1,751 matches
-
biserică a mănăstirii a fost construită în perioada 1836-1839. Așezată pe o terasă cu o altitudine relativă de 8-10 metri față de șesul Bahluiului, Biserica Frumoasa domină peisajul prin silueta sa zveltă și albă și prin cele patru turle ale sale, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme. Ansamblul Mănăstirii Frumoasa a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având și fiind alcătuit din următoarele 6 obiective: Spre sfârșitul
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Vlad Țepeș". În fața Palatului Artelor, devenit ulterior Muzeul Militar până în 1938, an în care palatul a luat foc și a fost demolat după cutremurul din 1940, a fost construită o cascadă mare după planurile arhitecților Petculescu și Schindl. Cascada era străjuită de 3 sculpturi efectuate de Filip Marin, Dimitrie Paciurea și Karl Storck. Cele 3 sculpturi sunt Frumoasa adormită și 2 sculpturi care reprezintă 2 tineri nud, cunoscute sub denumirea de Giganții. După construirea Mausoleului, giganții au fost mutați pe marginea
Parcul Carol I () [Corola-website/Science/307958_a_309287]
-
parcului, în apropierea intrării în parc dinspre Piața 11 iunie. Inițial, la inaugurarea din anul 1906, statuile au fost amplasate în fața Palatului Artelor și a peșterii artificiale din fața acestuia. Grota era denumită "Grota cu Giganți" sau "Grota fermecată" deoarece era străjuită de un grup statuar format din cei doi Giganți și Frumoasa adormită. Cele trei statui reprezentau personajele unei legende, conform căreia doi gemeni erau îndrăgostiți de aceeași femeie. Ea s-a aruncat în valuri, urmând ca acela dintre frați care
Statuile Giganții () [Corola-website/Science/307973_a_309302]
-
1960-1992) și Olimpiada Chiriac, iar printre duhovnicii săi s-a numărat protosinghelul Nicodim Măndiță (1935-1945, 1962-1975). La această mănăstire s-a retras și mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei în perioada 1947-1948. Mănăstirea Agapia este situată pe valea pârâului Agapia, fiind străjuită de dealurile Muncelu, Ciungi, Bogoslov și Dealul Crucii. Complexul mănăstiresc cuprinde bisericile „Sf. Voievozi”, „Adormirea Maicii Domnului”, „Sf. Ioan Bogoslovul” și paraclisul „Sf. Nicolae”, clădirile de incintă și satul mănăstiresc alcătuit din 141 de case monument istoric, între case și
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
în confuzia creată de ordinele contradictorii, englezii au început să se retragă din redută. În timp ce rușii se îndreptau către reduta mare, s-a întâmplat un lucru neașteptat la prima vedere. În dimineața acelei zile, Menșikov părăsise unul dintre dealurile care străjuiau valea și se dusese să inspecteze frontul de pe flancul stâng, unde atacul francez părea cel mai amenințător. Înlocuitorul său la comandă, privindu-și oamenii cum îi împingeau pe britanici în jos pe pantele dealului, s-a uitat către vest după
Bătălia de la Alma () [Corola-website/Science/303169_a_304498]
-
devenit Banloc, denumire păstrată și acum. Interesant este în acest sens un basorelief aflat deasupra uneia dintre ușile de acces în pivnița castelului, basorelief care îl înfățișează pe zeul Pan cântând la syrinx. De asemenea, statui în formă de fauni străjuiau aleile parcului, fragmente ale acestora aflându-se în prezent la Muzeul Banatului din Timișoara împreună cu alte câteva statui de aceeași proveniență. Localitatea este pentru prima dată atestată la 13 mai 1400 într-un document dat de copistul din Cenad, sub
Comuna Banloc, Timiș () [Corola-website/Science/302215_a_303544]
-
1921. Încă din 1969, lucrările de artă publice au fost finanțate cu 1% din bugetul anual al orașului pentru construcții publice. În fiecare an, o sculptură a unui artist local este instalată de-a lungul traseului fluviului Arkansas, în vreme ce altele străjuiesc parcurile locale, precum versiunea mărită a sculpturii artistului Cyrus Dallin, „Appeal to the Great Spirit” din parcul Woodward. La intrarea Universității Oral Roberts se gasește o sculptură masivă a două mâini împreunate pentru rugăciune, și care, la cei 18 metri
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
18 metri ai săi este în 2010 cea mai mare sculptură în bronz din lume. Drept testament al moștenirii petroliere a orașului, o statuie de 23 de metri înălțime (Golden Driller, realizată în 1953 pentru International Petroleum Expo din 1966) străjuiește intrarea spre Comitatul Tulsa, fiind a treia statuie ca dimensiune din Statele Unite. Tulsa deține o serie de trupe de teatru, dans, operă și orchestre simfonice permanente, inclusiv "Tulsa Ballet", "Tulsa Opera", "Tulsa Symphony Orchestra", "Light Opera Oklahoma", "Tulsa Signature Symphony
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
mare, universală - religia viitorului.”). Metamorfoza spirituală a personajului se petrece pe drumul între două spânzurători. Personajul alege ispășirea prin moarte, primind osânda ca o împăcare cu lumea, ca o „crucificare eliberatoare”. Ultimul său drum se aseamănă cu parcurgerea Viei Dolorosa, străjuită de făclii aprinse, cu gândul că astfel va păși în veșnicie. Potrivit lui Eugen Lovinescu, criza de conștiință a lui Apostol Bologa nu se datorează naționalismului, ci unei incompatibilități morale și omenești. Încercarea sa de dezertare este realizată din dorința de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
pentru ca ""picăturile de ploaie să-i sfredelească piatra funerară"". La 30 decembrie 1886, după sfințirea noii catedrale mitropolitane din Iași (la care Veniamin Costachi era considerat ctitor), osemintele sale au fost strămutate în Catedrala din Iași. Mormântul său era inițial străjuit de un gard de fier. În anul 1986, la 100 ani de la strămutarea osemintelor, mitropolitul Teoctist Arăpașu a amplasat o placă tombală peste locul unde a fost mormântul lui Veniamin Costachi. Pe această piatră se află următoarea inscripție: ""Aici a
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
a mărit repede, unindu-se cu satul vecin, Valea Mare. Satul Valea Mare, menționat în documente la 1747, se află situat pe panoul format între două vâlcele. La șosea, pe muchia nu prea înaltă a dealului dintre cele două vâlcele, străjuiește biserică în spatele căreia se orânduiesc casele pe ulițe strâmte. Satul este așezat pe curătura, iar în partea de est este aparat de pădurea Girdocea. Inconvenientul îl constituie lipsa izvoarelor. Apă se gaseste la mare adâncime și pentru a o aduce
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
formată de relief pe care sunt așezate satele comunei, în cea mai mare parte. Această vale are o lățime medie de 500m, este inundabila în zona Recea și în zona Zorleasca. De o parte și de alta a Văii Darjovului străjuiesc cele două șiruri de dealuri. Dealul dinspre vest este mai înalt și mai abrupt. Cel dinspre est coboară spre Darjov în terase, astfel încât dealul rece este punctul cel mai înalt, de pe el deschizandu-se priveliștea panoramei a a întregii comune
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
spaniole în domeniul fondării de noi orașe în Lumea Nouă. Multe orașe din Anglia mai păstrează în numele lor rădăcina "castra" sau derivate ale acesteia: Lancaster, Chester și Manchester. Arhitectură română, preponderent din piatră, a adus Daciei cucerite castre militare ce străjuiau limesul extins al imperiului. În nucleul lui transilvănean existau așezări orășenești cu o planimetrie structurată octogonal, cu forumul la intersecția celor două străzi odonatoare, cu porți cu turnuri la intrarea în oraș: Alba-Iulia (Apulum), Turda (Potaissa), Cluj-Napoca (Napoca), Drobeta-Turnu Severin
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
în poezia eminesciană, găzduiește Teiul lui Eminescu și un muzeu închinat poetului. Parcul este prezent inclusiv în literatura contemporană și pune la dispoziția vizitatorilor o Casă de Cultură numită „Mihai Ursachi”. Mai multe busturi dedicate unor personalități ale culturii române străjuiesc aleile principale, iar parcul rămâne o destinație populară în rândul localnicilor și al turiștilor. O serie de activități culturale, printre care festivaluri de poezie, expoziții de fotografie și târguri meșteșugărești, sunt organizate anual aici. Se întinde pe o suprafață relativ
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
piatră de Șcheia de către sculptori polonezi. El figurează în lista monumentelor istorice din județul Iași, fiindu-i atribuit codul . În continuarea tronsonului central al parcului, dincolo de obelisc și de Teiul lui Eminescu, se continuă Aleea Junimii (sau Aleea Junimiștilor), tronson străjuit de mai multe busturi dedicate unor personalități culturale române direct sau indirect asociate cu societatea literară Junimea. Dintre acestea, înregistrate ca monumente istorice sunt bustul lui Mihai Eminescu, bustul lui Ion Creangă (ambele situate în oglindă, în interiorul piațetei), monumentul poetei
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
de victoria obținută împotriva lui Mardonios, a trecut la rândul ei la atac împotriva flotei persane, staționate la Samos, care număra în rândurile ei numeroase corăbii ionice. Bătălia navală care s-a dat în fața promontoriului Mycale, pe coasta asiatică care străjuiește Samosul, a fost crâncenă (luna august, 479). Apoi grecii au debarcat pentru a devasta taberele inamicului instalate pe continent. Și cu acest prilej perșii au fost învinși, mai ales dacă se ține seama de imediata defecțiune a ionienilor pe care
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
prima zi). E posibil ca Nemuritorilor să li se fi adăugat alți soldați - după Diodorus, Hydarnes comanda 20.000 de oameni în această misiune. Cărarea ducea de la estul taberei persane de-a lungul crestei muntelui Anopaea prin spatele stâncilor care străjuiau trecătoarea. La un moment dat cărarea se bifurca, un drum ducând spre Focida și celălalt către golful Malis la Alpenus, primul oraș al Locriei. În zorii zilei, focienii care păzeau cărarea deasupra strâmtorii au sesizat prezența persanilor din cauza foșnetului frunzelor
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
76%20/ http://www.cetateaoradea.ro/turvirtual/ Cetatea Oradea - tur virtual contemporan - dvd multimedia Într-o seară înstelată a anului 1092, pe când se afla la vânătoare prin Țara Crișurilor, Regele Ladislau I al Ungariei a ajuns într-o poiană largă, străjuită pe ambele părți de apele Crișului Repede, nu departe de Peța-Hewjo, pârâul ce nu îngheață niciodată. A adormit repede, obosit fiind după goana cerbilor. În vis i s-au arătat doi îngeri, care i-au cerut să înalțe de îndată
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
cea mai mare distanță de Râno Raraku. Există relatări de pe la 1880 despre o platformă ahu cu cativa moai pe stăncile de la Râno Kau, dar aceasta s-a prăbușit în 1914, în timpul expediției Routledge. Există un „Buric al Lumii” din piatră străjuind Ahu Te Pito Kura, lângă Anakena, si care are în centru un bolovan rotund, erodat de ape, similar celor din Noua Zeelandă. Pascuanii de astăzi spun ca piatra rotundă a fost adusă de către Hotu Matu'a din țară să de baștină
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
construită între secolele al VII-lea și al IX-lea. Mânăstirea a fost distrusă în perioada sovietică, dar în momentul de față se fac eforturi pentru renovarea și redarea în folosul credincioșilor. În secolul al XIV-lea, pe dealul care străjuiește Inkermanul, a fost construită fortăreața Kalamita. Poziția strategică deosebită a făcut ca în anul 1854, în timpul războiului Crimeii, aici să se poarte două importante bătălii: bătălia de la Inkerman și bătălia de pe râul Ciornaia. În amândouă bătăliile, trupele alianței franco-britanice au
Inkerman () [Corola-website/Science/303304_a_304633]
-
pivniță cu un tavan format din patru domuri. Fațada dinspre lac este și ea una aparte cu o logie de inspirație venețiană, cu trei arcade. Cuhnia (bucătăria brâncovenească) se află în curtea palatului, având patru turnuri de aerisire. Turnul porții străjuiește intrarea în curte. În el se poate urca pe o scară exterioară. Atât turnul porții, cât și cuhnia au fost restaurate de Martha Bibescu între 1922 și 1930. Capela Gheorghe Bibescu, construită după 1880 adăpostește mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
transportate pe șinele unei vechi linii de tramvai cu cai până în centrul Clujului, unde au fost amplasate pe soclul din piatră. Pentru a rămâne în memoria Clujului, János Fadrusz a dat chipul său uneia dintre personalitățile din bronz care-l străjuiesc pe regele Matia, anume generalului Ștefan Báthory. În anul 1919 au existat demersuri pentru înlăturarea sau mutarea monumentului, considerat ca un relict al naționalismului maghiar. Istoricul Nicolae Iorga a găsit soluția salvării monumentului, prin evidențierea originii române a regelui Matia
Ansamblul monumental Matia Corvin din Cluj () [Corola-website/Science/302441_a_303770]
-
al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683). Așezată pe un deal înalt și râpos din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o frumoasa panoramă a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin silueta sa zveltă, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme. Ea a fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să ofere domnitorului și boierilor un reazem pentru o rezistență înarmată împotriva invadatorilor. Aici
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
un peisaj mai deluros. Ambele sunt regiuni agricole fertile. Regiunea Deltei este tăiată de o formațiune geologică denumită Crowley's Ridge. O bandă îngustă de dealuri, Crowley's Ridge se ridică de la 75 la peste câmpia aluvială din jur și străjuiește multe dintre orașele importante din estul Arkansasului. Arkansasul de nord-vest face parte din Platoul Ozark ce include Munții Boston, la sud se află Munții Ouachita și aceste regiuni sunt despărțite de râul Arkansas. Toate aceste lanțuri muntoase fac parte din
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
amintite mai sus, alte două porți permiteau accesul în parcul castelului. Din acestea doar una mai există în prezent, cealaltă fiind demolată în perioada 1948-1989. Venind de la Deta spre Banloc, la capătul unei impresionante alei de aproape 500 de metri, străjuită de pini - din specia Pinus Nigra - se afla Poarta Andrássy sau Poarta leilor. Denumirea din urmă se datora celor doi grifoni care decorau pilonii principali. Numele porții și al aleii este inspirat de cel al Carolinei Andrássy, soția contelui Karátsonyi
Castelul Banloc () [Corola-website/Science/302480_a_303809]