1,879 matches
-
Le lăsăm în sama argatului. — Ce argat poate fi un copil de zece ani? — Iaca este; nu-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică-sa drept argat, și-l plătim. Îi dai straie și încălțări, căciulă și manta. — Dar dacă ține ceața? Nu ține; mâni dimineață e o vreme poruncită. Culi tăcu; avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a ales cu o barcă și cu niște vârșe. În acele vârșe ne ducem noi să dăm cu capul. Ne-a duce Mitrea Pescăruș să ne vândă la Oltenița, să-și mai ia câte ceva; nițică mâncare, nițică băutură, ș-un strai. Iacă, acuș vine toamna și n-are nici de unele. Haideți și voi. Ba noi nu ne ducem la Mitrea; a venit un boier cu undița; la dânsul ne ducem. Grăind astfel, uncheșul sorbea câte puțintel din paharul verde. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-a văzut căzut și zdrobit, a țipat răsucindu-se în loc ca și cum ar fi fost cuprins de nebunie năprasnică și s-a prăbușit asupra mortului. Apoi îndată s-a ridicat, privind cu ură spre tatăl său și rupând de pe el straiele-i de matasă. Cu podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic, o jucărie aurită, s-a străpuns pe loc în inimă, ridicându-și viața. S-a auzit afară ropotul străjii lui Mustafa, întorcându-și caii spre tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tehnologia este în mare parte aceeași: tot saci cu turbă, tot udare prin furtun mi-niatural. O seră cu plante foarte tinere; o alta cu plante înflorie; încă altele, pe rod. Un rod bogat și frumos, cu irizări ireale. Natura în straie de gală. Imagini asemănătoare vedem și în serele cu mure, cu smeură sau coacăz, negru sau roșu. La un moment dat, intrigat poate și de as- pectul viguros al fructelor de tot felul, l-am întrebat pe Henri: - Henri, ce
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
în afară de orice pericol. Ți-am administrat un calmant căci, după cum cred că știi, somnul rămâne, totuși, cel mai bun doctor... ... sfârșit...1987 - 1990 Vaslui Iași București Ploiești Călinești - Prahova. Postfață Când o specie literară nu mai încape în propriile ei straie, îți pui întrebări la care găsești răspunsuri relative, sau contradictorii și concluzionezi că afirmația lui George Călinescu, potrivit căreia nu există genuri și specii pure, se confirmă încă o dată dacă mai era nevoie. Ele or fi existând ,,numai la analiza
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lumea morților” - „sau mai exact a morții”, se corectează Genet într-o notă. Căci sărbătoarea teatrală „trebuie să strângă laolaltă tot ceea ce poate arunca în aer zidul ce ne separă de cei morți”. Iar pentru actori, adaugă el, trebuie „inventate straie bizare, înfricoșătoare, care n-ar fi la locul lor pe trupul unui om viu”. Astfel, traversând cele mai importante texte de estetică ale secolului XX, de la Craig și Artaud la Genet și Kantor, problema fantomei se plasează fără întrerupere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Oare n-am putea vedea în costumul acesta, ce pare a fi un soi de efigie inertă care nu așteaptă decât să fie readusă la viață, una dintre posibilele metafore ale teatrului no însuși? Când Matsukaze atinge veșmintele lui Yukihira, straiele de vânătoare și cușma înaltă de curtean „se ridică în față-mi/înaltă umbra lui”. Iar într-una dintre cele mai frumoase scene ale acestei piese, spectrul lui Matsukaze îmbrățișează trupul absent/prezent al lui Yukihira strângându-i la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
edenic (așa cum ni-l amintesc cântecele lui Amiens și ale celorlalți însoțitori ai ducelui), ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
într-un a fi și un a avea imposibil de formulat până la capăt: „methought I was...”, „methought I had...”. Bottom nu va găsi niciodată cuvântul care ar desemna cu exactitate conținutul experienței sale. Ar trebui să fii un „nebun în straie tărcate”, un „măscărici”, recunoaște el, pentru a exprima această asemănare înzestrată cu o atât de mare forță de realitate. O asemănare pe care nici simțurile nu o pot explica și nici vorbele nu o pot defini. Bottom nu posedă limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ROSTIREA TRISTELOR Så nu-mi ascundeți lângå ochi parfumul de apus de toamnå Când zarea se revarså peste cramå și straiul de pådure se destramå Så nu îmi îndoiți în sunet vibrantele chemåri de ducå sau vânturile gri så îmi ajungå gonite din câmpii la strungå Så nu îmi spuneți vorbe-n van culese de prin boabele de rouå Îmi e
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1621]
-
doi ani. În timp ce îmi vorbea, îmi ținea mâinile strânse la sân și ardea ca un cărbune. Într-un târziu, a șoptit: --Dacă nu voi fi a ta, atunci nu mai are rost să trăiesc în lume. Doar la mănăstire, cu strai cernit. --Să nu faci asta! Dacă va fi nevoie, te voi răpi și vom pleca în lume!... --Îi ușor de spus, iubitule, dar greu de făcut. Nu vom avea tihnă fără binecuvântarea părintelui. Așa că e mai bine s-o așteptăm
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un an-doi, alții după zece, vlăguiți de-atîta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținînd mîinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar cînd sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o icoană pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o icoană pe care scînteiau aurul și argintul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii vînoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căuta el să-și adeverească Îndoielile, să surprindă o privire, un ochi În care să se recunoască, În care să-și prindă uitătura, starea de veghe. Dacă ar fi putut măcar să Înhațe privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care-i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de fete- fecioare în scenariul mitico-epic în discuție. Prezența și aportul personajelor feminine în cadrul acțiunii de „legare” a monstrului pare să introducă o semnificație erotică. Nu întâmplător, ele trebuie să fie tinere fecioare și să fie expuse, goale sau în straie de mireasă, pe malul apei sau în fața peșterii în care sălășluiește balaurul. Ulterior, când a apărut motivul „eroul care răpune monstrul și mântuie fecioara”, aspectul erotic nu a dispărut. Doar că în relația erotică fecioară-balaur acesta din urmă este înlocuit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
neputincioși, în condiții economice critice (secetă, compromiterea recoltei etc.). Data sortită uciderii rituale - consemnează Romulus Vulcănescu - trebuia să fie o zi de lucru. Dis-de- dimineață bătrânul în cauză, fără să știe sau conștient, dar fără să protesteze, era îmbrăcat în straie de sărbătoare, apoi la namiază era scos în bătătura satului, salutat cu respect de săteni. Fiul lui, o rudă apropiată sau un cetaș din neam îi punea un drob de mălai copt pe cap și în liniștea abătută a celor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spre seară, un soare firav se revărsase peste prundișul de pe malul râului. Când amurgul a învăluit cerul, dintr-o dată s-a lăsat o liniște adâncă și câțiva fulgi răzleți au început să plutească prin văzduh. Zăpada se așeza ușor pe straiele simple ale samuraiului și ale oamenilor săi care tăiau lemne și, cum se atingea de fețele și de mâinile lor, se topea mărturisind parcă vremelnicia vieții. Dar, fiindcă oamenii își vedeau în tăcere de toporiștile lor, zăpada începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își încălzea mâinile la foc. Alături stătea cuviincios, cu picioarele strânse sub el, fiul cel mare de doisprezece ani al samuraiului. A, Roku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
formalitate. Nu se obișnuia să se împotrivească cineva la o hotărâre sau la o judecată a tribunalului bisericesc. Velasco clătină din cap, dar părintele Valente... Părintele Valente se ridică încet de pe scaun. Episcopii priveau cu neîncredere cum părintele scotea din straiele sale călugărești ponosite o hârtie împăturită. Își duse mâna la gură tușind de câteva ori, apoi începu să vorbească tărăgănat: — Înainte de a primi respectuos hotărârea Adunării Episcopilor, v-aș ruga să citiți o scrisoare scrisă grabnic de către părintele iezuit Vivero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aveau nasuri cârne, iar părul lor lung era prins la capete cu panglici albe. Ziceau că acesta era semnul cavalerilor japonezi. Când ieșeau în lume, cei trei se îmbrăcau în haine japoneze de un purpuriu închis, dar de obicei purtau straie călugărești cu gulere albe și pălării după portul spaniol. La brâu purtau două săbii, una mare și una mică, nemaipomenit de tăioase și doar puțin curbate. La masă foloseau cu îndemânare două bețe subțiri și le plăcea supa de varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cabinetul vilei sale care dădea spre grădina bine îngrijită și spre iazul unde înotau păsări de apă, cardinalul îmbrăcat cu manta și purtând pe cap mitra roșie, mă întâmpină așezat pe scaun. Dinadins m-am înfățișat înaintea lui îmbrăcat în straiele de călugăr care se decoloraseră în lunga noastră călătorie. De ce să-mi fie rușine? Așa cum hainele de luptă satu mărturie bătăilor glorioase purtate de un ostaș, la fel și straiele mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe scaun. Dinadins m-am înfățișat înaintea lui îmbrăcat în straiele de călugăr care se decoloraseră în lunga noastră călătorie. De ce să-mi fie rușine? Așa cum hainele de luptă satu mărturie bătăilor glorioase purtate de un ostaș, la fel și straiele mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la Roma nu le-au cunoscut niciodată. Stăpânit de aceste gânduri am îngenuncheat în fața cardinalului, i-am sărutat supus inelul, dar mi-am ridicat capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
transformă într-un singur glas puternic. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! În clipa aceea, Paul al V-lea se ivi brusc ca o provă de corabie plutind peste valuri. Așezat într-un palanchin purtat pe umeri de câțiva preoți, îmbrăcat în straie albe și cu mitra înaltă pe cap, Papa se arătă ținându-și cu greu mâna ridicată. Înainta agale prin marea de oameni înspre bazilica San Pietro, împărțind semnul binecuvântării în dreapta și în stânga peste mulțimea cuprinsă de frenezie. — Oremus pro Pontifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]