1,936 matches
-
care apare și fiul său Mihul, în calitate de grămatic. Domeniul cuprindea patru sate în ținutul Sucevii, șase sate în județul Vaslui, un sat în județul Botoșani, un loc pustiu pe Bașeu și Seliștea lui Oțel, ambele în județul Botoșani și Valea Strâmbei, în județul Vaslui, unde să își întemeieze sate. La 7 decembrie 1436, protopopului Iuga și fiului său Mihul grămatic, le sunt întărite satele Mânzați, Temeșești, unde este Miclea lui Bahnă, sate pomenite în privilegiile anterioare, la care se adaogă satul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
satele din domeniul domnesc, pentru a dărui biserica și păturile sociale, pe care se sprijinea autoritatea domniei. În ceea ce privește daniile făcute mânăstirilor, Ștefan a dăruit din domeniul domnesc 12 sate, o prisacă cu bălți, prisacă din braniștea domnească de la Bohotin, balta Strâmba, iezerul Dobrovca, balta Chisca, braniște în jurul Putnei, 150 drobi de sare, 3 sălașe de țigani, un tătar din tătarii domnești de la Neamț, pietrele de ceară din târgul Siret, pietrele de ceară din Târgul Frumos. Domnul nu răscumpără sate. Ar însemna
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și până la domnia lui Ștefan cel Mare a primit douăzeci de privilegii. Ștefan cel Mare i-a dat nouă privilegii, cinci până în 1470 și patru până în 1503. Din domeniul domnesc, Ștefan a dăruit mânăstirii Neamț în 1500 “de la noi”, balta Strâmba, iezerul Dubrovca și balta Chișcă. În 1503, domnul dăruia satul Băiceni “din satele noastre proprii”. Dăruia șase pietre de ceară din pietrele ce se cuveneau domniei în Târgul Neamț. Cumpăra un sat, Mogoșești și îl dăruia mânăstirii. Mânăstirea Bistrița - cunoscută
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și în momentul în care avea loc tranzacția, în aceași zi, în fața aceluiași sfat domnesc, erau dăruite proprietățile achiziționate. Din domeniul domnesc, Ștefan cel Mare a dăruit mânăstirilor 12 sate, o prisacă din braniștea domnească de la Bohotin, a dăruit balta Strâmba, balta Chișca, iezerul Dubrovca, a făcut braniște din braniștea domnească în jurul Putnei, a dăruit 150 de drobi de sare din salina domnească de la Trotuș, a dat pietrele de ceară din Târgul Siret și din Târgul Frumos, a dat sălașe de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a vindecat, de nici nu se mai cunoștea că a fost ruptă. Într-o vara mama era foarte bolnavă. Eu m-am dus la biserică ca să-i aduc mamei cireșe. M-am suit într-un cireș care avea un crac strâmb și băgat în clopotniță cu vârful și cum culegeam cireșe s-a desbinat de la trunchi și am căzut pe spate peste niște bolovani. Și a venit sora Marița și mi-a zis: "tata te cată că nu știe unde ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții la Școala normală îi ziceau "Mizerabilul de Casca "că mai sta câteodată cu gura căscată. Și din odorașul de domnișoară Maricica Popescu a făcut o babă tare pocită și strâmbă. A mâncat-o el Luca, cu strâmbăturile lui, în loc să vorbească ca oamenii. Aista a fost Luca un răutăcios și foarte foarte mofturos. Cine a mai fost la logodna lui Luca Toadere ? A fost marele povestitor Mihai Sadoveanu, care era căsătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a făcut trei ani și cînd a ieșit, a refuzat să mai facă pe dealerul. Trăgătorii branșați pe jazz și cu figuri În cap nu se arătau pe Strada 103. Băieții de pe 103 erau toți veterani - fețe trase, pămîntii, guri strîmbe, amare, degete Înțepenite, mișcări studiate. Există o mișcare specifică trăgătorilor, așa cum Încheietura moale la mînă e caracteristică poponarilor: brațul ridicat din cot, cu degetele Înțepenite și palmele Întoarse-n sus.) Erau de naționalități și constituții fizice diverse, dar toți semănau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dată într-o ușă, riscă să nu i se deschidă. * Regretele sunt sechele postoperatorii. * Dragostea nu este afiș publicitar, dar nici scrisoare neexpediată. * Iubirile nemărturisite sunt linii paralele: nu se întâlnesc niciodată. * Unghiurile de vedere sunt drepte, ascuțite, echidistante și strâmbe. * Glonțul prietenului pătrunde mai adânc decât cel al dușmanului. * De sus se văd doar ansambluri, nu și detalii. Lucrurile se văd cel mai bine din interiorul lor. * Poeziile trebuie învățate pe dinăuntru, nu pe dinafară. * Respectul se exprimă mai mult
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
infarct. * Dragostea târzie e ca și cea prematură. * Cine râde nu-i om rău; cine rânjește nu-i om bun. * Bunătatea omului se citește pe chipul lui: totul e să știi alfabetul. * Cine râde în colțul gurii rămâne cu ea strâmbă. * Picioarele duc acolo unde vrea capul. * Ca să nu te omoare singurătatea, umple-o cu idei. * Stabilitatea se obține prin echilibrul dintre gândire și simțire. * De când cu Internetul, prin biblioteci nu mai intră nici șoarecii. * Ca să ai liniște, n-o tulbura
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
frate cu dracul, până îl creștinezi. * I-a cântat în strună până i s-a spart vioara. * Atunci când se sting luminile, se aprind gândurile. * Stânile cu ciobani nevrednici nu pot fi păzite de câini. Nu toate cele drepte nu sunt strâmbe. * Mult a fost, destul mai este. * Nu chiar toate vorbele zboară, cum nu toate scrierile rămân. * Toate apele mici se varsă în cele mari; din când în când, apele mari se revarsă asupra celor mici. * Nu de la șarpe a învățat
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ar fi docul, sau inletul, pânza aceea care se folosește la dosul de perne. Când ai un șasiu și o pânză, mai trebuie niște cuie bune, cum ar fi acelea de tapițerie, un ciocan și un patent ca să scoți cuiele strâmbe. Conform cu cele învățate de la d-l Vintilă, primele cuie se bat la mijlocul șasiului și se merge cu bătutul spre margini. Ideal ar fi să se întindă pânza din prima încercare, dar uneori se mai întâmplă și accidente, astfel că unii
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca un far sonor de astă dată. În 1943 i-a apărut Demiurgul la editura Casa școalelor iar la editura Fundațiilor volumul Duhul pământului - teatru românesc, cuprinzând piesele Umbra și Fata ursului. În această atmosferă de lucru, în 1945
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și luară aproape forma spirală a unui rac. Ei bine, cine credeți că a împușcat capra în acest al doilea haitaș? Schmid. Cum dracul, măi neamțule, îi zisăi eu, de-ai nimerit capra, mort bat cum erai și cu pușca strâmbă? No! Cum era să n-o nimeresc, dacă mi s-a părut mare cât o poartă? Mai tărziu, după ce mi se dăduse mâna pe pușcă și mă strămutasem în Iași, am făcut cunoștință cu o ceată de vânători cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prea mult. Ca pe malul stâng al Prutului. Pe vremea În care Încă nu exista actuala rezervație Pădurea Domnească, de fapt ceea ce a mai rămas dintr’o pădure de luncă, proprietarii Își delimitau parcelele cu ajutorul acestei specii, netentante ca lemn - strâmb și fără calități, mai puțin aceea de lemn de foc - și nepretențioase. Asta Înainte de război. A trebuit ca noii stăpâni, veniți din stepele Rusiei, să constate, după ce au transformat Basarabia din codru În ogor, că a mai rămas ceva lemn
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
animale de muncă supuse și negânditoare, capabile să accepte cele mai inumane compromisuri, ocupanții au folosit cele mai perfide metode folosind științific specialiști criminali care dispuneau în țara noastră de posibilități nelimitate atât materiale cât și spirituale, sprijiniți de legi strâmbe și de organizații de stat vândute sau deja sclavizate. Forța unei națiuni se bazează pe trei stâlpi puternici, pe cele trei coloane de rezistență ale neamului: patriotismul, religia și familia. Cunoscând aceasta, comuniștii au purces la distrugerea lor temeinică și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
așzat la birou și a deschis sertarul. Ochelarii lui se aflau în sertar, înregi și nevătămați. În clipa aceea, lacrimile i-au țâșnit din ochi ca dintr-o fântână arteziană. A luat ochelarii și cu ochii împăienjiniți și cu gura strâmbă, pugită de emoție, s-a dus și fără să poată articula vreun cuvânt, i-a arătat soției ochelarii. În aceeași clipă a izbucnit și ea într-un plâns amar. S-au dus amândoi în camera copilului, care întins în pat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
este pentru inima și pentru sufletul nostru, pierderea partenerului de viață, pierderea unui copil, a unui prieten, sau chiar a locuinței noastre dragi, și mai ales, ce înseamnă pierderea țării în care ne-am născut. Dar chiar dacă nedreptățile vieții, legile strâmbe sau răutatea oamenilor te au silit să-ți părăsești țara, aceasta va continua să existe în inima și în sufletul tău ca fiind cea mai minunată țară, deși există în lume sute de țări frumoase, bogate, mai civilizate, mai îndestulate
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fel de rit de purificare. Am știut să mă bucur de orice. Sunt patetic, dar nu mă simt vinovat de asta. Urechea mea de prozator e răfuiala mea cu Dumnezeu. Pot recupera realul, chiar dacă el nu mă lasă, îmi bagă strâmbe. N-ai cum să nu te gândești la asta. Când eram în liceu, v-am zis că mă dădeam satanist. Lăsam de înțeles că Dumnezeu îmi e urgent dator cu niște explicații. Să-mi demonstrez mie că aud. De aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Înviorător când Îl recitesc și astăzi, după peste treizeci de ani, anticipator În multe privinți și apărut concomitent În Colecția Cărților Galbene editată de mine: Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. [...] ...Lichidându-se războiul nostru În felul cunoscut, după pacea strâmbă de la Buftea, ne-am Întors cu toții, nedu meriți, În Bucureștiul ocupației nemțești din vara lui 1918, zeloși fie care după rosturi noi, parcă altele decât cele avute - dar mai ales cu ambițiuni adânc reformatoare pentru biata țară și pentru viitoarele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
țip, să fluier, să mă împotrivesc, să intervin în curgerea nebunească a acțiunii, ca odinioară, în sala de cinema, tot ce am văzut în aceste vise mă nemulțumește, mă umple de revoltă, este cumplit, este neomenesc. Totul e atât de strâmb alcătuit, atât de crud și de irațional!... Aceasta e lumea, lumea oamenilor, lumea până de curând și a mea?! Aș dori ca „filmul“ care a „rulat“ în visele mele să nu fie real, aș prefera să fie doar o plăsmuire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un gând. Ceva îl contraria, îi stârnea orgoliul de șef. În ziua următoare, m-a întâmpinat cu un „Salut!“ victorios și a refuzat demn pachetul de cafea cu care îi forțam din când în când bunăvoința. „Nu grinda matale e strâmbă -mi-a zis el ca unuia capabil să țină un secret și să se bucure de toate consecințele viitoare ale acestuia -,tavanul lu’ omu’ de deasupra e înclinat!“ Într-o zi, inginerul, excedat oarecum de stăruința cu care verificam unghiurile, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
compare verticalitatea cu cea a blocurilor dimprejur, zice încetișor: „Ce mama dracului!“ și, în final, îi invită pe cetățeni să facă același lucru. Să-i spună că n-a înnebunit și că ori felinarul e drept și atunci blocurile sunt strâmbe, ori blocurile sunt strâmbe și felinarul e în regulă. Cetățenii urmează exemplul primarului, fac ochii mici, ca să aprecieze corect unghiurile; unii mai pricepuți sau care vor să se dea deștepți duc o palmă pe cant în dreptul nasului. Lumea începe să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a blocurilor dimprejur, zice încetișor: „Ce mama dracului!“ și, în final, îi invită pe cetățeni să facă același lucru. Să-i spună că n-a înnebunit și că ori felinarul e drept și atunci blocurile sunt strâmbe, ori blocurile sunt strâmbe și felinarul e în regulă. Cetățenii urmează exemplul primarului, fac ochii mici, ca să aprecieze corect unghiurile; unii mai pricepuți sau care vor să se dea deștepți duc o palmă pe cant în dreptul nasului. Lumea începe să se adune, pe margini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gaze, și totul de la telefonul unui chefliu. „Ați văzut și voi ce-am văzut eu?“, îi întreabă primarul pe alegători. Aceștia dau din cap cam buimaci. Nu-i nici o îndoială, felinarul e drept, dar toate blocurile sunt câș, cel mai strâmb fiind blocul de vizavi. Dacă e să te iei după felinar, etajul zece ar veni aproape un metru într-o parte. „Cum să fie atât de strâmbe - se revoltă populația -, că doar stăm de-o viață în blocurile astea. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eram politici (CR) - contrarevoluționari - ne-au cazat pe Dunăre pe bacul „Girond” și ne puneau la lucrări de amenajare a terenului pentru orezărie; erau lucrări de pământ: muncă grea. După vreo lună de zile, ne-au dus pe Dunăre la Strâmba (în Balta Brăilei) unde era o mare colonie de deținuți politici. Aici am lucrat la defrișări de sălcii și la diferite lucrări agricole; munca era grea, apă beam din Dunăre, hrană puțină, pachete de acasă nu aveam, dar aer era
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]