12,195 matches
-
AcumCa și ieriCa și mâineSunt doar unul,din cei ce am fost și voi fi,Iubire ca formăDe clipa pierdută,La nesfârșit.Dragoste!... De aur învățată o generație avea să moarăLa marginea de vorbă,Lasată de prasilă, de urlet roșu strânsă,În noduri de cuvite, și limbă de rahat.De aur sacrificiu, scârbit în nemurireCuvinte acre'n parte în Parlament vomat-Orcine are a spune ce ceva îmbarligatși fără nici o noima, în aur prelucrat.Tot înainte,Încrezător de viitor,Moartea prezenteluiEternă-O
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350919_a_352248]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > GENERAȚIA DE AUR Autor: Sandu Baciu Publicat în: Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015 Toate Articolele Autorului De aur învățată o generatie avea să moară La marginea de vorbă, Lăsată de prașila, de urlet roșu strânsă, În noduri de cuvite, și limba de rahat. De aur sacrificiu, scârbit în nemurire Cuvinte acre'n parte în Parlament vomat- Orcine are a spune ce ceva îmbârligat Și fără nici o noima, în aur prelucrat. Tot înainte, Încrezător de viitor
GENERATIA DE AUR de SANDU BACIU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350916_a_352245]
-
cultură, care dăinuia de peste două mii de ani. Timp de secole, cele trei țări românești, Moldova, Muntenia și Transilvania, deși despărțite politic, au cunoscut o dezvoltare în multe privințe analogă, iar legăturile dintre ele - economice, religioase, culturale - erau dintre cele mai strânse, încât nimic nu le despărțea, afară de interesele puterilor dominante. Era inevitabil ca aceste interese să cedeze o dată și o dată în fața luptei maselor și a conducătorilor lor luminați. Prima biruință pe calea unității naționale se câștigă la 24 ianuarie 1859, când
INIMA STRĂVECHE A ŢĂRII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350930_a_352259]
-
februarie 2005... când auzea tot satul meu natal cum mă strigai matale, mamă: “Teluu!... Teluuuu!... Teluuuuuuuu!” Numai eu nu auzeam cum mă strigai, mamă... Numai eu un auzeau cum mureai, matale, mamă, înghețată de frig și de singurătate, cu pumnii strânși, așteptând până în ultima clipă să vină la tine măcar unul din cei trei copii ai tăi, să te țină de mână și să-ți închidă ochii tăi verzi ce ne-au luminat toată copilăria și viața... Iartă-mă, buna mea
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
mamă, că am ajuns la tine târziu, când tu erai deja în sicriu, am aflat, după aceea, de la tanti Ileana lui Ticaneț, că ai murit singură în casă, înghețată de frig, în februarie, la minus 26 de grade, cu pumnii strânși, în semn de apărare, așa cum te-am găsit în sicriu! Știu că acum e prea târziu să-mi cer iertare și să mă ierți, dar nu știu de ce ași vrea să cred și ași vrea să știu că, măcar în
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
mari, fără să-și poată stăpâni emoția și fără să mai găsească cuvinte pentru a-și continua fraza începută. Uitase ce a dorit să spună. Avea senzația că zidurile bisericii se pleacă spre el și-l cuprind ca într-o strânsă-mbrățișare, îl apasă și-l țintuiesc, fără a le simți greutatea, îndemnându-l să rămână. Simțea privirile sfinților din privirile vechi cum îl învăluiesc cu blândețe. Avea convingerea că-i zâmbesc. Și teama i s-a risipit. Dar, în același
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
că este deja prea târziu. O cuprinse în brațe și începu să o sărute. Era pe teritoriu cunoscut. Corpul ei îi răspundea mai greu dar îi răspundea.Cu dulceață și cu conștiinciozitate. O iubi frumos și normal deși avea dinții strânși și ochii și mai strânși. Să alunge și să distrugă imaginea celeilalte... Sau să o folosească pentru a intensifica trăirea și a-și alina durerea aceea surdă.Și, între somn și realitate, între zvâcnirea lui nebunească și relaxarea ei dulce
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
O cuprinse în brațe și începu să o sărute. Era pe teritoriu cunoscut. Corpul ei îi răspundea mai greu dar îi răspundea.Cu dulceață și cu conștiinciozitate. O iubi frumos și normal deși avea dinții strânși și ochii și mai strânși. Să alunge și să distrugă imaginea celeilalte... Sau să o folosească pentru a intensifica trăirea și a-și alina durerea aceea surdă.Și, între somn și realitate, între zvâcnirea lui nebunească și relaxarea ei dulce și calmă, el șopti un
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
reduse a Ciangan-ului, orașul de scaun al Chinei în epoca Tang” (S. Cionca). Iar la curtea imperială, dincolo de luptele din interiorul clanului Fugiwara, Sei Șōnagon (“sfetnic mic”) în calitate de doamnă de onoare a împărătesei Sadako, ne înlesnește pătrunderea în intimitatea aristocrației strânsă în jurul unui împărat-copil: un împărat care se joacă cu mâța și o nobilime parazitară, care dacă nu dovedește nici o tragere de inimă la abordarea și rezolvarea problemelor de stat, în schimb se arată foarte pasionată de joc, conversații galante, poezie
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
pentru dumneavoastră o trăire în fiecare zi cu Dumnezeu? Mihai Sarbu: Pentru mine, a trăi zilnic cu Dumnezeu înseamnă dependența totală de El, înseamnă să comunic cu El, să citesc Biblia, să mă rog, să postesc și să am părtășie strânsă, prin Duhul Sfânt, cu Mântuitorul lumii, cu Dumnezeul care susține universul, cu Cel care m-a creat și m-a mântuit. Reporter: V-ați născut de mai multe ori. Prima dată fizic, apoi v-ați născut “din nou” în Cristos
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351221_a_352550]
-
aceea care te înalță, nu cea care te zdrobește, e una cunoscută de el, grație divinității, din plin. O dezlegare spirituală, am putea spune, de toți și de toate nu în cer, ci aici, pe pământ, de ghionturile durerii mute strânse laolaltă în greaua de sensuri matrice a verbului ontologic a fi... De câte ori încerci să te apropii de esență, aproape întotdeauna ești dominat de sentimentul neputinței. Acela de a nu fi în stare să atingi cu propriile tale mâini parcă sâmburul
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
două pâraie, cu albii bine croite, revărsându-și preaplinul din beția ploii care a trecut. Libere, undeva pe bărăgane, șuvoaiele se îmbrățișează. Pentru câtă vreme însă?! DARUL MEU Pe banca din parc așteptai viitorul. Erai atât de încordat, cu pumnii strânși! Voiam să mă cuprindă brațele tale dar nu le-ai întins. Privirea ta nu m-a atins! Cum să poți primi viitorul, altflel, decât cu brațele deschise? Deschide-ți, inima, în primăvară, uită, de iarna din noi! Și, du-mă
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
pe care a plecat draga lui este fără întoarcere, continuă să țeasă vise, dă de frâu liber închipuirii, după cum spun atât de frumos versurile următoare: “De-ai fi o mică orhidee / ori trandafir / cu lacrima de rouă / în palma-mi strânsă / te-aș prinde blând / ca firava-ți tulpină / durere să nu simtă / când eu te smulg / să nu rămână plânsă...” (“De-ai fi...”), încăpățânându-se să spere că într-o zi...” Eu trupul ți-l dezmierd în taină / Necunoscut, fermecător
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
fie în liniștea fecundă a unei meditații firești - ori au rămas închise definitiv într-o dureroasă uitare povești distincte nemaiștiute, fiecare cu mesajul ei unic integrat în fel și chip uriașei piese cu autor unic a istoriei umanității, toate ținând strânse, deopotrivă, în esența lor trecutul și viitorul omenirii, întocmai ca o pată puternic sesizabilă de lumină și așezată cu talent nativ de mâna unui pictor pe pânza creației sale momentane. În ecuația atât de simplă a propriei noastre contemporaneități, un
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
efecte psihologice foarte puternice asupra cititorului. Abia așteptam ca lectura acestui jurnal să-mi ofere un soi de schimb de experiență, un fel de colaborare, să-mi lumineze mai clar unele unghiuri mai umbrite ale vieții. "Jurnalul este cea mai strânsă formă de colaborare cu viața", spunea filozoful Gabriel Liiceanu, iar cartea autorului Herman Victorov este un strălucit exemplu. Pentru că nu am orgoliul unui critic literar, eu tocmai la aceste aspecte mă voi referi cu precădere în însemnările mele. Consider că
HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345683_a_347012]
-
fiind „înnoirea Botezului”, sau ca „un legământ cu Dumnezeu prin lucrarea faptelor bune - potrivnice păcatelor săvârșite înainte” (Scara, Cuv. 3, 1), deci și o mărturisire prin fapte bune a credinței și a numelui de creștin. Așadar, pocăința se află în strânsă legătură cu Botezul; că pocăința este posibilă tocmai fiindcă, prin botez, am primit în noi „arvuna Duhului Sfânt”, care ne dă posibilitatea ca, atunci când mugurii harului primit la Botez, crescând cu „vârsta și cu înțelepciunea”, să aducă „roade vrednice de
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
de cult, este un act de pocăință pentru păcatele săvârșite și un exercițiu care pune început virtuților de tot felul. Pentru creștinul ortodox, postul este con¬diție pentru dobândirea sfințeniei. În concepția ortodoxă între post și sfințenie există o corelație strânsă. Ea este exprimată și în felul în care re¬prezentăm pe sfinți în iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subțiate și transfigurate, datorită postului. Postul este o caracte¬ristică prin excelență a Ortodoxiei și o amprentă a creștinismului
ÎNVĂŢĂTURA BISERICII NOASTRE DESPRE POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352070_a_353399]
-
pocă¬ință, postul urmărind smerenia în fața lui Dumnezeu și diminuarea pof¬telor trupești. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a postit și El înainte de începutul activității Sale publice. După postul Său de 40 de zile, în pustiu, El a început propovăduirea, arătând strânsa corelație în procesul de desăvârșire morală[20]. El a învățat și pe ucenicii Săi cum să postească, accentuând starea sufletească corespunzătoare acestui act care nu trebuie făcut de formă[21]. De asemenea, El a arătat că postul trebuie în¬soțit
ÎNVĂŢĂTURA BISERICII NOASTRE DESPRE POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352070_a_353399]
-
lașase să-i scape niscaiva scântei furnalul lașase la urmă dar grabă, veșnică grabă, ehei! stea rară-i fusese să fie sortit pe ceruri s-alerge sprintară drum începuse spre infinit dar în jur se făcuse-atunci seară. și stele surate strânse grămadă l-ademenira spre ceruri, să-l vadă nu știau, de-aia n-au nici o vină că-napoi nu avea să mai vină.. a plecat luând cu el de dor focul nimeni vreodată nu-i lua locul în nopți de
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
înapoi ca o pisică. Ție îți pun în seamă toate dovezile mele de slăbiciune de parcă mi-ai insufla când anume să tac, să vorbesc și când să iubesc și eu cu toate puterile mă împotrivesc mă fac mototol-rostogol cu viscerele strânse... Zidul tău se sfarmă pe zi ce trece tot mai mult se vede din mine de-afară, până la bust, până la mijloc, până la șolduri, genunchi și glezne mă despoi de marmură. Doar nisipul rămâne și acela în mușuroaie mărunte care așteaptă
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
vine din cer, durează veșnic, prezentându-se câteodată ca o realitate viitoare. Aceste calificative, destul de clasice la autorii spirituali, dobândesc la Sfântul Ioan o importanță specială, și permit, în mod particular, captarea unui aspect esențial al concepției sale, adică legătura strânsă care există între tensiunea eshatologică și slava autentică : „Cinstea omului rezidă în virtute: a filozofa despre lucrurile viitoare, a fi concentrat cu totul pe acea viață, a disprețui realitățile prezente” . „Prima virtute, orice virtute constă în a fi străin de
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
Singura speranța este la biserică". Am ieșit în stradă și fără să le spun nimic prietenelor mele, care se jucau indiferente, am plecat spre biserică. Era departe, dar în ziua aceea am ajuns mai repede decît vîntul.. Mergeam cu pumnii strînși ca să nu-mi pierd banii și ca să nu plîng. La colțul străzii am cumparat de la țigănci două buchetele, unul de ghiocei și altul de violete.. Nu aveam decît doi lei, îmi trebuiau bani și pentru lumînare. Aveam un palton albastru
PRIMA INTILNIRE CU ISUS de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356370_a_357699]
-
ușor peste drum și între ele și mașină un om se zbătea în ghearele morții, strivit. Cu ultimele puteri, urla de durere. Viorel a parcurs și acei câțiva pași, încet și temător, privind fix la acel om chinuit, cu maxilarele strânse. L‑a recunoscut. Într‑o clipită a fost lângă el strigând: - Gavrilă ! Bă, Gavrilă, bă! Gavrilă, băiatu’ tatii, mă auzi bă, băiatule? Ce‑ai făcut, Doamne, cu băiatu’ meu? Ce soartă i‑ai dat Doamne, s‑o petreacă? Gavrilă, rezistă
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
De-l vedeai o singură dată-n viața, a doua oară îl recunoșteai aducându-ți aminte de cuvintele sale grăite parcă de un călugăr cu duh profetic.. Așa ne-am cunoscut personal, legându-se între noi, o prietenie și mai strânsă după ce mi-a mărturisit în finalul discuției noastre, ca și dansul scrie proza și poezie. Este membrul al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași, și acolo la acea atmosferă culturală, are cărți la standul de carte, unde erau prezenți și ceilalți invitați
UN CHIP CA O ICOANĂ -MIRCEA MOTRICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355759_a_357088]
-
actuală a Bisericii și pentru folosul credincioșilor, preotul paroh poate și trebuie să fie un bun duhovnic” (p. 13 din cartea Sfântului Ierarh Nectarie de Eghina). În acest fel, „valoarea și rolul Tainei Spovedaniei în Biserica Ortodoxă se află în strânsă legătură cu importanța Sfintelor Taine în viața Bisericii și a credincioșilor, cu caracterul hristologic și eclesiologic al acestora, precum și cu „viața în Iisus Hristos” realizată prin Sfintele Taine, fiindcă Sfintele Taine reprezintă „poarta” și „calea” prin care viața lui Dumnezeu
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]