1,841 matches
-
tămâie” se dovedește a fi o aromă indiană oarecare, de genul celor vândute în orice magazin cu profil etnic din Occident. Candele fumegă abundent, umplând aerul cu miresme orientale. În imensa lor majoritate, obiectele vândute sunt fabricate în China, inclusiv straiele preoțești. Icoanele mai provin și din Rusia, via Chișinău. Este foarte greu, dacă nu imposibil, să mai afli pe tarabe obiecte care până la jumătatea anilor 1990 făceau parte din artizanatul mănăstiresc : cruciulițe și crucifixe sculptate, ouă încondeiate, icoane pictate manual
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
venit în grup organizat la București, la fel după cum cred că merg la Viena, la shopping, sau la Sinaia la munte. Bunicile sunt îmbrăcate simplu, fără extravaganță, soțiile sunt foarte „ortodoxe”, cu fuste lungi, negre, bluze cuviincioase, copiii au numai straie de firmă, mărci renumite. Ei, bărbații, au o ținută lejeră, de condus, treninguri, obligatoriu de firmă, adidași, sunt rași în cap, cu urechile grase - cu alte cuvinte, niște „biznismeni patrioți”. Tot grupul, cam 15-20 de persoane cu totul, se îndreaptă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mihail Sadoveanu construiește o tipologie pelerină („monahi, răzeși, mojici, babe descântătoare, slăbănogi de toate felurile”), care se încheie cu prezența lui Vodă, a curții sale și a „cinstiților boieri și jupânese cu coconii și duducile lor, cu fețe luminoase și straie scumpe” (Sadoveanu, 1955 : 230). Cercetătoarea Violeta Barbu notează faptul că foarte mulți cronicari străini în trecere prin principatele românești în veacurile XVII-XIX au lăsat „note pitorești” despre acest tip de evenimente, iar „istoria recentă nu a pregetat să descopere bogăția
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
avea nu știu câte haine pe ea și... Asta Își amintește soră-mea, care e mai mare decât mine. Avea și o oală cu unt, că noi eram răsfățați... soră-mea era mai plinuță, mama - mai plinuță și Îmbrăcată cu mai multe straie, iar eu eram un copil foarte zburdalnic. Eu m-am desprins de rând - de rândul care trebuia să meargă mai departe, pe jos, bineînțeles -, căci văzusem un copil mai În față, și am fugit Încolo. Chestia asta a fost o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagăr. Erau fete tinere... De exemplu, erau fete care fuseseră aduse În lagăr la vârsta de 13 ani și lucrau acolo. Erau vreo 3 fabrici În localitatea asta și ele lucrau acolo ca muncitoare. Nu erau tunse și purtau Încă straiele lor de acasă. Așa că atunci când a venit Mengele În lagărul aceasta eram numai 10 fete care am fost și la Auschwitz și am fost tunse. Când a văzut că noi nu suntem de acolo, s-a uitat așa, În ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
moartea sa la 1484 și descoperirea mormântului său în 1604, deci la distanța a două conjuncții importante 313. Colindele din seara de Crăciun ale tradiției române permit trecerea în revistă a unor eroi legendari, adesea asimilați sfinților, dar colindătorii poartă straie ornate cu soarele și luna și descriu lupte între ființe imaginare aflate în paradis și care regenerează în primăvară 314. Religia inițială a fost coruptă de interpolări și deformări. Munca extrem de complexă a lui Isus de a împărtăși învățăturile sale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dată când zăresc/ Adâncul ei fântâna.// Când depărtările mă duc/ În spațiul veșnic, fără moarte/ Știu c-am fost adeseori uituc/ N-am depășit din tine ce-i lumesc/ Și-atunci de ce n-am parte// De un sărut ascuns în straie de argint/ De-o-mbrățișare când apune/ Lumina-n care vreau să simt/ Ce am crezut că-i nefiresc/ Și rouă lacrimile sfintei lune? // Când luna nu răsare și e frig/ Mă înfășor speranță și răbdare. Tu te-oglindești acum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e de unică folosință, ca hârtia igienică. Îi voi vedea luând drumul pribegiei, cel mai adesea la cules căpșuni sau în construcții, pe drumuri europene, și, cu toate că plecarea pare de bună voie, seamănă cu o alungare din țară care îmbracă straiul elegant al libertății și nu zdrențele sărăciei. În urma lor vom auzi alte voci, dar cu aceeași satisfacție á la Ciorbea: „V-am jumulit, v-am luat tot, acum vă scoatem și din țară”. Cred că mai sunt dintre cei care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
plăteam numai câte un sorcovăț pe lună.” (I. Creangă, 12) Circumstanțiala de mod cantitativ se introduce în frază prin pronumele (adjectivul) relativ câți (câte) sau prin adverbul relativ cum, ambele specifice acestei subvariante: „Nu face băietul ista atâția husăși, cu straie cu tot, câți am dat eu pentru dânsul până acum!” (I.Creangă, 12), „- Dă-mi, zău, mămușoară, și ți-oi plăti cât mi-i cere, că mi s-a urât cu el așa.” (P.Ispirescu, 49) și prin pronumele relativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o stăpânire semeață Ai făcut puțină ceață Zidind, schele-nalte și repezi ridici Încaleci pe lespezi cât munții, melci mici.” (T. Arghezi, 91) • substantiv: „Ce e poezia ? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.” (M. Eminescu, I., 36), „Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche.” (G. Bacovia, 184) • pronume: „Tot pământul e plin de oameni ca mine, ca tine, ca el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dealuri, văi, râuri, cascade, orașe și sate, prinse ca niște cuiburi de creștetele stâncilor.” (N.D. Cocea, 262) Prin desfășurarea primului rol, coordonarea determină constituirea de fraze simple, omogene sub aspectul organizării sintactice: „Ieșii îndată din apă, îmi umflai în brațe straiele de pe mal, trecui Tazlăul de partea cealaltă, mă îmbrăcai iute și mă înfundai în pădure pe urmele domnului Arsene...” (C. Hogaș, 304) Desfășurarea celuilalt rol presupune interferența relației de coordonare cu desfășurarea unei relații de dependență sau a relației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rochie de frunze ruginii, și-a făcut simțită prezența și pe plaiurile noastre, aducând cu ea atât bogăția și belșugul, cât și tristețea și melancolia timpurilor apuse. A intrat Toamna și în livezi, scuturându-și rochia și îmbrăcând natura în straie de sărbătoare multicolore. Cu ultimele puteri, razele soarelui, care par filtrate prin miere, au mângâiat fructele, dându-le o strălucire aparte. Toamna a strâns în pumn merele și le-a înroșit, a pictat cu galben perele, a înnegrit prunele. Dărnicia
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
coroana-i de aur”. Sala de tron a împăratului bătrân, părinte al feciorului fără stea, are „stâlpi de aur blond”, tronul însuși e făurit din „aur roșu”, regele poartă „de aur diadem” și „sceptru de aur”. Zeii Romei au „pavezi”, „straie” și „care” de aur ; domnul subteran al magului integrează „pilaștri de aur” care „pe muri se coboară”, dar cum însăși regalitatea aparține la Eminescu spiritului, strălucirea metalului nobil devine cu și mai mare evidență simbolică. în India, de altfel, mitologie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
est, „umbra de-argint stralucita,/Cu-aripi ridicate la ceruri pornită se înalță spre poduri de argint, prin ploaie de raze, ninsoare de stele”. În biserică, întunecatul Demon vede cum „Se apropie umbra nalt-a unui înger.” Iubita moartă purtase strai de argint al unui elf de nea, devenind eterică în ascensiune, când „Nori străbătea o umbră de argint”. Metalul alb prezidează în egală măsură elementul acvatic, argint fluid, invocarea acestuia având loc în spațiul pădurii. Pregătind, prin urmare, fluxul apelor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să se instruiască și, în scurt timp, și-a dovedit calitățile diplomatice și eficiența reformatoare în țara care o adoptase. Călătorea prin Rusia, făcându-se cunoscută, admirată și respectată. Avea reputația de împărăteasă luminată. Prefera, în asemenea vizite, să poarte straie militare. Era primită cu onoruri la domeniile feudale vizitate. Mareșalul Grigori Potemkin i-a pregătit venirea triumfală în Crimeea. Ambițioasă, energică și voluntară, Ecaterina a II-a s-a dedicat conducerii imperiului pentru a-i aduce faimă, implicându-se într-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Tehnologia este în mare parte aceeași: tot saci cu turbă, tot udare prin furtun mi-niatural. O seră cu plante foarte tinere; o alta cu plante înflorie; încă altele, pe rod. Un rod bogat și frumos, cu irizări ireale. Natura în straie de gală. Imagini asemănătoare vedem și în serele cu mure, cu smeură sau coacăz, negru sau roșu. La un moment dat, intrigat poate și de as- pectul viguros al fructelor de tot felul, l-am întrebat pe Henri: - Henri, ce
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Steinhardt pomenește cu mare bucurie nume de poeți francezi cuprinși în antologia lui Aurel Rău, Poeții francezi (Dacia, 1987), printre care Charles D'Orléans ,,tare ștrengar și savant ritmat îmi pare că sună versurile: Și-a dat jos timpul vechiu-i strai/ Și s-a-mbrăcat în broderie/ De soare-aprins, de flori din rai"11, François Villon, dar și Apollinaire, Blaise Cendrars, Max Jacob, Cocteau, André Soupault și André Breton,,poeții tinereților mele"12. O părere însă cu adevărat clară despre Steinhardt,,diletantul" ne
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
razele civilizației, o mare prefacere s-au ivit în toate, o schimbare răpide s-au săvârșit atât în gusturile, cât și în obiceiurile acelei mici părți a societății românești de care am pomenit. Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte a Evropei; șlicul s-au închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbine au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de canapele elegante, și în urmarea tuturor acestor noutăți și a mai multor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ca în foiletonul satiric Voiajul diavolului, apărut în Albina românească (1845, nr. 36 și 37). De când oare au început ieșenii să coboare mai frecvent în iad? „- De când civilizația au început în zodia Racului, adecă pe dos, de când s-au lepădat straiele vechi mai nainte de a fi gata cele nouă, de când se învață dialecte streine dând uitărei limba mumei, de când luxul și romansurile sânt mai trebuitoare decât pâinea cea de toate zilele, și de când, fără căpital moral, urmează mania voiajurilor. Damele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lipsește imaginea balului, omisiune remediată câțiva ani mai târziu prin gravurile lui Charles Doussault, Recepție la Curtea domnească din București și Recepție la Curtea domnească din Iași (1843). În extrema dreaptă a celei dintâi, ne rețin atenția un bătrân în strai răsăritean, instalat comod într un fotoliu, și două femei tinere, cu rochii și coafuri moderne. Spre marginea opusă a desenului, un grup de trei doamne arborând aceeași toaletă. Gravura de la Iași ne rezervă o surpriză. Și aici apar un bătrân
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
turcește și jumătate căzăcește, vine și întreabă pe provincial: cine i, de unde-i și unde trage?“; „O altă amfibie vine și-l întreabă de n-are marfă cu dânsul“ (M. Kogălniceanu, Fiziologia provincialului în Iași); „Ispravnicul era o amfibie cu straie moldovenești sau leho-asiatice, la picioare neamț, la cap franțoz, la brâu purta sabie și la șapcă roș“ (G. Sion, Un curcan. Novelă din Moldova). Mulți oameni de o anume vârstă și condiție socială adoptaseră costumul „ruso-turc“ evocat mai sus de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din clasa de mijloc. Concluzia cea mai prețioasă a dioramei înfățișate se poate rezuma în trei cuvinte: egalitatea e diacronică! 8 „Arma întâi și cea mai grozavă care a bătut cetatea trecutului - susține A. Russo - a fost schimbarea portului vechi. Straiul făcea omul; feliul hainei modelează trupul și mintea, și întipărește din părinți în fii tradițiile și obiceiurile. Precuvântarea istoriei moderne a țărilor române este neapărat schimbul portului; țivilizația de astăzi este fapta logică a părăsirei hainilor vechi; ideea nouă a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
comediile deceniului 5 și dau chiar titlul uneia dintre ele sunt un produs marginal, dar elocvent al nivelării aparențelor sociale. Cu vreo 20 de ani mai devreme, cine s-ar fi gândit - necum să fi cutezat - să se îmbrace în straie boierești și să se dea drept agă sau spătar? Odată cu adoptarea hainelor egalității, asemenea inițiative devin posibile și îmbietoare. 9 La moartea tatălui său, Ion Ghica lua asupră-i lichidarea unei datorii a defunctului față de marele ban Tudorache Văcărescu: „A
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de minune, cine scria ca logofătu Scoarță? Ei! ei! când eram la zărăfia ispravnicului județului Slam Rămnic, scrisoarea mea era ca mărgăritaru.“ Cu asemenea deosebiri în formația intelectuală, neînțelegerea soților e perpetuă. Postelnicul nu se împacă în ruptul capului cu straiele nemțești în care l-a îmbrăcat nevasta și tună împotriva „romanțelor“ din care ea ar voi să-i citească la culcare: „cine știe, drăciile care sânt înșirate acolo poate să mă molipsească și pe mine, și negreșit aceasta se poate
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
totuși să se vâre Între bogătași. Nu lipsesc reprezentanții intelectualității ardelene: familia Învățătorului Herdelea și preotul Belciug. Aceștia respectă petrecerea țăranilor, dar nu se amestecă printre ei. Maria Herdelea era fată de țăran de pe la Monor, dar fiindcă umblase totdeauna În straie nemțești și mai ales pentru că s-a măritat cu un Învățător, se simțea mult deasupra norodului și avea o milă cam disprețuitoare pentru tot ce e țărănesc. Ion o strânge la piept pe Ana, posibila mireasă a lui George, deși
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]