașului, era clădit pe buza colinei rotunde și în foile de aramă care aruncau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
venit în tabere de patru ori câte o mie de robi. Pe aceștia i-am adus la tine pentru că umblau pe-aproape. De aici îi voi duce la Mai-Baka. Auta se uita curios la un rob voinic și mărunt la statură, cu fața albă gălbuie, și la altul, tot scund, dar cu pielea stacojie, aproape smolită. Îi întrebă din ce țări erau aduși. Cei doi robi vorbeau greu limba atlantă, unul aproape de loc. Cel cu pielea albă gălbuie putea fi din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]