1,741 matches
-
că, aproape de Hîrlău, pe drumul spre Lespezi, pe locul unde, altădată, se formase o așezare, Vitejeni, formată din viteji ai Măriei Sale Ștefan Vodă, se află o parte din familia ei, care, poate, o aștepta să revină pe meleagurile natale. Chemarea străbunilor a îndemnat-o să-și deschidă portița ferecată a inimii, îndemnând-o la călătoria îndelung visată. Așteptarea n-a fost de prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din inimile de rubin ale micilor artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
a reușit: “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Prin fiul ei a vrut sa-și spele onoarea familiei. Nu mai aveam cuvinte. Plafonul camerei parcă se prăbușise peste mine. Se știe din biblie că păcatele pe care le-au făcut străbunii noștri se răsfrâng asupra viitoarelor generații dar nu-mi Închipuiam că am să Întâlnesc un caz chiar din familia noastră! Cât timp am rămas șocată, Îmi reveneau În minte pasaje din cărțile citite ale clasicilor români sau din literatura universală
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
toate spun același lucru. Toate vestesc aceeași mare taină. Iar când plecăm la colindat, ne sfătuim să cântăm aceeași variantă. Pentru că, să știți, aproape în fiecare regiune a țării se cântă după obiceiul de acolo, cum s-a moștenit de la străbuni. Am verișori care locuiesc în alte părți de țară și știu de la ei cum se cântă pe la dânșii, dar când vin la bunici cântă și ei ca noi. Iată, prima strofă se poate cânta și în felul acesta: "O ce
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ta cea mai bună. O vei socoti cea mai rea! Pentru că nu știi să pierzi. Până la urmă, vei învăța. Acum încearcă să te gândești la ceva frumos. În momente nefaste, revezi o imagine anume. Stând pe ghiozdan, citești din Chemarea străbunilor unui câine. Animalul ascultă cu atenție. Nu pricepe nimic. Îi simți răsuflarea fierbinte, mirosul specific. Din când în când, te adulmecă. Botul fierbinte îți atinge fața. Asta e tot. De azi înainte, vei purta în buzunar un țignal. PAGINĂ NOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
la vârsta patriarhilor biblici, fostul ofițer în Armata regală română, Gheorghiță Savel, lasă cartea pe patul clătinător, își îndreaptă trupul mai arcuit al celor aproape 2 metri cât a avut în tinerețea plină de dragostea de glie și monarhie, de străbuni și de atâtea minuni câte l-au scăpat din capcanele morții, își trece palma pe fruntea dungată de tulburătoare interogații și ofuri lăuntrice și, parcă neavând suficient aer, deschide fereastra încăperii sale de la etajul casei ce dă cu vederea spre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
șăgalnic, visător al frumoaselor tătăroaice mascate de o anume neglijență explicabilă în situația dată, dar coloana trebuia să înainteze prin păduri, pe șosele dinamitate. Scăpat din foc Gheorghiță știe din școală că în această Crimee, în acest crâm în limbajul străbunilor noștri, mulți tineri români și românce, floarea satelor de atunci au ajuns ca robi pe drumul robilor, pe aceste locuri a căror căldură și praf le istovea puterea. Numărul prizonierilor ruși se mărea, numărul eroilor români, fiecare cu istoria lui
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
am audiat o interesantă lecție de istorie a unei epoci ce dovedește încă o dată patriotismul strămoșilor noștri și aportul adus de acest lăcaș la tezaurul cultural al României. M. Chiriac * 8 septembrie 1972 Citești pe aceste cronici de piatră, de la străbunii noștri, bărbăția și vrednicia de care eram demni, spre cinstea lor, că au lăsat urmașilor truda lor, spre fericirea acestui neam. Pe ele poți citi istoria noastră atât de mare și sunt podoabe scumpe ce trebuie păstrate pentru viitorul celor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
împlinirilor. Apele sfintei istorii îngemănate cu cele ale credinței străbune, dansează și ele un dans al adevărului înfăptuit în sânul luminii adevărate, pe altarul eternei fericiri. Purtați-vă români, luntrea vieții voastre pe clara oglindă a înaltului țel fondat de străbuni ! Savurați la umbra codrilor secani apa cea vie a unei istorii; gustul aromat de miezul credinței sincere, vă va înălța pe culmea iubirii de țară și neam...” C. Botez * 20 septembrie 1977 Am cutreierat plaiurile României cu rucsacul în spate
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
până și eternitatea. Nu e destul că egoismul determinează toată viața individului, ci trebuie ca el să perpetueze și-n fiii lui, în numele lui, în neamul lui. O familie de o mie de ani e o familie în care egoismul străbunului s-a perpetuat o mie de ani. Lăsați -i egoismul individului, dar, pentru Dumnezeu, nu lăsați ca el să dureze încă o mie de ani după moartea lui. 74 {EminescuOpXV 75} [BELȘUG ȘI ASUPRIRE] 2257 Ce folos că țara e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
va duce niciodată lipsă de apă de băut, chiar dacă toate corăbiile ar pleca într-o singură zi. Avea să se numească Piscina Mirabilis; era mare cât o catedrală, lungă de șaptezeci de metri, cu pilaștri solizi săpați în stâncă. — Mulțumită străbunului tău, acum nimeni, în nici un colț din mările acestea, nu îndrăznește să navigheze fără acordul Romei, declară prefectul. Oamenii din Classis Praetoria Misenatis își amintesc bine lucrul acesta, spuse în încheiere. Gajus înțelese că nu era o informație, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marmură, pentru că pe lac... Împăratul se întrerupse, ca și cum gândurile i-ar fi venit de foarte departe. Corăbiile Împăratului — Ascultă, Euthymius, pe apa asta vom pune corăbiile marelui rit isiac, așa cum era și aceea pe care s-au urcat Marcus Antonius, străbunul meu, și regina din Aegyptus. Corabia pe care eu am văzut-o putrezind, distrusă, în portul din Alexandria. — Augustus, zise Imhotep, cea pe care ai văzut-o putrezind la Alexandria este corabia de aur, Ma-ne-djet, corabia sacră... Un minunat templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu sora nedemnă a celei moarte, cu Agrippina, cea care se plânsese în legătură cu moștenirea. Pentru că în ea curgeau câteva picături din sângele lui Augustus, vanitosul Lepidus credea că va găsi complici. „Școala lui Sertorius Macro: orice patrician care are un străbun istoric este convins că imperiul reprezintă o pradă pentru care trebuie să pornești la vânătoare“, își spuse Împăratul sarcastic. Simțea însă că-i vine să verse. Apoi își puse gândurile în ordine: în Roma controlată de pretorieni și de gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dădu seama că era puternic datorită lui însuși, datorită inteligenței sale. El, care fusese expus în faimoasa piață de sclavi din insula Delos și cumpărat ca un cal, ajunsese să dea porunci și să inspire teamă unor oameni ai căror străbuni distruseseră cetatea Carthago. În câțiva ani, profitând de încrederea Împăratului, devenise peste măsură de bogat. Bogățiile lui proveneau din furturi necontrolate, sentințe plătite, comisioane pentru aprovizionarea militară și pentru lucrările publice, pentru întreținerea străzilor și apeductelor, până și pentru reconstruirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
banditul, și-a găsit, drept sprijin, slugi credincioase lui și dușmănoase locurilor lor natale, făcând, cu veneticul, bună cârdășie, întru sărăcirea locurilor. În ce mod? În a tăia, de sus și până jos, pe întregul versant, tot ce fusese, de la străbuni, lăsată, moștenire: pădurile. Păduri, păduri de tot felul.. Sus păduri montane. Mai jos teiușaguri, salcâmării și,în fine, livezile cu pomi roditori, ale oamenilor. Defrișarea pădurilor, fasonarea arborilor, transformarea lorîn bușteni și-n scânduri, și trimiterea materialului rezultat, în afara granițelor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în cizme, în șosete, în chiloți și mai știu eu unde, se fac radiografii ale întregului corp și a fiecărui dinte separat ca nu cumva să fie ascuns pe undeva vreun dispozitiv exploziv, ești chestionat despre mamă, tată, frați, nepoți, străbuni până la anul 1492 când a fost descoperită America și dacă până la urmă treci testul, ți se pune o ștampilă direct pe frunte, ca să vadă toată lumea că ai intrat de curând în țară prin bunăvoința guvernului SUA. Deci iată cetățeni români
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și au băut vin roșu, apoi, din fiecare preparat în parte, sfârșind cu pasca și cozonacul pe care Frusina le pregătise cu drag și pricepere. Au împărțit pe la vecini și rude din preparatele făcute de ea, așa cum este obiceiul din străbuni, astfel că a fost mulțumită că toate au ieșit cum și-a dorit. După Paști, când a început serviciul, a dorit să se consulte cu primarul în vederea continuării studiilor. Auzise că se poate face liceul la fără frecvență, urmând să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
născut la sat” - este marele adevăr blagian. Vremea și vremurile au trecut peste lumea satului, i-au dat chip nou dar ... sufletul satului a rămas neschimbat. Aceleași zbateri, preocupări și patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
la fel de brusc cum se pornise. - VÎntul druizilor, mormăi Milic făcîndu-și pe furiș semnul crucii. Lucas se apropie de Marie, care se schimbase la față la fel ca și insularii prezenți, și o Întrebă la ce anume făcea tatăl ei aluzie. - Străbunii spuneau că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochii dumitale. Vii? — Povestește-mi ce s-a petrecut. — Păi, e ceva... ceva straniu, ceva nefiresc... Dante Începea să Își piardă răbdarea. — Lasă-mă pe mine să judec ceea ce este sau nu este straniu. Omne ignotum pro magnifico, precum spuneau străbunii noștri. Totul ne poate surprinde, dacă nu cunoaștem. Îl bătu pe umăr. — Dumneata nu ești, cu siguranță, cel mai nimerit pentru a recunoaște ceea ce se Întâmplă potrivit firii și ce Împotriva ei. Numai studiul aplecat și conștiința deplină a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sau de pumnalul unui asasin fără ca suferința să Îl distragă pe visător de la viziunile sale. În timp ce omul vorbea, numele mixturii stârnea ecouri În capul poetului. — Dacă nu m-aș teme să atrag asupra mea mânia Sfintei Biserici, aș spune că străbunii cei dintâi ai omenirii au smuls această chandu de pe copacul Binelui și al Răului, mai zise spițerul. Așadar, Întoarce-te la reședința dumitale și servește-te de ea potrivit instrucțiunilor mele. Pe la ceasul al nouălea, suferința dumitale va fi dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dacă e să judecăm după consecințe...! exclamă Cecco Angiolieri, care, până atunci tăcuse mâlc, cu o expresie de dezgust din ce În ce mai mare, ca și când toate acele discursuri nu erau decât niște pălăvrăgeli sâcâitoare. Dat fiind că noi toți Încă mai plătim faptele străbunului nostru dintâi, se naște Întrebarea dacă nu cumva ar fi procedat mai bine dedându-se la practica lui Onan solitarul. Derâderea dumitale blasfematoare nu ne ajută să Înaintăm pe calea adevărului! interveni Augustino, Înțepat. — Eu spun că Guido Cavalcanti greșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ape În fața navigatorilor, spre a le tăia calea, cu alaiul său de monștri? Un munte la antipozi, În mijlocul unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le hărăzise Dumnezeu o asemenea viziune? Silueta Antiliei prinse contur dinaintea ochilor săi. Poate că străbunii noștri dintru Început erau ca ea, se gândi. Poate că așa era paradisul pământesc. Mângâie cu mâna colierul de pietre verzi ascuns sub vestă. Nemurirea. Da, o va avea. MULȚUMIRI Multă lume a colaborat la Întocmirea și la tipărirea acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sorbeam ades, cu sete Din cupa tristă-a-nsingurării mele; Și mii de doruri încercau să mbete Nevoia mea de ea ascunsă-n stele. Dar o minune, cât credința lumii Mi-a ruinat altarul meu ateu; Vorbeau cu El în ruga lor, străbunii Când l-am simțit în prag pe Dumnezeu. Nu știu cum arăta, dar o lumină A coborât din cer pe chipu-i sfânt Și am simțit o liniște deplină Ce-mi izbăvea tot răul c-un cuvânt. Mi-a spus că-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
strigă-n nouri - îi detun, îi iau în goană Și Danubiul o să bee a lor sacre legiuni". Decebal s-arată palid în fereasta naltă-ngustă, Și coroana și-o ridică cătr-imaginea augustă Și se uită cu durere la divinii săi străbuni. Iar pe plaiuri verzi de munte oștile-urbei risipite Privesc cerul, zeii dacici, armiile lor pornite - Rupt e șirul lor pe-a locuri de al soarelui foc roș. Pe un trunchi înnalt de stâncă chiar Cesarul stă-n uimire: "Ridicați semnele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]