76,894 matches
-
crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice pe care învață să citească adolescenții corupți și fecioarele. Se lasă sedusă, dar nu cedează decât la umbra Turnului, pe iarba crescută de-a valma-n Eden. Până la urmă, Ea zboară și păsările se rotesc deasupra-i
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
am revenit în Iași, cam o treime din scrisoarea zilnică o scriu după-masă, cu lumina albă a sfîrșitului de august pe foaie, cu sufletul împrăștiat pe acoperișurile și pereții caselor zărite prin geamul zgîriat fin! Aș umbla-n neștire pe străzi, aud un fel de murmur fără cuvinte-n mine, ceva ca un plîns ce nu știe cum să-nceapă. Ascut creioanele c-o lene încîlcită-n melancolie, frazele se încheagă greu. Să nu faci nimic, să privești la infinit lumina, doar
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
ritmul lor care nu țin, nu au cum, pasul cu impetuozitatea poeților tineri din anii ’60, ei publică de la începuturile lor literare la revista ardeleană care-și avea rolul ei, se vede, în validarea unui talent. Din redacția revistei de pe strada Horea fac parte poeți ca Ion Brad, Ion Horea, plecați apoi la București, debutează Petre Stoica, în 1956, aici și în “Tânărul scriitor”, cu o poezie de o frapantă modernitate. De fapt, Petre Stoica, redactorul asociat, aflat în Capitală, ca
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
îndelungată convalescență și se întreabă dacă ea, convalescența, cu discreția-i vinovată că te-a călăuzit departe de boală, mai poate fi un preludiu la ceva, prevăzător, deși obișnuit pînă mai sus de cap cu lumina împrăștiată de lampadarele de stradă, vîscoasă și, vai, atît de înclinată încît umbrele se lungesc peste tot, ies pe sub uși ca niște cozi de șobolan, cotrobăiesc și se preling de-a lungul ungherelor, pe ziduri și prin șanțuri - un duel al umbrelor și nimeni
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
aș fi văzut umbra, ar fi apărut și el într-un tîrziu, venisem liniștit, forfecarea sacadată a picioarelor reușise, nu-mi dau seama cum, să se desprindă de corp și să mă poarte pînă acolo. tocmai cînd priveam uimit cum strada, înclinată (sub greutatea luminii ?) alunga din gîndul meu, rînd pe rînd, orice explicație aș fi încercat să găsesc faptului că toate rămîn nemișcate, la locul lor, a început zumzetul acela care se încăpățîna să-mi dezmorțească memoria, să topească ghețarul
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
ghețarul acela, mai era oare ceva de salvat ? m-am uitat în sus și am văzut bucățele din instalația de iluminat pocnind de frig, totul s-a limpezit brusc, am înțeles de ce era nemișcat, înghețul își făcuse treaba. în locul acela strada descria o curbă largă, chiar îmi spuneam că, iată, acum cînd nimic nu mă mai poate surprinde, sînt silit să-mi înghesui privirea în colțul străzii, ar fi încăput multe întîmplări acolo, presimțeam însă că nimic nu-mi va întrerupe
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
a limpezit brusc, am înțeles de ce era nemișcat, înghețul își făcuse treaba. în locul acela strada descria o curbă largă, chiar îmi spuneam că, iată, acum cînd nimic nu mă mai poate surprinde, sînt silit să-mi înghesui privirea în colțul străzii, ar fi încăput multe întîmplări acolo, presimțeam însă că nimic nu-mi va întrerupe convalescența, coridorul acela cu pereți groși, lung și neaerisit, care unește - sau desparte ? - strigătul de ecou. și numai vălătuci de zăpadă viscolită se îndreptau către mine
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
sau desparte ? - strigătul de ecou. și numai vălătuci de zăpadă viscolită se îndreptau către mine, treceau mai departe, frigul se încolăcea tot mai strîns printre picioare, îmi închipuiam deja cum mă voi răsturna ca un sac bine legat, chiar în mijlocul străzii, iar el îl va găsi și nu va afla niciodată că întîrziase, îl va arunca într-un șanț și pînza aspră îi va lăsa pentru scurt timp o senzație neplăcută și asta l-ar face să-și așeze una din
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
geamul mic și l-am văzut pe Acela cosea iarba în lumina lunii o cosea cu acul a doua zi tălpile aveau să nu simtă nimic să dea de știre mai sus că totul rămăsese neschimbat pînă departe se vedea strada de cîte ori o lustruisem cu privirea cu pașii cu gîndul ar fi trebuit să arate ca o argintărie fină și scumpă nu era decît un os o coastă acoperită de praf nu știam ce să fac cu ea corpul
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
despărțiră. “Ne vedem după-masă!”. De pe scara tramvaiului, Ticu mai schiță un salut cu mâna, înainte ca ușile să se închidă clăpănind. Stelian luă tramvaiul în direcția opusă și trei sferturi de oră mai târziu suna la poarta fiicei sale, în strada Grădina cu Tei. O găsi, ca de obicei, acasă, ocupată cu treburile gospodărești și un pic necăjită din cauza zburdălniciilor lui Tudorel, care îi luase niște jucării surorii sale mai mici. Ca să-i împace, Stelian îi chemă pe amândoi la el
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
bună seamă. Ovidiu Constantinescu fusese concediat mai dinainte din funcția ce deținea în cadrul Fundațiilor. A urmat, odată cu anul 1948, o perioadă grea pentru Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, îi întîlneam în micuța dugheană din fostul pasaj Europa (între Calea Victoriei și strada Cîmpineanu, actuala stradă 13 decembrie; la restaurantul dinspre Calea Victoriei a cîntat oarecare vreme minunata Maria Tănase): acolo, în prăvălioara aceea, Cioculescu deschisese un anticariat prea puțin ispitit de cumpărători, prea asiduu cercetat de amici, cunoscuți, curioși. Pompiliu Constantinescu se retrăsese
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
Constantinescu fusese concediat mai dinainte din funcția ce deținea în cadrul Fundațiilor. A urmat, odată cu anul 1948, o perioadă grea pentru Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, îi întîlneam în micuța dugheană din fostul pasaj Europa (între Calea Victoriei și strada Cîmpineanu, actuala stradă 13 decembrie; la restaurantul dinspre Calea Victoriei a cîntat oarecare vreme minunata Maria Tănase): acolo, în prăvălioara aceea, Cioculescu deschisese un anticariat prea puțin ispitit de cumpărători, prea asiduu cercetat de amici, cunoscuți, curioși. Pompiliu Constantinescu se retrăsese, încă din 1946
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
fi postmodern cu voie, sau fără voie, și cu atât mai rău. Aproape din fiecare poem al lui Alexandru Potcoavă respiră Dublu CD sau Dragostea, ale lui Mircea Cărtărescu. Proza, ironia și umorul sunt copiate nonșalant. Iată: “Treceai singură pe strada mea/ și fluierau steluțele după tine/ mă grăbeam să te ajung din urmă/ dar nenorocitele alea de blocuri/ se tot îndeseau înaintea mea/ de parcă ți-ai fi aruncat în spate pieptenul/ tău albastru din plastic fermecat/ și ca și cum n-ar
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
tradiționale, cizmulițe de piele de capră, pălărioare, umbreluțe. Și multe, multe măntăluțe. Fiindcă Sonia are permanent o „măntăluță”. Raskolnikov a stat cîndva pe lîngă Cinci colțuri! Nastasia Filipovna stă chiar pe Cinci colțuri! Să nu se fi întîlnit niciodată pe stradă? Poate că s-au privit îndelung, poate că s-au înțeles dintr-o ochire, fiecare trecînd mai departe cu chipul celuilalt, pe veci, gravat în suflet. Cînd eram student, am cunoscut un om de-un extraordinar rafinament, un degustător al
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
Dar cît se poate face chestia asta? Am zile în care durerea mea nu mai știe să fie înțeleaptă, înnebunește brusc, îmi sleiește sufletul în mișcări dezordonate, umilitoare, de care, mi-e o rușine indescriptibilă. Degeaba umblu în neștire pe străzi, degeaba bag în mine pastile, tristețea devine din ce în ce mai groasă, mai înnecăcioasă, tot mai greu de străbătut, tot mai inutil de luptat împotriva ei. „Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 15-VIII-980
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
la vorbire, așa cum se luptau la cozi pentru trei sute de grame de parizer, în fine „lectorul” trăgea concluzii largi, elaborate, cărora, asasinat de atâta limbuție, mă străduiam să le fac față eroic reamintindu-mi versete din „Infernul”, apoi ieșeam în stradă amețit, orașul mi se părea străin, puteam la fel de bine să mă aflu la Râmnic sau în altă parte, mergeam împleticit pe străzi cu nume de voievozi, aveam senzația că mă trezesc buimac de sub anestezie, peste o oră mă aștepta la
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
de atâta limbuție, mă străduiam să le fac față eroic reamintindu-mi versete din „Infernul”, apoi ieșeam în stradă amețit, orașul mi se părea străin, puteam la fel de bine să mă aflu la Râmnic sau în altă parte, mergeam împleticit pe străzi cu nume de voievozi, aveam senzația că mă trezesc buimac de sub anestezie, peste o oră mă aștepta la gară garnitura care urma să mă aducă înapoi acasă. *** Când nu aveam învățământ politic îmi petreceam duminicile cu Cornelia la tanti Marioara
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
noaptea până la Londra. În zori, orașul îl primi somnoros, dar cu porțile deschise. Târgoveți, plăpumărese, gunoieri, halvițari, geambași și zarzavagii se perindau agale spre locurile lor de muncă. Potcovari și tocilari își ascuțeau sculele. Primele nuclee sindicale mijeau la colțurile străzilor. Miros de mititei proaspeți venea de pe grătarele încinse. Castraveți murați și varză acră erau la discreție. Shakespeare însuși deschisese geamul la mansarda lui, repartizată de primărie, și scria de zor, înmuindu-și pana în diverse călimări, cu gândul la regina
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
culori, lumină albă. Am stat două zile în orașul lui Alexandru Macedon ( cineva spunea că sarcofagul cu trupul tînărului cuceritor păstrat în miere, ar fi ajuns cîndva în Alexandria, dar nimeni nu știe unde este) și ne-am plimbat pe străzi, fără țintă. Clădiri mari, albe și frumoase, căzute în paragină după plecarea englezilor, pentru că și libertatea are un preț, adesea foarte mare și dureros, grădinile Clubului Mediteranean, un drapel zdrențuit fluturînd deasupra unui palat, în curtea căruia se uscau indispensabilii
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
sau cu nisip, rucsacul sau cu nimicuri, pe mine, nesfârșita întristare a inimii sale. orașul meu acesta e orașul meu, numai al meu. casele, transparente, nu au uși și în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi. merg pe străzi și străzile sunt vii, își schimbă configurația, mă conduc mereu în altă parte. ajung pe un pod: malul celălalt nu există, dincolo de pod nimic nu e. caut biserică, n-o găsesc - biserică e lichidă și curge. câțiva câini aleargă spre
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
nisip, rucsacul sau cu nimicuri, pe mine, nesfârșita întristare a inimii sale. orașul meu acesta e orașul meu, numai al meu. casele, transparente, nu au uși și în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi. merg pe străzi și străzile sunt vii, își schimbă configurația, mă conduc mereu în altă parte. ajung pe un pod: malul celălalt nu există, dincolo de pod nimic nu e. caut biserică, n-o găsesc - biserică e lichidă și curge. câțiva câini aleargă spre inima sângerânda
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
de la Europa Liberă, fiindcă un alt moment de glorie autentică n-am mai cunoscut de atunci. Aroma de miez de nuci crude plutea amețitoare în apartament. Am strâns lucrurile Lisei în saci de hârtie, pe care i-am aruncat în stradă, am deschis ușa de la intrare și ferestrele, am stropit șifonierul gol cu oțet, am spălat cearceafurile, fețele de pernă și paturile, și am aruncat la gunoi flacoanele de parfum și cremele. Am vrut să arunc și bibelourile adunate de-a
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
stricase cu câteva zile înainte și neglijasem să cumpăr alta, a patra într-o lună; importate din Taiwan și vândute la prețuri piperate, umbrelele mă amărau la fel de mult ca și capriciile timpului. Am văzut autobuzul venind, oprindu-se la colțul străzii și plecând. Revopsit complet în galben, o cămilă pictată sub geamuri, rula pe banii Mesiei cu o mie de capete. Resemnat, am aprins una din țigările rău mirositoare fabricate încă în țară și m-am apropiat de masa în spatele căreia
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
fie azi. Adică ochi și urechi. S-ar zice că românul a trecut de la poezie la proză, ba s-a și specializat în scenarii s.f., polițiste și de aventură. El "scrie pe luminare/ pentru neuitare". Poetul e cel care traversează strada pe roșu. E cel care trebuie să umple spațiul dintre cifre fiscale cu cuvinte. Dar "Nu vinde ce nu-i al tău,/ să nu-ți vie-n urmă rău". Poetul e totuși necesar, nu-i așa, și unde mai pui
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
cam lămurim acum. Cu poeții? Dar ce caută poeții aici? "Dă-te suflete-ntr-o parte/ că te-neci". Între atâtea dezamăgiri și lămuriri rapide, mă uit la tinerii care-l califică pe aiurit sau pe neconformist de poet. Trec strada pe roșu și zic: bestial. Apoi privesc în urmă, să văd de m-a urmat cineva. NU! asta "s-a fumat deja". Altceva ar trebui să se schimbe, căci " Își cunoaște moșul nepoții". Serviciu prompt Cu siguranȚĂ, una din primejdiile
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]