40,154 matches
-
să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și-l usturau, vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să-și umecteze ochii în fața unor străini. De obicei se întindea de-a latul patului, sticluța cu soluție și pipeta se găseau într-o trăistuță confecționată anume, cu o despărțitură strâmtă pentru pipetă, culmea, trăistuța era din parchet albastru cu bleu, fusese făcută din resturile de material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va arăta curtenitor profitând de pustietatea din jur, întărâtat de toată marea de verde ce-i înconjura, era o oră așa matinală, ora la care simțurile amorțite înclină către voluptate, logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se atingă măcar, câte speranțe își pusese Sidonia în acea dimineață, cum așteptase ca pe ghimpi, acasă, întoarcerea fiului, cât dorise, cât implorase forțele naturii să-i întârzie venirea. Trofin dormea fără să aibă habar de frământările soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o afinitate sufletească pe care o crezuse improbabilă, ar fi putut petrece zile împreună, ar fi respirat același aer fără să ajungă la saturație. Totul era plauzibil, într-o clipă înțelese că reușise să ajungă mult mai aproape de omul acesta străin decât se apropiase vreodată de Ovidiu în câțiva ani de conviețuire. Părea absurd dar știa că nu este, era pe cale să atingă a asemenea tandrețe ce leagă două firi identice, o tandrețe după care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
veche și stricată, am stat o săptămână la mare toți 3, normal. Mihai a ajuns la Londra acum, cred, ai mai vorbit cu el? îhî, nu mare lucru, am 2 chei acum, de la 2 case, și eu stau tot prin străini, zicea el în ziua aceea, boule, gândesc, adică tot nu stau acasă, o întoarce el trecând prin intersecția privirii mele. Auzi, mă întreabă Cezar la cafea, nu poți să-l întrebi pe Pinochio dacă mă lasă să stau la Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Vreau să spun că ea și-a închis reportofonul cât i-am povestit toată istorioara. Am uitat că al meu e deschis. — Nu mă interesează ce era închis și ce era deschis! i-o reteza Eleanor. I-ai povestit unui străin cu care n-avem nici în clin, nici în mânecă, lucruri extrem de intime legate de persoana mea, de mine, fără să-mi ceri permisiunea! Îmi pare rău, Ellie! Dar... — E scandalos, ce mai! Nu-mi vine să cred c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
era școala. Cu această ocazie, el evocă chipul luminos al învățătorului său, domnu’ Trandafir (trăsături fizice și morale). Odată, pe când priveghea la descărcarea unui car cu fân, domnu’ Trandafir primește vizita unor necunoscuți care-i cer să facă o lecție. Străinii sunt impresionați de răspunsurile elevilor și de activitatea învățătorului lor. La plecarea lor, domnu’ Trandafir află cu mirare că cei doi străini erau: ministrul și ,,inspectorul cutare”. Deși ar fi putut pleca din târgușorul acela, spre locuri mai bune, domnu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
descărcarea unui car cu fân, domnu’ Trandafir primește vizita unor necunoscuți care-i cer să facă o lecție. Străinii sunt impresionați de răspunsurile elevilor și de activitatea învățătorului lor. La plecarea lor, domnu’ Trandafir află cu mirare că cei doi străini erau: ministrul și ,,inspectorul cutare”. Deși ar fi putut pleca din târgușorul acela, spre locuri mai bune, domnu’ Trandafir a rămas acolo, unde a și fost îngropat. Scriitorul îi păstrează o amintire neștearsă, expri-mându-și sentimente de admirație și recunoștință față de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
impostor n-ar fi fost prins? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi adunat noi această mulțime de probe? O mândrie a țării ar fi fost veștejită, nu numai Caragiale înfierat! Și ce idee și-ar fi făcut străinii de noi, românii? Că suntem un popor care ne sărbătorim pungașii, că gloriile noastre se întemeiază pe jaf, că geniul nostru este o rușine, că n-am avea nici conștiință, nici demnitate!” 18.2. ALOCUȚIUNEA Alocuțiunea este o compoziție orală
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu mai facă rău... Bine copile!... Dar mașina timpului își încheie durata. A fost frumos! Trebuie să mă pregătesc pentru Persia, Egipt și China... Nicușor Crăciun, clasa a IV-a C 4. COMPOZIȚII DESPRE PATRIE Munții, grânele, apele vorbesc Călătorule străin care-ți poeți pașii pe aceste meleaguri, dacă vei voi, după ce vei străbate în lung și-n lat lumea, poposește, te rog, aici la porțile Europei, unde vei putea vedea frumusețea de neuitat a pământului românesc cu care natura a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este marea mea familie. Asemenea unui stejar falnic și vânjos, cu rădăcinile adânc înfipte în pământul scump al țării din care-și trage viguroasa sevă, a crescut de-a lungul mileniilor, înfruntând tot mai mândru vicisitudinile sorții. Pretutindeni aici, călătorule străin, munții, grânele și apele vorbesc despre istoria acestui popor și de aceea, te rog, descoperă-ți fruntea în semn de adâncă recunoștință ori de câte ori pașii te poartă pe mândrele plaiuri ale Mioriței. Mona Ramură, clasa a VIII-a B Patria Îmbrăcată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
auzeam parcă freamătul luptelor, iar acasă, îi visam nopți în șir. Dumneavoastră erați mereu bun cu noi și ne învățați numai de bine. Niciodată n-am să uit, cred și sper, că nici dumneavoastră nu ați uitat inspecția celor doi străini care v-au întrerupt de la descărcarea carului cu fân și v-au rugat să le țineți o lecție așa, de probă. Ați făcut atunci o lecție obișnuită cum făceați de fiecare dată, dar care i-a impresionat plăcut pe cei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ați făcut atunci o lecție obișnuită cum făceați de fiecare dată, dar care i-a impresionat plăcut pe cei doi. La muzică, am cântat cu toții așa de frumos încât ne-ați lăudat plin de mulțumire. Am observat că cei doi străini vă priveau cu alți ochi, iar la plecare v-au spus numai vorbe frumoase. Odată, s-a auzit că veți pleca peste Siret, iar noi ne hotărâsem cu toții să plecăm după dumneavoastră, dar nu v-ați îndurat să părăsiți aceste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care se referă textul nu pot beneficia de gratuitatea învățământului, drept ce aparține exclusiv cetățenilor români. (6 Drepturile prevăzute la alin. (4 sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită sau au dobândit o formă de protecție în România, minorilor străini și minorilor apatrizi a căror ședere pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii. Se impune reformularea textului; norma de trimitere trebuie să se facă la alin. (5, iar reglementarea trebuie aplicată cetățenilor care solicită sau care au dobândit o
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
Băncii pe acții din oraș. Vă caută o domnișoară, domnule profesor. Vocea caldă, desuet protocolară a bătrânei doamne, francă În orice Împrejurare dar niciodată ofensatoare, Îl făcu să sară repede din pat și să deschidă larg și ferestrele mansardei. Unui străin, urcatul scării Înguste de lemn Îi lua două minute, poate chiar ceva mai mult, dacă și-ar fi permis să observe fie și fugar portretele atârnate pe perete, figuri mai mult sau mai puțin ilustre ale familiei Ster. Chipurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un loc În care Își trăise toată viața. Și de câțiva prieteni pe care Îi bănuia undeva În preajmă. Ei nu plecau nicăieri. Nici măcar În concediu. Cum o să plece? Se mira Gheretă cu țâfnă. La etatea lui? Să moară printre străini și să Îl Îngroape fără caracterizare? Unii nu vor să plece, iar alții n-au unde. De ăștia e cu siguranță greu, Își zise Cain. Chipul i se lumină căci un gând bun Îi Încolți În minte: lor le va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Bolyai Farkas și Bábeș Victor la un loc, nu cred se fi avut cunoștință de el. Ei, nu, se prea poate, Însă Eleonora, studentă la Cluj, la Litere, a fost pe aici În mai multe rânduri, cu tot felul de străini care aduceau ajutoare și planuri de dezvoltare rurală. S-a Întâmplat să stea la mine, Încă de la prima venire. E o fată plăcută, instruită, harnică și, ai să râzi, domnule Húsvágó, credincioasă. După doi ani, m-a anunțat că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Brândușă: Noul proprietar al tablourilor intenționează să introducă televiziunea prin cablu. Dacă vă interesează, Îl puteți căuta. Pe mine nu, zise Flavius-Tiberius, indiferent. Perspectiva concurenței Îl lăsa rece. Nici pe mine, zise Eleonora. Cât timp la Feldiu tranzacțiile cu străinii merg bine, am din ce trăi. Atunci, pe curând, zise Petru. Rămase nemișcat În pragul casei Întrucât simțea În ceafă respirația caldă a Iolandei și se temea să nu o piardă la cea mai mică schimbare de poziție, cum, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Sticla abia dacă m-a atins. Atâta doar că mi-a dat căciula peste ochi și am căzut În gol peste domnul cu ochelari, care nu prea participă la discuția noastră. 5. Coriolan nu-l mai asculta. Lângă el, un străin tremura de frig așa cum tremura el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aveau iarăși nevoie de el. Și el era la datorie. Și a lovit. După puteri, dar din toată inima. De ce Îi venea În minte filmul Război și Pace al lui Bondarciuc cu bătălia de la Borodino și cu prințul Andrei rănit? Străinul de lângă el putea fi cel mult un Bezuhov slab, crescut Într-un orfelinat și plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și Pace al lui Bondarciuc cu bătălia de la Borodino și cu prințul Andrei rănit? Străinul de lângă el putea fi cel mult un Bezuhov slab, crescut Într-un orfelinat și plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu la Îndemână În buzunarul hanoracului său umplut cu puf de rață, cadou de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu la Îndemână În buzunarul hanoracului său umplut cu puf de rață, cadou de la Flavius-Tiberius, șterse cu grijă picăturile de sudoare de pe fruntea străinului. Acesta deschise ochii și Îi zâmbi. I se părea chiar că Îl privește cu tandrețe și că astfel Îl Încuraja Într-o acțiune pe cât de delicată, pe atât de binevenită. Deodată i se făcu o frică de moarte. Zâmbetul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încuraja să o poarte, pentru că era făcută de doamna Demarcsek, blănarul ei de lux. Ea Îi croise această minunată căciulă de inspirație polono-maghiară. Venise și ziua când șapca asta oribilă putea fi utilă și altora. O Îndesă pe capul acelui străin atât de drag, doar cât Îi permitea claia de păr cârlionțat și castaniu, dar cu destule fire albe pe care atunci le vedea prima oară. Ar fi trebuit să plângă, dar nu știa. Simțea Însă că era dator cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce vedeam. Bărbatul era un străin și trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Am întins mâna unul către celălalt și vârfurile degetelor ni s-au atins, ale mele calde și unsuroase, ale lui reci și netede, alcătuite doar din lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
greu să spui orice. În pofida fricii și-a golurilor de memorie, sentimentele care mă copleșeau erau cele de stânjeneală și de neputință; stupiditatea mea și-a situației în care mă aflam. Cum puteam să stăm acolo și să-i cer străinului ăstuia să mă ajute să recuperez întâmplările vieții? Pungile de cumpărături se rupseseră și toate lucrurile mele se rostogoleau pe pardoseală, iar eu alergam după ele, aplecându-mă și lovindu-mă și împiedicându-mă: Iertați-mă. Îmi pare rău. Iertați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]