1,687 matches
-
texte, adică în calitate de documente, ca surse de informație istorică sau istorico-culturală, inclusiv în ceea ce privește concepțiile și ideologiile politice în cadrul filologiei; 2) ca exemple tipice de discursuri "eficiente", orientate spre "valoarea practică a eficacității" în cadrul lingvisticii generale a textului; 3) individual, în cadrul stilisticii vorbirii sau al lingvisticii textului ca hermeneutică a sensului. Vorbind despre relația dintre politică și limbaj, Eugen Coșeriu afirmă că problematica raportului dintre cele două poate fi tratată din cel puțin două perspective: "perspectiva politicii, în cadrul căreia limbajul este considerat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
instituite de imaginarul social al epocii, publicistica eminesciană se constituie în spațiu privilegiat de definire și impunere a unor norme lingvistice. În această perspectivă, lexicul publicistic eminescian reflectă un moment istoric determinat din evoluția limbii române, cu restructurări lingvistice și stilistice specifice. Deschiderea spre neologism și inovațiile lingvistice, dincolo de necesitatea exprimării unor noi realități sociale, politice și istorice, traduc preocuparea jurnalistului pentru îmbogățirea și modernizarea vocabularului. Din punct de vedere semantic, lexicul publicistic eminescian este unul preponderent denotativ, cuvintele având caracter
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
literară, nr. 5, Chișinău, pp. 10-29. Coșeriu, Eugen, (2009), Omul și limbajul său. Studii de filosofia limbajului, teorie a limbii și lingvistică generală, Antologie, argument și note de Dorel Fânaru, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași. Coteanu, Ion, (1973), Stilistica funcțională a limbii române, 2 vol., Editura Academiei Române, București. Courtés, Joseph, (2007), La sémiotique du langage, Armand Colin, Paris. Creția, Petru, (1980), Publicistica lui M. Eminescu, prefață la M. Eminescu, Opere IX, ediția Perpessicius, Editura Academiei Române, București. Cristea, D., N.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Irimia, Dumitru, (1979), Limbajul poetic eminescian, Editura Junimea, Iași. Irimia, Dumitru, (1986), Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Irimia, Dumitru, (1990), "Azi despre Eminescu", în Cronica, nr. 2, p. 5. Irimia, Dumitru, (1999), Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iași. Kerbrat-Orecchioni, Catherine, (2005), Le discours en interaction, Armand Colin, Paris. Keryayi-Lasri, Rafika, (2003), La métaphore dans le commentaire politique, L'Harmattan, Paris. Klinkenberg, Jean-Marie, (2004), Inițiere în semiotica generală, traducere de Marina Mureșanu-Ionescu, Institutul European, Iași. Kristeva
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, s.v. language. 25 Nouveau dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, s.v. language. 26 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală, traducere de Irina Izverna Tarabac, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 40. 27 Ion Coteanu, Stilistica funcțională a limbii române, I-II, Editura Academiei, București, 1973, 1975, p. 45. 28 Dicționar enciclopedic, vol. V, s.v. politică. 29 Dicționar de filosofie, s.v. politică. 30 Dominique Colas, Dicționar de gândire politică, traducere Dumitru Purnichescu, Univers Enciclopedic Gold, București
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1992, p. 50. 97 Viorel Guliciuc, Cadre în semiotica integratoare a discursului filosofic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999, p. 110. 98 Gheorghe Chivu, Considerații asupra limbajului bisericesc actual, Editura Academiei, București, 1997, p. 7. 99 Dumitru Irimia, Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 166. 100 Mirela Arsith, Semiotica discursului politic, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2005, p. 33. 101 Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, pp. 214-215. 102 Apud Simina Mastacan
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și în viață (1990), cu personaje reale, ce apar uneori sub nume confecționate strident (de pildă, Stazah e Zaharia Stancu, „omul multilateral dezvoltat”), sunt de un interes mult mai redus. V. este și autorul unor studii de istorie, teorie și stilistică a presei: Mesajul militant al presei române (1979), O istorie a presei românești (2000), Stilistica presei. Introducere în receptarea discursului mediatic (2003), iar ca editor a îngrijit antologia Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească (1981), precum și texte ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
pildă, Stazah e Zaharia Stancu, „omul multilateral dezvoltat”), sunt de un interes mult mai redus. V. este și autorul unor studii de istorie, teorie și stilistică a presei: Mesajul militant al presei române (1979), O istorie a presei românești (2000), Stilistica presei. Introducere în receptarea discursului mediatic (2003), iar ca editor a îngrijit antologia Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească (1981), precum și texte ale Sofiei Nădejde, de care s-a ocupat într-o lucrare documentată, și ale lui Raicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
Raicu Ionescu-Rion. SCRIERI: Sofia Nădejde, București, 1972; Mesajul militant al presei române, București, 1979; Aici e Pământul!, București, 1984; În Alma Mater și în viață, Cluj-Napoca, 1990; O istorie a presei românești, pref. Dan Berindei, București, 2000; Jurnalism contemporan, București, 2002; Stilistica presei. Introducere în receptarea discursului mediatic, București, 2003. Ediții, antologii: Sofia Nădejde, Din chinurile vieții, introd. edit., București, 1968, Scrieri, introd. edit., Iași, 1978; Raicu Ionescu-Rion, Arta revoluționară, introd. edit., București, 1972; Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
747; Iordan Datcu, Marea bibliografie Eminescu, ALA, 2000, 502; Maria Moldoveanu, Sinteza idealului creator (interviu cu Victor Vișinescu), „Biblioteca”, 2001, 11-12; Petraș, Panorama, 641; Marian Petcu, „O istorie a presei românești”, „Jurnalism & comunicare”, 2002, 1; Roxana Ichim Istudor, „Jurnalism contemporan”. „Stilistica presei”, „Ultima oră”, 2003, 10 septembrie. T. A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
de control, cât și rigiditatea vocabularului. Mai rar apar pronumele de la persoană a III-a. Proporția adjectivelor folosite este mică și utilizarea lor este, de cele mai multe ori, neadecvata. Din această cauză exprimarea verbală a acestor copii este lipsită de coloratura stilistica. Sub aspect sintactic, se constată existența unei anume rigidități în ceea ce privește ordinea cuvintelor în propoziție, lipsa cuvintelor de legătură. Frazele și propozițiile sunt adesea incomplete și incorecte, cu enunțuri scurte, chiar eliptice. Construcția frazelor este defectuoasă din punct de vedere gramatical
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
de abundența citatelor, discursul analitic este realizat într-o expresie vioaie, asezonată cu digresiuni lirice, pe alocuri având o turnură eseistică. În Prozatori sovietici contemporani (1968) accentele se schimbă în favoarea modalităților proprii criticii literare. Unsprezece profiluri ilustrează opțiunile tematice și „stilistica” din literatura sovietică a epocii, dominată, în proză, de ofensiva formelor scurte, în care rolul tradiției rămâne considerabil. Aprecierile și interpretările depășesc treapta popularizării, dar sunt evident grevate de imixtiunile ideologiei momentului. Constrânsă mai totdeauna de exigențe impuse ori autoimpuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
cercetarea literară (cum este Aims and Methods de Morize). Ea ar putea pretinde să aibă o oarecare înrudire cu cărțile de poetică și retorica (de la Aristotel până la Blair, la Campbell și la Kames), studii sistematice ale genurilor beletristicii și ale stilisticii, sau cu cărțile intitulate " Principii ale criticii literare". Ne-am străduit totuși să îmbinăm "poetica" (sau teoria literară) și "critica" (sau evaluarea literaturii) cu "știința" (sau cercetarea literară) și cu "istoria literară" (sau "dinamica" literaturii, în opoziție cu "statica" teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/85044_a_85831]
-
cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem în durată). Lirismul e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
-ndemn făuritor, tenace, Ă Când au plecat toți s-au simțit mai tare: Examenul fusese-o sărbătoare”. Despre imaginea lingvisticii În 1951, despre tangența ei cu opera literară, cu arta actorului, despre conținutul și stadiul cercetării lingvistice la Academie, despre stilistica marxistă, ș.a., În suita de articole din paginile următoare. Eugen CAMPUS 86: „Cele mai frumoase succese ale lor le-au dobândit fruntașii scrisului nostru atunci când bogatul conținut de idei bazat pe cunoașterea adâncă a vieții, l-au exprimat Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În lingvistică. I.V. Stalin arătând că vocabularul reflectă direct activitatea productivă a omului și În general orice activitate umană, a dat studiilor despre limbă o bază marxistă, științifică. Numai pornind de pe pozițiile cucerite de I.V. Stalin se poate Întemeia o stilistică valabilă. (Ă). Stilistica marxistă, pornind de la această bază sănătoasă trebuie să-și propună să ajungă să Învețe pe scriitori cum să folosească În mod just limba națională, să ajute pe critici să aprecieze În mod științific stilul operei literare. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Stalin arătând că vocabularul reflectă direct activitatea productivă a omului și În general orice activitate umană, a dat studiilor despre limbă o bază marxistă, științifică. Numai pornind de pe pozițiile cucerite de I.V. Stalin se poate Întemeia o stilistică valabilă. (Ă). Stilistica marxistă, pornind de la această bază sănătoasă trebuie să-și propună să ajungă să Învețe pe scriitori cum să folosească În mod just limba națională, să ajute pe critici să aprecieze În mod științific stilul operei literare. (Ă). Înarmați cu Învățătura
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu privire la «simplitatea mijloacelor», În «graiul limpede» și «simplu», cronicarul să și-o fundamenteze pe o analiză serioasă a acestor Însușiri. În ce constă pomenita simplitate? Întrucât e o notă distinctivă a lui Jebeleanu? De unde provine? Cum se explică? Ce particularitați stilistice determină? Pentru că a vorbi despre «graiul limpede și simplu» În abstract e tot atât cu a spune - Întrebuințând o frază-tip din manualele de limba română din trecut - că bucata cutare e scrisă Într-o „aleasă limbă românească”, deci cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
revizor la Dicționarul limbii române, în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca, iar mai târziu cercetător științific. Este doctor în filologie (1998), cu o teză despre reinterpretarea poemului eminescian Luceafărul. Are contribuții științifice în domeniile semanticii, stilisticii, poeticii și semioticii, publicate în reviste științifice (inclusiv străine) și literare (unele semnate Rodica Popescu), precum și în volume colective, mai ales în Studii de eminescologie, Meridian Blaga ș.a. Colaborează cu poezie la „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers Bleus” ș.a. Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
peste 3500) sunt redactate ,,într-o limbă latină surprinzător de corectă”. Dacii, care învățau latina cuceritorilor, adaptau cuvintele la deprinderile lor fonetice. Influența substratului geto-dacic asupra latinei de la Carpați, Tisa, Nistru, Dunăre și Marea Neagră a fost definitivă. Morfologia, sintaxa și stilistica latinei vorbite în acest vast teritoriu au fost influențate de limba autohtonilor. Marea majoritate a lingviștilor este de acord că evoluția latinei spre limbile romanice s-a încheiat în secolele al VI-lea și al VII-lea. Limba română s-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
spre unul din redactori și începe: Mă, cine p... mă-ti te-a învățat pe tine limba păsărească a jidoviților de pe Sărindar, în care mi-ai scris articolul de azi? Gazeta mea nu e canal de scurgere pentru pestilențialele tale stilistice... (Cei din Sărindar erau, adică, Sadoveanu și-ai lui). Toți stană. După care, năucit, cel ce venise cu gîndul la un scaun în redacție se strecoară pîș, pîș și se evaporă. Insul căruia Șeicaru îi vărsase hîrdăul nu era altul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de învățătură, sub diferitele lor tipuri, nu asupra speciei literare a "oglinzilor principelui" ne vom opri. Mai mult chiar, în titlurile capitolelor apare forma latină a cuvântului. Deși volumul anunță un anumit reper temporal, dificil de delimitat și cu o "stilistică" aparte, evul mediu, scrierile la care voi trimite, fiind redactate majoritar în slavonă, greacă, română, ar fi putut da un alt echivalent pentru "oglindă". [O excepție în perioada respectivă în ce privește limbile de redactare o constituie, indiscutabil, Dimitrie Cantemir; interesat în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
său de manifestare se schimbă fundamental în ultimele două secole. Dincolo de perioada iluministă, caracterul dublu (laic și religios) al acestui depozit ordonat de imagini și de coduri de mentalitate se pierde. De la raționalism și pozitivism, ambele iconoclaste (despărțite de copleșitoarea stilistică vizuală, în primul rând cu motivație religioasă, a artei baroce), civilizația europeană deprinde și afirmă un alt tip de gândire: științifică și, disimulant (încă), ne-religioasă. Imaginarul se diferențiază astăzi în funcție de palierele culturale cu care interferează. Arta modernă își va
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
apartenenței culturii scrise vechi la familia, de altfel, mult prea generoasă la ora actuală, a "literaturii". Tabăra care "apără coroana" se înverșunează în a demonstra, cu orice preț, "literaturitatea" scriiturii. Efortul a dus adesea la scrieri ale specialiștilor noștri în stilistică, retorică, filologie slavă, greacă, închinate căutării încrâncenate a stilului, a mărcilor literare etc. Un efort care a reușit să pună în lumină mai ales caracteristicile limbii scrise, și nu eforturi conștiente, deci cultivate, ale cărturarilor respectivi (cu rare excepții) de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Volumele Istoria blestemului, Voievodul dincolo de sala tronului sau Văduvele... sunt, în fapt, istorii culturale scrise cu/din fragmente din textele considerate până atunci ca fiind "incontestabila literatură". Autorul nu poate reveni nicicum asupra operei de tinerețe pentru a o reformula. "Stilistica" propriului sistem cultural, care lua în calcul, spre exemplu, o renaștere locală, fie ea și isihastă, în trena marilor renașteri bizantine, avea cândva tonuri înalte, sobre, oratorice. Când metoda se schimbă, istoricul literaturii devine istoric literar și trece din fotoliul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]