1,772 matches
-
năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel pe aceeași măsură, m-au întâmpinat cu un aer de bună orânduială. Pe măsuță adăsta o ulcică plină ochi cu lapte, din care încă mai ieșeau aburii îmbietori, străjuită de o strachină plină cu plăcinte poale-n brâu. „Aha! Care va-săzică asta-i coaja de azimă?” m-am gântit eu. „Nu-i rău. Da, da. Nu-i rău deloc.” Era chiar foarte bine dacă stăteam să socotesc starea de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
trecători. Știu că femeia îmi arătase, din cap, direcția asta. Dacă totuși nu e cea bună? Nu ajung nicăieri, aceleași ziduri, porțile închise, aș fi vrut să ies în centrul Budapestei sau undeva pe malul Dunării, lângă podul acela mare, străjuit de statui, poate în Insula Margareta. Mi-aud pașii, sună ciudat pe caldarâm, o clădire înaltă, de o austeritate romană, de-acum n-am încotro, am să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
formalitățile, își începu ultima parte a călătoriei, dincolo de colinele de granit ce se pierdeau în zarea albastru-deschis, printr-un aer care părea mai răcoros, mai curat decât arșița copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua roșie lustruită și răcoroasă și acoperișul de stuf care făcea aerul dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că mergeam spre ea fără nici un gând precis. Italia nu însemna nimic. Era fitilul negru al unei lămpi cu petrol, focul era în afara ei, în lumina aceea uleioasă care îmi învăluia nevoia și tot ceea ce îmi lipsea. Începea lunga stradă străjuită de copaci unde își făceau veacul femeile ce se vindeau. Farurile mașinii băteau pe corpuri mișcătoare ca niște meduze în noapte. Le acopeream cu lumină înainte de a le restitui întunericului. Am încetinit lângă unul dintre ultimii copaci. Fata care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și pentru un studio din Manhattan, baia era cam murdară, iar lumina — mai ales sâmbăta după-amiaza, când ești obișnuită să stai la iubitul tău — era practic inexistentă, dar cum altfel ar putea ea să locuiască pe cea mai bună stradă străjuită de copaci din West Village pentru mai puțin de 2.500$ pe lună? Îl decorase cu grijă, atât cât îi permisese bugetul de absolventă, care nu era prea mare, dar cel puțin reușise să vopsească pereții cu un galben pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu mă omor după ei. Voi veni cu plăcere la petrecere, i-am spus. De-abia aștept. Și chiar eram sinceră. Dintr-odată m-a lovit dorul de casă. Poate o să-mi facă bine să conduc pe drumurile de țară străjuite de garduri vii pline de hasmațuchi. Chiar aș putea petrece câteva zile la Old Rectory, să mă odihnesc, deși asta s-ar putea vădi a fi o treabă grea cu mama prin preajmă. Ν Când am ajuns la Julie acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea deasupra capului o imensă umbrelă de soare, hanul a străbătut, fără să se oprească, marile străzile străjuite de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În cartierul Asfizar. Acolo ceruse să i se amenajeze un palat vremelnic, la doi pași de reședința lui Abu Taher. În trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
colibei sale un sfinx surîzÎnd. Nu există o statuie mai nimerită pentru țărmul unui paradis himeric ; și nici Îndemn mai potrivit decît povața uneia dintre cele două icoane despre care ni se spune că pictorul le-a pus să-i străjuiască refugiul : „Fiți misterioase și veți cunoaște fericirea”... Să protestez ? Știu prea bine că fața care surîde nisipurilor la Ghizeh a cîștigat În vrajă după ce-a fost mutilată cu tunul. Și dacă revin la Oedip, Înseamnă că, de fapt, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a doua zi, își înveli caietele, le puse etichetă și se semnă frumos pe ele. Când termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați fiecare cu câte o prăjină, tata și bunicul începură să bată nucii. Din ei cădeau ca o ploaie mănoasă nucile, unele desfăcute de coaja verde, altele împreună cu coaja care le ferise toată vara de arșița soarelui
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
un ecou în pereții peșterii. Lumina era așa cum am visat-o, pretutindeni, dar inexplicabilă. Totul era ca în visul meu. Între mine și bătrân era poteca învechită. De o parte și de alta a sa era întunericul amenințător care o străjuia. La capătul ei era un... tron din piatră neagră pe care stătea acel moșneag. Nici bătrân, nici îndeajuns de tânăr ca să-l categorisesc ca fiind la vârsta mijlocie, rămânea o enigmă. Părea în putere, dar, din motive necunoscute, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
el, purtate de vânt. Ajunseră și ceilalți. Se uită în jur, încercând să-și dea seama de poziția lor. Trebuiau să fie în Turnul Vechi, un stâlp antic care se înălța spre cer și care în alte vremuri ar fi străjuit orașul împotriva incendiilor sau a orice altceva. Acum era scaunul lor de cinematograf și în fața lor se întindea scena panoramică a filmului pe care-l urmăreau. Din înaltul cerului un vuiet începu să răsune și în mintea tuturor încolți acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mama aia a lui. Nu, nu, deloc. O îngeriță?, păi, astea știu tot! * — Odată, îi povestise femeia, pe când erai tu în liceu, stăteam cu nenea Marinică, fratele lui tată-tău, de vorbă... Intrarea în casa preotului și a învățătoarei e străjuită de vie ridicată pe spaliere, aveau umbră vara și struguri toamna, Iacobeștii făceau un vin cunoscut de toată lumea, se întreba pe Valea Oltului de vinul de la părintele, un roze parfumat ușor, dac-ar mai fi și gratis!, glumea băiatul preotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
căruia se zăreau vîrfurile unor căpițe de fîn. Am urcat ceva mai sus și fără a ne sfătui, ne-am oprit aproape instantaneu amândoi în același loc. Era o fâneață mai de mult cosită, cu trei căpițe de fân ce străjuiau maiestuoase întinderea dealurilor molcome. Fără să stăm prea mult pe gânduri, parcă de teama de a nu pierde acea lumină în care totul părea că face parte dintr-o lume asupra căreia timpul nu-și pusese amprenta, am început amândoi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Connor a zis că sunt lebede. Exact. Suntem normali. Știam eu. Acum ne aflăm foarte aproape de clădirea În care sunt birourile firmei Panther și, În clipa În care Începem să urcăm treptele de piatră de culoare deschisă, fiecare dintre ele străjuită de către o panteră de piatră sărind, mă cuprinde o vagă nervozitate. Paul va dori un raport complet În legătură cu modul În care s-a desfășurat Întâlnirea cu Glen Oil. Ce-am să-i spun ? Păi, evident, am să fiu cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Înapoi, câinele pleacă, nu Înainte de-a scoate din gâtlej, un lătrat scurt. Antoniu se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
colț de cer Privite dintr-o vilă la șosea”. (M.Matcaboji) Vacanța Personaje: Costel,Nelu,Monica,Popa,Alin,Dorin,Augusta, Lili,Bela,Americanu Actul I Tabloul 1 Scena 1 Salonul unei vile vechi de vacanță cu scară interioară,bogat ornamentată,străjuită de o nișă în care este amplasată o statuetă de bronz.In colțul de jos al scării se află o plantă decorativă,o canapea,un lampadar,o servantă,un fotoliu,o măsuță și un taburet. Opus acestora,dar în lateral
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
al prăpăstiei În speranța de a mai găsi ceva, uitând să mai privească spre lumină, spre zările albastre, spre un cer mult prea mare și mult prea Înalt, pentru o existență atât de umilă și atât de efemeră. Lumina care străjuiește liberă, regală, nestingherită, această sumbră priveliște așteaptă, parcă, căutători 106 Însetați de adevăr pentru care toate prăpăstiile pot avea partea lor luminoasă. Din când În când, ni se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aici? ― Cine știe, spune el, dând din umeri. Cum a ajuns oricare dintre noi aici? Și cu asta mă conduce spre bărbat, îi pune niște dolari în găletușă și mergem înapoi la mașină. Străbatem străzi late, rezidențiale: sunt șosele imense, străjuite de margini înverzite și case mari. În cele din urmă, ajungem pe Montana, o stradă liniștită care dă pe-afară de bogăție, doar pentru că magazinele și restaurantele de pe ambele părți ale drumului sunt atât de elegante. Brad parchează în fața unei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși. Pășește cu pas elastic și, cu ochii țintă într-ai lotrului. ― Asta n-o mai cred. Cum să se dea ea de bună voie în mâinile hangiului, care putea apărea în orice clipă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fațada proaspăt zugrăvită și ornamente în jurul ferestrelor. Lângă ușa de intrare, un panou rezemat de zid, informa pe oricine trecea pe acolo că în spatele clădirii se află terasa hotelului. O săgeată vopsită în verde era îndreptată spre o boltă generoasă străjuită de o poartă masivă din lemn dată acum de perete. Cristi se îndreptă într-acolo și pătrunse înăuntru. O pergolă năpădită de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din cap, roșind ușor. După cină, porniseră să facă câțiva pași înainte de a merge spre casă. Se întunecase de-a binelea și răcoarea nopții de munte începea să pună stăpânire pe oraș. Se aflau pe o stradă cu trotuare largi, străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și lumina slab pe cerul senin, spuzit de stele. Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fugarilor, care trecuseră pe la schitul lui Zagavei și urcaseră Dealul Basaraba, mergând pe drumul Sucevei, cu gând să ajungă în vechea capitală a Moldovei și, de aici, drumul era deschis spre meleagurile șleahticilor leși. Călăreții ajunseră pe platoul Sângeapului, care străjuia pădurile din jur. Un cioban le spuse călăreților că zărise două umbre, care se furișau spre Podu de Lut, tăind de-a curmezișul pășunile. O bănuială lumină mintea ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la Fântâna Cerbului, o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
doresc cu adevărat să adorm. La Brașov, în orașul „meu“ pierdut despre care cred că am prea vorbit, aveam jocul preferat pentru primele două-trei seri după ce ajungeam cu trenul din București: noaptea căzând devreme în casa noastră, pe stradela îngustă străjuită de clădiri masive umede, mă lăsam într-o levitație pe patul tare și, cu fața înăbușită în puiul de pernă, pe când bunica mai privea încă la televizor, începeam să reproduc zgomotul înăbușit al trenului, care numai acasă în simulator mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
inima Îmi bate mai tare. Deschid poarta și mă Întâmpină o cățelușă drăgălașă care dă din coadă de bucurie că mă vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
vede și sare cu labuțele pe mine ca s-o bag În seamă, fără să latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafiri Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare cu soțul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]