6,493 matches
-
copiilor... în privirea copiilor vede privirea umanității spre viitor. Este nefericită, însă, că în privirile multor copii, ca și ale părinților lor, sunt umbre, că sărbătorile vacanțelor unora strălucesc, iar ale altora se învelesc în beznă. O mâhnesc sărbătorile cu strigăte tipizate de ajutor...! Nici lacrimile copiilor nu pot dezgheța crusta în care-s strânse ghem, ca într-un ghioc de melc veninos, fiordurile din inimile hăpăilor localităților. Dum-dumul manelelor provocatoare de exasperare până la a-ți rupe haina de pe tine, dezmorțitul
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
în mine Și de atunci Ori de câte ori vreau Îi dau drumul prin curte Mama nu mă mai ceartă Are și ea copilul ei pe care îl răsfață acum Alături de mine Toată curtea noastră era o copilărie Plină de julituri naivități și strigăte Printre lacrimi și căzături Alergări și suituri în pomi Nuielușe luate peste picioare Și bombăneli cât era ziua de mare Mama a avut grijă de ele Le-a păstrat în sufletul ei de copil Și acum râdem toți și ne
EXTRAS DIN MEMORIA COPILĂRIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365395_a_366724]
-
că majoritatea celor ce o aflaseră, din vorbă în vorbă, crezuseră totul fără a se întreba dacă cele auzite erau adevărate sau nu. * Ceilalți, incitați, au povestit în continuare după care au plănuit să-l pedepsească pe necredincios : - Bertule ! Bertule ! Strigătele și zgâlțâielile i-au tulburat somnul adânc. - Da ! Ce este ?... - Vrei să cordești ceva ?! Nedezmeticit, dorind doar să-și continue somnul, a întrebat sperând că va fi lăsat în pace : - Ceee... Cum... ? Pe cine ? - Pe Rodica ! Este la portic ! Oricâtă
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
Deodată o inimă-nvie, Saltă-o-ntâmplare, aprinde-o privire, Ies din emoții scântei Pe-o tandră amintire. Vino! Îmi șoptești ... Turburatoarea-mi suflare O las să-mi treacă prin noapte, mirat Privirea ta naște în clipele dulci Fiorul unui strigăt curat. Apoi, Și-o vorbă va face, deodată, lumină Cu sunete calde răscolind privirea ... Într-o noapte cu stele și lună plină Ne amețește, tăcută, iubirea . Referință Bibliografică: VINO / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1255, Anul IV
VINO de LIA RUSE în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365446_a_366775]
-
amânate tu cânți și cânți de frică de oboseală vrei să-ți auzi glasul singurătatea devine mai caldă modulezi vocea după pulsul sacadat sau mai lent al inimii cânți și cânți balanța se înclină se declină niciodată echilibrul nu cântă strigătul e opac orbul desface aripile tu cânți trezești fiarele trezești gândurile ideile ating palmele în creasta cea mai înaltă a unui poem ciudat în care te regăsești pe o culme de munte măsurând pasul prim și ultim înainte de salt saturat
GÂND DE DIMINEAŢĂ 14 SEPTEMBRIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365035_a_366364]
-
dimineață Când se stinge feștila, ramâne istoria-ntr-un timbru. În nopțile de vară, sub grinda de fum înegrită, Bătrânul cronicar trăgea să nu moară, Printre cuvintele neterminate. Gândul său, ostoit la sfințirea izvorului, S-a vindecat de tăcere în strigăt În țara lui taica Nicoară. Când merele încep să dea în copt Lupul aleargă-ntins la Kogaion, Vestește zimbrului, de Sfântul Petru Îl așteaptă cerbul, pe Toaca, pe Ceahlău, Să mai ridice cerul cu o palmă Peste a veacului năframă
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
chipul bălai din fotografii. Acum însă... a plecat. Și a ales o zi de mai, o zi înmiresmată de salcâmi înfloriți, o zi de 24 al cărei ecou va rămâne în inima fiecăruia dintre noi. ,,Îngerul a strigat” , a fost strigătul ce-l chema către eternitate. A plecat, iar în lotcă, peștișorul de aur a fost Fănuș Neagu. S-a dus legănată de vântul din miraculoasele bălți ale Brăilei. Ne-a lăsat câmpia viselor ce i-au fost dăruite, încărcate de
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
o lume pe care o credem cu totul altfel... - Destul de trist, nu? - Retrag totuși întrebarea care te-a întristat. - Atunci, dă-mi voie să zâmbesc. * * * Neîndoielnic că Bică se aștepta ca potopul de înjurături să aibă același efect ca și strigătele de război ale pieilor roșii asupra fețelor palide. Altfel, nu ar fi fost dezorientat de imobilitatea Mitrului. Pornise însă atacul și nu mai putea găsi altceva de făcut decât să se avânte cu capul înainte. N-a apucat să vadă
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
stângace , încă nescrise, la răscolită noastră margine de mare . Acum plajă-i pustie, nu mai e soare, doar scoici au rămas pline de sare, vântul ce bate, îți trimite chemare , numele îți rostesc spre înalta zare. Pescăruși mă îngână cu strigăte câinii în pustiu latră, se ceartă în urlete, Grîul de afară mă învăluie, luna e ascunsă în norii ce dăinuie. Nimeni pe aici, doar valuri puzderie, vântul ce bate mereu mă și sperie. Eu ncă mai sper să te intanlesc
UNDE EŞTI TU ? de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365220_a_366549]
-
sobră din clasă și poate din tot liceul. * Cati nu mai înțelegea nimic și pe deasupra se simțea destul de tulburată. Simțise doar că poalele sarafanului îi sunt trase, constatase ca pulpele îi fuseseră dezgolite, era cât pe ce să scoată un strigăt dar nu o făcuse deoarece nimeni, nici măcar colegul de bancă, nu observase situația jenantă în care se afla. Își frământa mintea să descopere cum de putuse să se întâmple așa ceva. A înțeles doar cu o secundă-două înainte de a se repeta
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
din Asociația “Vis de Artist” și de ceilalți cetățeni ai municipiului Botoșani, momente deosebite care mi-au arătat puterea uimitoare, excepțională și minunată de sincronizare a voinței noastre cu a milioanelor de locuitori de pe întreaga planetă și am înțeles din strigătul la unison, de o ... Citește mai mult M-am alăturat cu bucurie acțiunilor de conștientizare a problemelor mediului înconjurător, generate de activitatea noastră, a oamenilor. Susțin cu tărie sloganul “ Schimbarea suntem noi!” Am înțeles că anul 2012 ne aduce într-
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
din Asociația “Vis de Artist” și de ceilalți cetățeni ai municipiului Botoșani, momente deosebite care mi-au arătat puterea uimitoare, excepțională și minunată de sincronizare a voinței noastre cu a milioanelor de locuitori de pe întreaga planetă și am înțeles din strigătul la unison, de o ... XVII. COMORI, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 841 din 20 aprilie 2013. Comori caut în umbra serii floarea unei clipe din fructul timpului pe hotarul tăcerii găsesc liniștea umplu candela minții cu lacrima
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
durează? - Nici statisticienii nu știu, așteaptă! - Nu mai pot, mă simt singură în acest ținut pustiit. - Sunt și eu și tot la fel de singură, dar tranziția cere răbdare! - Nu mai am timp! - Găsește-ți! Cad caise și-n zgomotul lor e strigătul de moarte rapidă. Zgomotul găleții de la fântână, doare pe oricine și dorul apei limpezi devine tot mai mare. O ploaie abundentă cade peste tot și umple fântâna. Căni pline cu apă bună, dispar în gurile tuturor. Se sting arsuri, se
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
în care este chemat. Poate auzi cântecul păsării spin sau urletul de disperare, ce mai imploră o amânare de câteva zile sau ore, sau i se aruncă în vârtejul înghețat. El, Gerul Pstiitor, nu cunoaște îndurarea.Vede doar diferența dintre strigătele cleor care vor să pornească împreună cu el, spre libertatea absolută sau către eliberarea de toate suferințele...Chiar dacă cunoaște glasurile care se înalță desupra oricăror suferințe, înțelege că el, Pustiitorul, vine desupra voinței sau științei noastre pământene. Acum își trimite solii
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
generoasă, curios să înțeleagă versurile cu care, el, Pustiitorul era chemat: ,,Ca unora din noi să fie bine, Iată, murim puțin câte puțin, Iar frunzele se mistuie-n suspine Când spaimele în noaptea nostră vin” El însuși se clatină, atunci când strigătul poetului a fost deslușit. Oare ce pământean mai acceptă să facă o singură concesie unui semen, pentru ca altora să le fie bine? El Pustiitorul a venit acum, la chemarea acestui poet, pe care a vrut să-l răpească de vreo
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
de nostalgie Cu mult mai ucigașă decât tăcerea. În asemenea zile privești pierdut în depărtare Te adâncești în lume până devine adâncul din tine Și, treptat, observi cum pulberea de pe nisipuri brodează cu aur irizat Un petic de speranță... Cum strigătul pădurii trezește păsăretul.. Cum reîncepe viața alunecând în sus. Solstițiu de iarnă Mahalaua își mestecă măruntele-i drame - Istorisiri picante și febră viscerală... Adorm conștiințe-n fetide lupanare Bolborosind despre diverse dizeuze obscure Când întunericul mușcă din trupul fraged al
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
rămâne traiul!... Și ce departe, ce departe e raiul! Iar iadul e așa de aproape! Chiar în buricul târgului e iadul, Doamne! O, cât mă dor colții câinelui! căci acum mă sfâșie pe mine, copilul de demult... Și mă surzește strigătul disperat al mamei, care sparge cerul ca să mă ia, întru salvare, la ea... Apără-mă, Doamne, de câini! Și de oameni! că și de ei mă tem... Nu, ei nu mușcă, ci doar... asmut câinii - iată, am sânge pe mâini
APĂRĂ-MĂ, DOAMNE, DE CÂINI! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364982_a_366311]
-
mai departe, în Finlanda, sau mai aproape, în cetățile lui Ștefan cel Mare și Sfânt de pe Nistru. Ca să rotunjească sfera... Zborul acela înalt către muzica sferelor, la ceas de taină cu Dumnezeu. Perfecțiunea spre care aspirăm de când am scos primul strigăt/sunet/ cântec pe lume.” Am exemplificat cu acest citat amplu, pentru a scoate în relief iscusința narativă a Marianei Cristescu și asociațiile neașteptate, inedite pe care le face la tot pasul. În aceeași notă admirativă se înscrie și eseul “Fenomenul
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
printre iluzii, spre despărțire, în căderea nesfârșit de blând purtată de amurg, omul este constrâns în a privi, de pe țărmul propriu, spre depărtări vagi de nemurire. Și depărtările au început să vibreze din libertatea mării spre malul naufragiatului , nu la strigătul lui și nici la mișcările disperate, ci la tentativa de a suferi apropierea prin actul pragmatic al așteptării clipei regăsirii. În acest moment de sens, când se regăsește, omul devine cu adevărat pelegrin și lasă să îi cadă din pumnii
ASTEPTARE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366480_a_367809]
-
stihia s-a mai potolit, mama și tatăl copiilor au pornit spre pădure să-i caute nădăjduind că Leura și Urmăn s-au adăpostit pe undeva. Dar drumul era de nerecunoscut, pădurea dărâmată gemea și se zvârcolea sub vânt, ducând strigătele părinților disperați: - Leura! Urmănaș! N-au putut răzbi printre crengi și trunchiuri încâlcite și în noaptea care se lăsase nici că se mai putea face ceva. Au pornit a doua zi cu mai mulți oameni în căutarea lor, dar truda
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
puterea valului lovind stânca mă rog să fii ....așa cum te simt Limpezime de suflet Îmi limpezesc privirile-n boabe de rouă cu buzele arse de doruri le sorb liniștită răcoarea din ierburi ucise ieri de arșiță, primenite azi noapte în strigăt de lună nouă se ’nalță perdele de aburi dansând grațios înspre nouri iar eu, răstignită-ntre vise le-admir năucită splendoarea. leneșe flori trezite de coruri de greieri își ridică-amorțite petalele fine, despletindu-și corole pe fragezii lujeri dăruiesc tot
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
care se năștea” - cf. Nașterea dintâi, p. 17), se produce Revelația Logos-ului Demiurgic, a Crucii Învietoare de Cosmos și a Răscrucii Noilor Lumi-Căi Nebănuite decât de Poet și Demiurg (alter-ego-ul mistic al Poetului) : „Așa, încântător de nevăzut,/ la capătul strigătului/pierzi locul omului” (omul pierdut este cel Înviat, Re-Găsit în Eternitatea/Anastasias); „Doamne,/este primăvara biblică!/și embrionii îngerilor/luminoși/îmi vor sălășlui inima” (cf. „Primăvara biblică”, p. 23); zeitățile sunt „îmbrăcate în lotușii” infinirii Luminii (cf. „Semn prorocit”, p.
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > ȚI-AȘ SPUNE CĂ Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 198 din 17 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ți-aș spune că strigătul cerului țipă vântului curcubeu de vise rămânem supuși zăpezilor din suflet...dar ți-aș spune că și cuvântul târziu ne conduce și-atunci, voi aduna rătăcirile într-o înghițitură de viață alinând tăcerile pietrelor am învățat râsul, am auzit drumul
ŢI-AŞ SPUNE CĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366695_a_368024]
-
Acolo s-a constituit o asociație a studenților români (care avea în jur de 700 de membri), iar Nichita Tomescu era președintele acestei asociații. Cunoscut în toate cercurile diasporei pariziene, activa cu abilitate în cadrul asociației care se voia a fi strigătul exilului românesc către cei ce nu-și uitaseră obârșia, neamul și valorile culturale. Neuitându-și hobby-urile, și în Franța, Nichita a început să joace la cursele de cai; punea pariuri pe cai, așa cum făcea odinioară la București. Întotdeauna cu
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
dansează în vârful cuvântului tău lucrul cel mai obosit e capătul unui nou început cu mâinile goale o foame de viață o sete de neștiut doar pașii făcuți în gol țin viața la verticală nu privi la cel care are strigăt călcat în picioare am trecut oricum pe lângă ploi credeam că plângi eram orice dus de un vânt sărăcia tăgăduiam furând credeam că răbufnesc mângâieri de nicăieri nu privi la cel care are de prea mult lumina nu-l atinge rămâne
VERSURI DIN IRLANDA de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366702_a_368031]