13,648 matches
-
informator al Securității, îi spuse Felicia râzând. I-am asigurat, bineînțeles, că nici vorbă de așa ceva!... Știi, ei sunt niște oameni care au pățit multe la viața lor... Am eu figură de informator? exclamă Victor, puțin vexat de asemenea bănuieli. Străbătură Cișmigiul și ieșiră în zona dinspre Conservator. Felicia locuia, împreună cu părinții ei adoptivi, nu departe de Cișmigiu, într-o zonă veche și liniștită a orașului. Când ajunseră, ea îl trase de mână în curtea casei și-l purtă pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ridică spre discul luminos care o absoarbe cu aviditate lentă. Dintr-o dată, plafonul negru ca smoala frânează rotația discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o pasarelă inundată de valuri vâscoase pentru a adăsta în sfârșit, epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu este nici sumbru, nici înfricoșător. Irizații albastre, dar mai blânde, mai estompate ca fulgerele dinaintea furtunii, străbat această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un ușor parfum de brad și de rășină se răspândește atunci când muzica asta ciudată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care adulmecă parfumul proaspăt de brad. Încearcă să își miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul sunt traiectoriile unor forme ciudate, care se deplasează palpitând și emanând zumzet și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fulgerele care străbat universul sunt traiectoriile unor forme ciudate, care se deplasează palpitând și emanând zumzet și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu irizații violet își oprește plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
minunat și straniu univers necunoscut, sau el, care a vegheat la ușa pe care erau marcate înspăimântătoarele litere S. I. P. O. ?" Victor cutează, în fine, să iasă în tumultul marelui oraș. Îl întâmpină o seară înecată într-o ceață deasă, străbătută de fascicole violente de lumină. Din masa groasă de ceață țâșnește sunetul strident al unei sirene. Salvare ? Pompieri ? Sunetul pătrunde ca un sfredel în urechile lui Victor, făcându-l să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o ducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
celuilalt. Parfumul și gustul ei de muguri de brad... Clipa pătrunderii..., cea a unei pierderi totale a conștiinței. Doar subconștientul lui a păstrat memoria contopirii totale însoțită de scânteietoare reverberații. Se trezește într-o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un ceas ale cărui cifre luminoase arată ora, ziua, data : 17:05, vineri 13 noiembrie. Vineri ! 13 ! Zi a neșansei, a nenorocului ! Țâșnește în picioare ca un automat și începe să tragă pe el hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Victor... Nu vrei să te desparți de el, hai ? Ai dreptate, merită... Acum știu prea bine că merită. Dacă te reîntorc la viață vei fi iar cu el... ", gândește cu o oarecare răutate spiritul Minodorei și un necunoscut sentiment o străbate. O fi gelozie ? Pot fi bântuite de gelozie chiar și spiritele ? Forma argintie a obosit și nu mai poate comunica cu cea violet. Spiritul Dorei este cuprins de un fel de letargie. Se pare că efortul de întrupare a sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde, nu se știe când". Vorba calmă, aspectul și insistența străinului o înduplecă și descoperă cu plăcere gustul pâinii aproape înghețate și fiorul cald care îi străbate măruntaiele după ce dă pe gât capacul sticlei, de mărimea unui un degetar, plin cu horincă. Nu, nu sunteți indiscret, chiar sper să pot apela la ajutorul dumneavoastră pentru a găsi niște informații în căutarea cărora am pornit la drum. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fruntea Dorei. Calea e liberă !, anunță din ușă Petrică. * * * Trecerea atelajului lui Atanasie peste frontiera între jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere și interdicții. Nu este prima oară când străbate în perfectă ilegalitate spații interzise, aici la izvoarele Siretului, astăzi bine ascunse sub stratul de gheață și zăpadă. Coincidențe stranii îl fac să trăiască această încălcare a legii ca o datorie de suflet care îl apasă de ani și ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca și lipite de ale Teodorei. Închide ochii și se concentrează dar nu mai poate reconstitui imaginea tatălui. Îi redeschide și are impresia că vede doar conturul luminos a două perechi de mâini strâns înlănțuite. Senzația de imponderabilitate care o străbate îi amintește de ceea ce a simțit atunci, în timpul anesteziei, în lumea în care s-a întâlnit cu sora ei Minodora. Percepe gândul Teodorei: Pentru a-i putea întâlni trebuie să ne ridicăm și noi la înălțimea lumii sufletelor. Nu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pioneresc cu cântec, joc și voie bună! Iar eu, Simion Simionovici, îmi iau rămas bun de la voi și vă mulțumesc pentru interes și bună colaborare! * * * Aveți un norod frumos, ordonat, disciplinat și cinstit din câte am putut observa pe marșrutul străbătut în cursul zilei de astăzi, își împărtășea impresiile Natașa Semenova lui Emilian Mihailovici, directorul taberei, în vârtejul unui vals cu scântei ce reclama abilitate și agilitate din partea ambilor parteneri pentru a se putea strecura printre mulțimea de perechi dansatoare, agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Mă îmbăt cu viteza, cu luminile, m-am amețit cu nițel vin din paharul cu picior. Și the city este imens, plin de viață, plin de locuri în care să plec: posibilitățile sunt infinite. Ador senzația de tinerețe ce mă străbate. Lumea mi-e la degetul mic. Peste tot sunt eu-ce fericire! Ca un vis frumos, toate prind contur când mă apropii de ele, toate sunt frumoase, deosebite, și la fel. Când nu vrei să faci nimic, când ești și curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
venim aici. Chiar după ce ... îi sar de gât și îl pup în fugă. El toarnă șampania. Ciocnim zgomotos. Și la un moment dat mă sărută. Știu că nu e de la șampanie, servii puțin, e de la el senzația plăcută ce mă străbate. Atmosfera de vis e numai o mică parte din fericirea pe care o îmbrățișez cu ochii deschiși. La marginea izvorului, jumătate în apă, ne iubim. Înainte mă întreabă: Deci? Da, răspund deși tresar. E tandru și hotărât. Și mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe care o sărută cu toată dragostea, își ia geanta și o zbughește pe ușă, alarmată fiind că ceasul îi indica întârzierea în care se afla. Merge aproape alergând să nu piardă trenul cu care trebuia să plece la București. Străbătând parcul, când să treacă pe o altă cărare ca să-și scurteze drumul, îi iese în cale un băiat cu care se lovește fără voia niciunuia din ei, îi cade geanta care se deschide împrăștiindu-i-se lucrurile. Grăbită să și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
învolburare năprasnică de lavă dintr-un vulcan, să iasă furtunos la iveală și să împroaște totul în jur. În acel moment, o încremenire cumplită puse stăpânire pe intrus - în speță, pe mine -, căci un fel de fluid începuse a-mi străbate tot trupul, ca un curent electric, așa cum se petrece mai întotdeauna, când spaima intră-n om, din care pricină am luat-o la fugă pe drum în vale, cu graba unui hoț prins asupra faptului, tulburat fiind și nevoind a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spunea pentru prima oară. Se purta întocmai ca peștele care, cam la fel de neinteligent, înoată în permanență dintr-o parte în cealaltă într-un acvariu strâmt, dar, neavând nici el prea multă ținere de minte, chiar crede, cu toată tăria, că străbate oceane! Destul de multă vreme, recunosc, am făcut eforturi să-mi concentrez toate forțele mele spirituale, pentru a nu-l asculta, lăsând impresia că jignirile sale supărătoare și stângace nu-mi aduc atingere deloc. Să dai atenție unui prost este ca și cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 77 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii, înconjurate toate doar de intrigi bine țesute și de mister, ce au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Din șase părți ale sălii se deschideau șase uși, din care porneau tot atâtea coridoare lungi și pline dentuneric, care, la rândul lor, îl introduceau pe vizitator în odăile fiecărui nebun în parte. Victor intră pe coridorul potrivit și-l străbătu grăbit, sfios și plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Istorisiri nesănătoase fericirii 81 Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până la limite! Istorisiri nesănătoase fericirii 137 Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii nu îndură multă vreme o așa de dureroasă existență și aleg să și-o încheie. Este cel mai comod și mai la îndemână pentru ei. Căci, străbătând neîncetat calea întortocheată și grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în anumite ceasuri, că ar fi mult mai ușor să mori, decât să trăiești? Astfel, fără să mă mai lungesc, voi spune că acest gând pătimaș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trece cu vederea ușor...”, și încheind astfel, el continuă să meargă mai departe. Drumul ce lega locuința sa de cârciuma la care trebuia s-ajungă nu era prea lung, însă este cu adevărat de mirare cum mii de gânduri îi străbătură tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr Istorisiri nesănătoase fericirii 165 odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea departe...”, ceea ce-l determină să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
despre așanumitul liber-arbitru; ei bine, chiar vreau să se știe că și eu am unul, unul foarte solid, și că sunt în putere să mi-l folosesc după voie!” Și, însuflețit cu totul de concluzia aceasta pornită din ambiție, își străbătu înainte, până la capăt, traseul. Atunci când ajunse în fața localului public cu pricina, se opri câteva clipe și privi meditativ și tacticos, de parcă dorea să surprindă corect, cu privirea lui ageră, fiecare amănunt; încerca, pe cât putea, să țină minte bine totul: de la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]