3,280 matches
-
n-o văd cum e ea de goală și de nemaivăzut de frumoasă; cu strungăreață, ea; și cu trei subțiori cu perișor umbratic de-acuma. Văzând că ea a Început să râdă, stropindu-mă, am pornit și eu s-o stropesc, râzând - dar nu prea tare; nici una, nici alta, că rămăsesem lăsat pe vine; cu apa pân-la gât. Ea mă stropea și râdea și se apropia de mine, dreaptă; da, bre, era mai mărișoară decât mine, putea să-mi deie țâță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu perișor umbratic de-acuma. Văzând că ea a Început să râdă, stropindu-mă, am pornit și eu s-o stropesc, râzând - dar nu prea tare; nici una, nici alta, că rămăsesem lăsat pe vine; cu apa pân-la gât. Ea mă stropea și râdea și se apropia de mine, dreaptă; da, bre, era mai mărișoară decât mine, putea să-mi deie țâță și povață - și avea, cum Îți spui, strungăreață: tot ca Tecla, draga de ea. Ea a venit. S-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se apropia de mine, dreaptă; da, bre, era mai mărișoară decât mine, putea să-mi deie țâță și povață - și avea, cum Îți spui, strungăreață: tot ca Tecla, draga de ea. Ea a venit. S-a oprit; n-a mai stropit. Mi-a făcut semn să mă ridic din apă - n-am vrut. S-a aplecat, m-a apucat de subțiori. Mi-am zis: mama mă-sii, asta-i viața, eu ți-am văzut-o, na, vezi-mi-o și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ridic din apă - n-am vrut. S-a aplecat, m-a apucat de subțiori. Mi-am zis: mama mă-sii, asta-i viața, eu ți-am văzut-o, na, vezi-mi-o și tu. Mi-a văzut-o, mi-a stropit-o o singură dată, apoi s-a răsucit cu spatele și, peste umăr, mi-a zis să o spăl. N-am Înțeles: era curată. Ea a zis că și eu sunt curat, dar ea tot are să mă spele pe la trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fugă de lângă băietanu-cela: spunea cuvinte foarte rele despre femeile noastre. Varvara mea Îmi zicea mie varvar de desmierdare, de alintare - de prietenie, nu de dușmănie. La urma urmei, nu eu o năvălisem pre ea, ci ea venise către mine, tot stropindu-mă; ea mi-a zis s-o fac pe la trup, din apă și ea m-a sărutat cu sărutarea gurii sale pe-peste tot, dar mai ales la mijloc, când s-a lăsat ea În genunchi; și ea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe copiii care se scăldau În bulboanele de-acolo, dar ce, eu n-aveam ochi?, să văd că n-o zăresc? După vreo săptămână am Înțeles că, uite-așa, fusese și dup-aceea, uite-așa, nu mai fusese; venise, mă stropise, eu o făcusem pe la trup, ea plecase, gata făcută pe la trup și suptă frumos. În vulvoană. După Încă o săptămână, mi-am zis că ea nu-mi zisese: Varvarule, așa și pe dincolo, fiindcă nu șezusem bine-bine cu ea, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să se formeze o baltă de sânge întunecat. Brațele i se risipiseră în laterale. Piciorul drept îi rămăsese prins sub roata mașinii. Zona tibiei era acum o masă informă de carne și oase. Fiona a întors capul și-a vomat, stropindu-se pe picioare și pe încălțări. —E moartă? a strigat ea finalmente. E prietena mea, a adăugat ea ca o explicație către bărbatul care îngenunchiase lângă Susan. Fața omului era contorsionată din cauza îngrijorării. — Nu cred, dar e în stare critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare. Apoi, desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sale. Doar ochii lui, enormi și nevinovați, îi oglindeau neliniștea când targuí-ul l-a apucat de coarne, i-a întors capul spre Mecca și i-a tăiat beregata cu o mișcare rapidă a pumnalului său încovoiat. Sângele țâșni în clocot, stropindu-l pe sandale și pe jaique, la poale, dar Gacel nu observă, satisfăcut că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mișcări serveau pentru a conduce, dar că mai înainte trebuia să reușească să pună motorul în mișcare. Se aplecă și studie pe îndelete manetele mici, cheile, butoanele și indicatoarele de la bordul mașinii. Apăsă pe claxon și sperie vulturii, reuși să stropească parbrizul cu apă, pentru ca imediat această apă să fie împrăștiată într-o parte și în alta de două brațe oscilante, dar tot nu auzea doritul vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o cheie într-o broască. O scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atât de mulți oameni din acea dimineață îndepărtată când hotărâse să-și încalece mehari-ul și să pornească prin deșert în căutarea onoarei sale pierdute, încât nu avea dreptul să se mire că o parte din sângele acelor morți îi stropea dintr-o dată pe el și pe ai săi. Mubarrak, a cărui singură vină era că a condus o patrulă pe urmele unor oameni despre care nu știa nimic; căpitanul asudat, care se apăra spunând că nu făcuse decât să îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
greu. În susul și-n josul drumului erau plantate indicatoare care menționau că, În această zonă, dacă lăsai mașina timp de cinci minute ca să-ți iei bunica În vârstă și s-o duci la doctor, aveau să ți-o imobilizeze mașina, stropind-o apoi cu benzină și dându-i foc, cu bunicuța Încă În ea. În condițiile astea, de unde să găsesc un loc din care să supraveghez casa? Arhitecții urbaniști nu se gândesc decât la ei. Cu toate acestea, printr-un noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
culoare Închisă, În preajma căruia un sclav ține un taler cu petale de trandafir zaharisite. Suveranul alege una, o așază pe limbă, o lasă să se topească pe cerul gurii, Înainte de a Întinde alene mâna către un alt sclav, care Îi stropește degetele cu apă parfumată și i le șterge cu zel. Ritualul se repetă de douăzeci, de treizeci de ori, În timp ce delegațiile defilează prin fața lui. Ele reprezintă cartierele orașului, printre care Asfizar, Panjkhin, Zagrimach, Maturid, breslele din bazare și pe acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Între atâtea altele, În care trăiesc câțiva soldați Împreună cu familiile lor, câțiva meșteșugari, câțiva agricultori și un guvernator desemnat de Nizam al-Mulk, un brav castelan pe nume Mahdi Alauitul, care nu se Îngrijește de altceva decât de apa sa de stropit, de recolta de nuci, struguri și rodii. Tulburările din imperiu nu-i stânjenesc somnul. Hasan a Început prin a trimite câțiva tovarăși, fii ai locului, care se strecoară În garnizoană, predică și convertesc. Câteva luni mai târziu, aceștia sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla să ne dedăm și unor plăceri pur europene, să degustăm stridii, apoi un soté de pui à la lyonnaise, specialitatea maestrului bucătar Proctor, stropit cu un Cos-d’Estournel 1887, ascultând orchestra, Îmbrăcată În smochinguri albastru-Închis, cum interpreta Povestirile lui Hoffmann, Gheișa sau Marele Mogul de Luder. Momente cu atât mai prețioase, pentru Șirin și pentru mine, cu cât, de-a lungul legăturii noastre durabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să pot să plâng. Pe soră o plăceam, pentru că seara îmi dăduse ca supliment un suc de portocale. Am auzit-o spunând: „This is your turn, young man”. N-am mai putut ține ce aveam ascuns în spatele ochilor și am stropit totul în jur. Vocea ei îmi suna în urechi și vocea avea ceva din mama. Mă simțeam obosit, totul curgea plăcut în jurul meu. Dar undeva înăuntru stăruia dorința aceea să vină tata aici, altfel eu o să mor, iar pilula nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în gură, căci băieții din clasele mari povesteau că e o senzație foarte plăcută. Spuneau că uneori sfârcurile se întăresc. Am mers de-a lungul canalului înspre turnul de apă și apoi am intrat în piață. Pe alocuri pământul fusese stropit cu apă și resturi de legume zăceau pretutindeni. Țărăncile și țiganii mâncau semințe de floarea soarelui, puneau sâmburele între dinții din față și-i spărgeau coaja, pe care apoi o scuipau pe jos. O țigancă îi dădea să sugă unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Atunci mai avem o grămadă de timp, nu-i așa?” A intrat în casă, apoi a apărut cu o sticlă de vin și două pahare. „N-are ce să-ți strice, dacă ai să bei și tu o picătură. Ca să stropim, cum s-ar zice, ziua asta importantă.” A turnat vin în amândouă paharele, într-al meu mai puțin. A sorbit o înghițitură în tăcere. „Prin urmare, asta a fost. Câteva luni încă și după aceea vom fi niște oameni liberi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la culoare, s-a așternut un strat gros de praf și pe parbriz se văd pete albe. Aceia au fost odată țânțari, în fiecare vară se strivesc cu miile de parbrize. O întreb pe mama dacă-mi dă voie să stropesc cu apă și pe urmă să curăț sticla cu ștergătoarele, dar ea răspunde scurt „nu”, mai tare ca de obicei, apoi după o vreme adaugă că nu trebuie să facem nici o mișcare, absolut nimic, ca să nu atragem atenția. Pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
obosit, epuizat, se coace din nou în cuptorul gurii sale fierbinți, din care va ieși din nou proaspăt și aromat ca pâinea, și asta fără nici un efort, fără nici o intenție, găleata care tocmai s-a ridicat din adâncurile fântânii mă stropește apoi cu apă proaspătă, mă învelește în licori călduțe și parfumate. Și iat-o coborând iar în adâncurile fântânii, gemând în timp ce-și croiește drum orbește în străfunduri, tremurul ei este și al meu, suferință, hazard, încă un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deranjează atât de tare, strigă el deodată, tu ești aceea care mă deranjează tot timpul, din cauza ta sunt bolnav! Mă cuprinde un val de greață și alerg la baie, rămân în picioare în fața chiuvetei, beau apă direct de la robinet, îmi stropesc fața torturată, fața unei prizoniere care și-a pierdut orice speranță de a mai fi liberă vreodată, ce se întâmplă aici, ce se întâmplă cu el, niciodată nu l-am mai văzut atât de întors, trebuie să îl readuc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu îi întorc zâmbetul și prind cu degetele o bucată de omletă rece, să vadă că aceasta a fost alegerea mea, așa cum le învăț și pe ele, și am impresia că acolo undeva sclipește saliva groasă a lui Ilana, întotdeauna stropește cu salivă, dar trebuie să înghit, stomacul începe deja să mi se întoarcă pe dos, așa că o întreb cu mare efort, cum merge tricotatul, iar ea flutură mândră o mână, dând la o parte un norișor roz, termin în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
simplu noțiunea timpului. Lumina lunii era foarte puternică, așa că am stins lumina și m-am întins pe canapea, ca să-l ascult pe Bill Evans la pian. Trimițându-și razele prin fereastră, luna arunca parcă umbre lungi pe pereții ce păreau stropiți cu cerneală neagră, diluată. Am scos din bagaj o ploscă din metal pe care o umplusem cu băutură. Am luat o înghițitură și am lăsat lichidul să alunece pe gât în jos, până în stomac, simțind cum se răspândește în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
colivia uriașă, având grijă să nu iasă nici o pasăre. Naoko spăla murdăria făcută de păsări, iar Reiko freca pe jos cu o perie aspră. Stropii de apă sclipeau orbitor în lumina soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea prin bătăi de aripi și țipete ascuțite. Reiko s-a strâmbat la papagal, mieunând ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu un pictor. Am intrat într-o pizzerie și în timp ce beam bere și mâncam pizza, priveam splendidul apus de soare. Totul părea înmuiat în roșu - mâinile, farfuria, masa, lumea din jurul meu. Era un roșu sclipitor, de parcă totul ar fi fost stropit cu un suc special de fructe. Acel copleșitor apus de soare mi-a adus brusc, în fața ochilor, imaginea lui Hatsumi și în clipa aceea am înțeles ce mă atrăsese atât de mult la ea. Era o năzuință a tinereții, rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]