4,378 matches
-
-și obrazul care tot îl mai ustura în urma palmei primite, auzi ceva ce părea a fi o explozie. În speranța că vreun individ suspect a aruncat o bombă sau s-a împușcat, dădu colțul în goană, ieșind pe St. Anne Street și văzu șapca verde de vânătoare vomitând printre ruine. Doi „Odată cu prăbușirea sistemului medieval, zeii haosului, nebuniei și prostului gust căpătară influență“, scria Ignatius pe una dintre foile sale de însemnări Big Chicf. După o perioadă în care lumea apuseană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se ducă să o vadă pe biata văduvă Reilly. I se păruse așa demnă de milă când o văzuse, după accident, stând și plângând în mijlocul dezastrului. Tot ce putea face pentru ea era măcar să încerce să o ajute. Pe Constantinopole Street o luă direcția râului și traversă, în pârâitul și bolboroseala motorului, câteva cartiere în declin, ca apoi să ajungă la un șir de case construite între 1880 și 1890, relicve ale goticului de lemn și ale perioadei de aur, case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bucătărie acoperită cu mușama. Te superi dacă îmi pun barba pe masă? E cam cald aici și mi se lipește de obraz. Sigur, fă-te comod, băiete. Uite, ia o gogoașă cu dulceață. Tocma’ le-am cumpărat azi-dimineață de pe Magazine Street. Știi, Ignatius mi-a spus azi-dimineață: „Mamă, mi-e poftă de gogoși cu dulceață“. Așa că m-am dus la prăvălia neamțului și i-am luat două duzini. Au mai rămas câteva. Îi oferi agentului Mancuso o cutie de prăjituri, ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a’ vieții, spuse Mancuso. — Cred că ai dreptate. Unii o duc mai rău decât mine, mi-nchipui. Ca biata vară-mea, o femeie minunată. Mergea la biserică-n fiecare zi lăsată de Dumnezeu. Și-a trântit-o tramvaiu’ pe Magazine Street,ântr-o dimineață devreme, când tocma’ se ducea la liturghia lui Fisherman. Era încă-ntuneric. — În ce mă privește, nu mă las copleșit de necazuri, minți Mancuso. Trebe să privești în sus. Știi ce vrau să spun! Și meseria mea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-ți ții gura, băiete? — Zi, pe cine chemi tu „băiete“? Jones luă coada măturii și o împinse cu forță spre altar. Doar n-oi fi Scarla O’Horror. * Ignatius se instală în taxi și îi dădu șoferului adresa de pe Constantinopole Street. Scoase din buzunarul pardesiului o coală cu antetul firmei Levy Pants și, folosind drept pupitru tăblița cu clamă a șoferului, începu să scrie, în timp ce taxiul intra în traficul dens de pe St. Claude Avenue. Mă simt într-adevăr destul de obosit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-un cerc interior. Este, firește, posibil să fie alte cercuri mai mici și în interiorul acestui cerc. Ignatius restitui șoferului tăblița cu clamă, dându-i și o mulțime de instrucțiuni despre viteză, direcție și manevre. Până să ajungă pe Constantinopole Street, în taxi se instalase o tăcere ostilă, întreruptă doar când șoferul ceru plata. Pe când Ignatius se trudea furios să se extragă din taxi, o văzu venind pe stradă pe mama lui. Era îmbrăcată cu scurta ei roșie, iar pălărioara, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întâmplat ceva în familia mamei sale, un grup de oameni care tindeau să aibă parte numai de violență și durere. De pildă, un derbedeu îi furase unei mătuși bătrâne cincizeci de cenți, o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark Twain! — Tocmai am fost s-o văd. S-a dus să stea în casa fiului ei, de pe St. Mary Street. — A, băiatul acela nesuferit. Ignatius urcă treptele înaintea mamei sale. Dar bine că am scăpat pentru un timp de domnișoara Annie. Acum probabil am să pot cânta la lăută, fără să mai fiu asaltat de invectivele ei enervante de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acolo-n ploaie și frig și fără să-nțeleagă nici pe jumate ce spun ăilalți. Era greu pe atunci, Irene. Viață aspră, fetițo. — Ai mare dreptate, încuviință doamna Reilly. Și noi o duceam de multe ori greu acolo, pe Dauphine Street. Taică-meu era foarte sărac. Își găsise de lucru la un atelier de căruțe, dar apoi au început automobilele și și-a prins mâna într-un radiator. Multe săptămâni am trăit numa’ cu fasole roșie și orez. Fasolele roșii îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
turna apă în sticlele doar pe jumătate pline cu băuturi alcoolice. — Hei, Darlene, ascultă tâmpenia asta, îi porunci Lana Lee, împăturind ziarul și punând deasupra lui scrumiera. „Frieda Club, Betty Bumper și Liz Steele, toate cu domiciliul în St. Peter Street 796, au fost arestate noaptea trecută la El Caballo Lounge, de pe Burgundy Street 570 și acuzate de tulburarea liniștii și infracțiune împotriva ordinii publice. După cum declară polițistul care le-a ridicat, incidentul a fost provocat de faptul că un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ascultă tâmpenia asta, îi porunci Lana Lee, împăturind ziarul și punând deasupra lui scrumiera. „Frieda Club, Betty Bumper și Liz Steele, toate cu domiciliul în St. Peter Street 796, au fost arestate noaptea trecută la El Caballo Lounge, de pe Burgundy Street 570 și acuzate de tulburarea liniștii și infracțiune împotriva ordinii publice. După cum declară polițistul care le-a ridicat, incidentul a fost provocat de faptul că un bărbat neidentificat i-a făcut avansuri uneia dintre cele trei femei. Colegele ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
maniere să fie oare unul dintre rezultatele asocierii tale cu cei doi popicari sicilieni? — Tacă-ți fleanca, Ignatius, spuse mama lui, răsfoind ziarul ca să dea de pagina dorită. Mâine dimineață te urci în troleul ăla cu păsări, de pe St. Charles Street. — Ce-ai spus? făcu absent Ignatius. Se întreba ce i-ar fi putut scrie acum Myrnei. Filmul părea să fie distrus. A-i explica dezastrul cruciadei într-o scrisoare era imposibil. Ce ai spus, scumpa mea mamă? — Am spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cele din urmă. O s-o pui probabil să salte pe chestia asta și o să-și fractureze șoldul. — Lasă-mi planșeta în pace! Șapte Paradisul Vânzătorilor își avea sediul în ceea ce fusese mai înainte un atelier de reparat automobile de pe Podyras Street, la parterul întunecat al unei clădiri comerciale neocupate în rest. Ușile garajului erau de obicei deschise, umplând nările pietonilor cu un miros usturător de crenvurști fierți și muștar, la care se adăuga cel de ciment îmbibat timp de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o caută în ziua de astăzi cei care te angajează. — N-ai avut noroc, hai? De, în cursul săptămânii n-am răspuns decât la două anunțuri. Sunt zile în care mă enervez atât de tare până să ajung pe Canal Street, încât mă bucur dacă mai am destulă energie să mă târăsc până la un cinematograf. De fapt am văzut toate filmele care se joacă în centru și cum toate mi se par suficient de tâmpite încât să le țină pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sau mă adresez justiției! Bătrânul apucă furculița și puse iute cei doi dinți ruginiți în dreptul gâtului lui Ignatius. — Îmi găurești fularul! E de import! strigă Ignatius. — Dă încoa’ banii de transport! — Nu pot străbate pe jos tot drumul până pe Constantinopole Street! — Ia un taxi! Vreunul de-ai casei poate plăti șoferul când ajungi acolo. Chiar îți închipui că mama mă va crede dacă îi voi spune că un bătrân m-a amenințat cu o furculiță și mi-a luat banii? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
binevoitor Ignatius. — Crezi? întrebă doamna Reilly. Asta-i drăguț din partea ta, Ignatius. Sărmanul Angelo va fi bucuros s-o primească. Timp de cel puțin o zi, darul făcut agentului Mancuso adusese o pace vremelnică în viața celor doi din Constantinopole Street. După ce termină primul crenvurșt, Ignatius prepară și consumă încă unul, reflectând la alte amabilități care ar fi avut drept rezultat să mai amâne mersul lui la muncă. După cincisprezece minute, observând că rezerva de crenvurști din micul rezervor se micșora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
După cincisprezece minute, observând că rezerva de crenvurști din micul rezervor se micșora vizibil, hotărî că pentru moment era de preferat abstinența. Începu să înainteze încet pe stradă, împingând căruciorul și strigând din nou „Crenvurști!“ George, care mergea pe Carondelet Street purtând mai multe pachete învelite în hârtie simplă, cafenie, auzi strigătul și se duse la vânzătorul gargantuesc. — Hei, stai puțin! Dă-mi unu’ d-ăia. Ignatius privi aspru la tânărul care se postase în calea căruciorului. Valva lui protestă împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în chiflă și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit ale Sălii Gallier, ca să mai înfulece încă doi dintre crenvurștii Paradisului, înainte de a străbate ultima etapă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se revolta împotriva faptului că l-am expus la o asemenea traumă. Nu mă lua în seamă dacă voi cădea brusc într-o stare de șoc. — Ce naiba s-a întâmplat? — Un membru al conspirației adolescenților m-a acostat pe Carondelet Street. — Ai fost prădat? întrebă emoționat bătrânul. — Cu brutalitate. Mi s-a pus la tâmplă un pistol mare și ruginit. De fapt, mi l-au apăsat chiar pe o venă, oprindu-mi sângele să circule în partea stângă a capului destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
emoționat bătrânul. — Cu brutalitate. Mi s-a pus la tâmplă un pistol mare și ruginit. De fapt, mi l-au apăsat chiar pe o venă, oprindu-mi sângele să circule în partea stângă a capului destul de mult timp. — Pe Carondelet Street la ora asta? Și nu l-a oprit nimeni? — Bineînțeles că nu l-a oprit! Oamenii încurajează astfel de fapte. Probabil le face chiar plăcere să vadă cum un biet vânzător chinuit este umilit în mod public. Admirau probabil inițiativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zice să mai încerci o dată? — Cum? în halul în care mă vezi că sunt, te aștepți să o pornesc din nou pe străzi? Cei zece cenți pe care îi am vor fi încredințați unui conductor de tramvai de pe St. Charles Street. Restul zilei am intenția să-l petrec într-o cadă cu apă fierbinte, ca să mă pun cât de cât pe picioare. Atunci ce-ai spune să vii din nou mâine și să mai încerci o dată? întrebă plin de speranță bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
e un fiu drăguț. — Nu-ți bate capu’. Las’ pe Santa! Aranjez eu. Omu’ de la piața de pește zice că nu știe cum îl cheamă pe bătrân. Da’ aflu eu. Cred că l-am văzut alaltăieri mergând pe St. Ferdinand Street. — A-ntrebat de mine? — Păi n-am putut vorbi cu el, Irene. Nici nu-s sigură că era el. — Vezi, ce-ți spuneam? Nici lu’ bătrânu’ ăla nu-i pasă de mine. Nu mai vorbi așa, fetițo. Am să-ntreb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
eu. Ș-așa bănuiesc că umblă cu unu’ care lucrează-n port. Am să-i scriu lu’ bărbată-su’ o scrisorică anonimă ca s-o învăț minte. Știu ce-nseamnă astea, drăguțo. Adu-ți aminte c-am trăit pe Dauphine Street când eram fată. Ce mai scrisori anonime primea taică-meu... despre mine! Jigodii! Am bănuit tot timpu’ că le scria vară-mea, o nenorocită de fată bătrână. — Ce fel de vară? întrebă Santa, interesată. Rudele lui Irene Reilly aveau totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly despre carte? George descuie, cât de repede putu, compartimentul din sala de așteptare a autogării și scoase pachetele învelite în hârtie cafenie pe care le depozitase acolo. Fără să mai închidă apoi ușa compartimentului, ieși în goană pe Canal Street și fugi, în sunetul metalic al cizmelor, spre centrul comercial, uitându-se peste umăr după barba cu monoclul. În spatele lui nu se vedea nici o barbă. Avusese ghinion cu ghiotura. Agentul acela deghizat avea să dea probabil târcoale autogării toată după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și dispăru în cealaltă cameră. — Și ce mai face băiatu’ ăla mare ș-arătos a’ dumitale? întrebă domnul Robichaux, ca să pună capăt tăcerii care se așternuse. — Cine? — Fiu’ dumitale! — A, el. E bine. Gândurile doamnei Reilly zburară îndărăt în Constantinopole Street unde îl lăsase pe Ignatius scriind la el în cameră și mormăind ceva despre Myrna Minkoff. Prin ușă, doamna Reilly îl auzise pe Ignatius spunând cu voce tare: „Ar trebui biciuită până cade la pământ!“ Urmă o lungă tăcere, întreruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]