2,394 matches
-
noi. Spectacolul Visarion-Nuțescu ține însă de o cu totul altă categorie. Este într-adevăr un spectacol la care se râde din belșug, la care însă cei care râd au în fața lor imaginea unor cadavre în jurul cărora se dansează un vals stupid și dement. Aici nu este vorba de a înlocui o prejudecată cu o altă prejudecată, ci de o anume înțelegere și de o anume intuire a piesei și, poate mai mult decât atât, a universului cehovian. Melania Ursu Sonia și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
oamenii? Cea mai ambițioasă propunere a spectacolului, care ne bucură pentru că ne întărește revolta, este faptul că putem realiza performant momentele lipsei de viață. Otrăviți de doruri, ei, bizonii, rătăciți în timpurile nimicniciei, devorează mimând efectele ce impun un grandios, stupid film necunoscut. A nu trăi și a fi viu este momentul de vârf al disperării. Echipa de zgomote, echipa supraviețuirii mârșave, sincronizează secvențe după secvențe din proiectul neștiut vreodată de ei. Ce film e ăsta? Ce film? Trebuie să știu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
printr-o metaforă bogată în sensuri: metafora unui apocalips vesel, a unui bâlci absurd, animat de o agitație isterică (muzică, foarte sugestivă: Ștefan Zorzor). Totul e prins de mecanica, automatismul unei repetiții fără sens: "tot așa și iar așa"; repetarea stupidă, inconștientă a unor gesturi care doar par bazate pe sănătatea, vitalitatea instinctului. Distingem aici și existențe de excepție: revoltațiioptimiști încă ori dezamăgiți. Auzim întrebări neliniștitoare cu privire la soarta omului, întrebări, rostite sau strigate, la care grosul oamenilor, prinși în "jocul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cuvîntul prezentînd reflecțiile Grupului celor Zece și insistînd asupra raporturilor dintre organizarea viului și cea socială. Un bătrân socialist a intervenit atunci exprimîndu-și dezaprobarea: "E scandalos! Reveniți la Auguste Comte!". Pe moment, n-am înțeles și am replicat în mod stupid: Știți că laureați ai premiilor Nobel participă la aceste întîlniri?", dar mă cuprinsese îndoiala. B.C. Cînd ați intrat în Grupul celor Zece credeați că e de orientare mai degrabă socialistă? A.L. Nu, nu era deloc evident. B.C. Ați participat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
articolul pe care îl scrisesem în Le Nouvel Observateur despre cărțile lui Jacques Monod și François Jacob. Titlul original al articolului meu era L'échelle de Jacob et le Monod-athéisme (Scara lui Jacob și Monod-ateismul), dar a apărut sub titlul stupid de La Révolution des savants (Revoluția savanților). Vorbeam în acest articol despre tot ce găseam interesant și important în operele lor, dar îmi exprimam și nemulțumirea la gîndul că doar hazardul, mutația-hazard ar putea explica totul. Trebuia umplut un mare gol
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
prin omniprezente tușe ale labilului fundal politic; stilul criticului este de cele mai multe ori polemic, departe însă de o clinică isterie demolatoare: a se vedea analiza mai mult decât rezonabilă a "cazului Eminescu", vituperând, firește, sufocarea poetului prin clamoroase poncife sau stupide clișee semidocte. Acestea, instaurând mitul poetului de geniu, național, princiar, n-au făcut altceva decât să trivializeze mitul respectiv, căci adevărații critici, spune profesorul Negrici, nu mitizează, ci analizează. Nicicând îngăduitor cu oportunismul, impostura, colaboraționismul, criticul dă la iveală labilitatea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care-l îngrijea. Vorbea greu, dar înțelegeam ce dorea să comunice. Mergea involuntar caraghios, deși el era mîndru că poate merge! După cîteva luni, s-a stins din viață. Un om cumsecade și un actor meritoriu. L-a costat visul stupid și irealizabil de-a ajunge actor în București. Punct. Oameni cu șoric 1993. Lucram la Teatrul "Luceafărul" din Chișinău un Cocteau Părinți teribili (căruia eu i-am spus În casa asta se trîntesc ușile). A fost un mare succes al
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
memorie; totuși, nu știam de unde să-l iau pe blonziul înalt, cu perciuni; mi se părea că și el se uită lung la mine. Deci, probabil că ne-am mai cunoscut. M-am plimbat prin piață multă vreme, frămîntîndu-mă această stupidă amnezie; cine era măcelarul acela care mi se părea atît de cunoscut și care, sincer să fiu, nici nu putea fi înregimentat în partidul amicilor mei, deoarece pînă-n '90 intelectualii (adică, oameni săraci) nu-și permiteau să aibă relații atît
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
goi" amenințător de cu vreme (Gheorghe). Iminența confruntării între protagonist și temutul agresor mal ... entendu, neauzit cum trebuie, cere o rapidă înțelegere. Comică devine în jocul consorților insomniaci, care caută explicația, neîntîrziat, în gazetă și citesc à la lettre metaforismul stupid al retoricii zilei: <<Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pîndă ascuțindu-și ghearele și așteptînd momentul oportun pentru poftele ei antinaționale.>> Zarva și "zavera" confundate, acești păcăliți omagiază eterna victimă comică. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
într-o societate meschină, și îndemnul exprimat fluent, convingător, împrumută ceva din naturalețea expresiei populare: "Nu băga nici chiar de seamă/ Din cărarea ta afară/ De te-ndeamnă, de te cheamă". Ispita este departe de demnitatea umană prin scopul ei stupid "Ca să schimbe actorii-n scenă" ( Strofa a opta). Pentru a evita deziluziile de orice fel, omul trebuie să apeleze la rațiune, la judecata rece, reală, la atitudinea de obiectivare a vieții. Același îndemn echilibrat, aceeași atitudine pragmatică și în versurile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
liberale și al „culturii“. Calitatea de colaborator al „Vocii“ îi dă un aer de superioritate în ochii lui Jupân Dumitrache și ai lui Nae. El reprezintă pentru ei rafinament cultural și inițiere în tainele politicii înalte. În realitate, Rică este stupid și incoerent, folosind până și în vorbirea curentă stilul publicist cel mai ieftin, cel mai convențional. De aceea celor doi li se pare firesc ca el să ajungă deputat sau chiar ministru. E la fel de firesc ca amorul lui pentru Zița
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Personajele sunt înfățișate sub multe aspecte individuale, precum nume proprii, ticuri verbale, stâlciri de cuvinte, costum, gestică. Structura lor grotească are ca obiectiv punerea în valoare a tipului general social. Observăm că toate personajele comice aparțin aceleiași lumi corupte și stupide a claselor dominante, dar în același timp fiecare are un profil individual diferit de al celorlalți. E ingenioasă metoda folosită de comediograf, și anume aceea de a pune personajele să se admire unele pe altele cu scopul de a spori
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
lumii civilizate, deschiderea spre valorile universale. Cu cât omenirea se rostea mai ferm spre o nouă solidaritate, dincolo de orice sectarism ideologic, religios, rasial etc., cu atât mai mult sumbra dictatură se refugia într-un discurs al izolării îmbufnate, orgolioase și stupide. Ea a sperat că va putea înlocui universalitatea de care aveam nevoie, ca de aer, în ordinea spiritului, printr-o conștiință artificială, demagogică, în măsură poate să câștige adeziunea unor spirite rudimentare, însă cu totul inadecvată spiritualității noastre în ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
refeream în unele articole n-a fost câtuși de puțin exagerat. Răul acesta există, îl întâlnim pretutindeni, sub diverse forme, și iată că el se arată socialmente activ, inhibant, generator de frică. O frică insidioasă, comunicată uneori prin cablu, prin stupide misive, prin agenți deprinși a colporta informații năucitoare, menite să producă derută, confuzie, spaimă, ca premise ale "stabilității" sociale. S-a putut vedea, mai ales în ultimele săptămâni, că regimul n-a inventat nimic în exercitarea puterii sale și că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la procedeul melodramatic al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant Tărcuș și care se materializează cu o stăruința stupida și totuși tainica, tulbură, cu elementul ei confuz, creația obiectivă") nu îl conving pe critic decât cel mult că "aci găsim însă indiciul că d. Cezar Petrescu se îndreaptă spre nuvelă fantastică"2. Concluzie cvasiunanima în epoca: la data publicării
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
caracterizează ființă umană, acea tragicomedie ce provine din dublă să condiție de demon și înger. Grotesca, dar patetica dualitate care-l face să vorbească despre eternitate, când știm cu toții, amintește Sábato, că vom trăi până în jur de 70 de ani. Stupida, dar eroica dualitate care-l determina pe om să se preocupe de absolut și de ideile pure, cănd știe prea bine că, în final, "nu va fi altceva decât un biet hoit mâncat de viermi"115. Pentru Sábato, marea literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
disperării omului în fața neantului. Lucrurile sunt înșelătoare pentru că sunt raportate ori la simțuri, care pot să fie iluzorii, ori la rațiune, care, prin logică internă, poate da greș, conceptele pe care le folosește nefiind operante. "Orgoliul filosofic e cel mai stupid dintre toate. Dacă printr-o minune oamenii ar adopta cândva toleranță, singurii care n-o vor dori, nici nu vor beneficia de ea vor fi filosofii. Căci o viziune despre lume nu poate să se pună de acord cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Paz, Traducción: literatura y literalidad, Barcelona, Tusquets Editores, 1971, p. 37. 7 Miguel de Unamuno este obligat, în 1924, să se autoexileze la Paris pe vremea dictaturii lui Primo de Rivera, fugind de o Spanie "idiotizata, sub jugul celei mai stupide, mai lase și mai de neînvins dintre tiranii", vremuri pe care le evocă mai tarziu nu fără a simți "oroarea față de acele dimineți infernale de singurătate în Paris". Trăiește singur într-o pensiune de la numărul 2 din rue La Pérouse
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care o invoca Socrate), există și o "inteligență imbecilă" care atinge doar genul uman, gen pe care un hazard obscur l-a înzestrat cândva cu rațiune, și care, grație acesteia, a devenit stăpânul, posesorul și nimicitorul Naturii. Orgoliu nemăsurat, orgoliu stupid al "omului gol" care, văzându-se îmbrăcat, înarmat, echipat și sedentarizat, instalat în lume și în limbaj, așezat de-a dreapta Tatălui, se crede o creatură de excepție. Eu și lighioanele mele. Lighioanele, adică milioane de specii animale. Câteva milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
este ființei raționale să vorbească despre animal, să răzbească până în inima realității, a adevăratei naturi a celui cu care și-a împărtășit condiția atâtea veacuri. Ne este permis, așadar, să ne întrebăm dacă nu cumva, într-un mod cu totul stupid, am ales instrumentul greșit: prețioasă, indispensabilă pentru analiza omului, rațiunea este, poate, nepotrivită pentru a analiza animalul. Investigând toate datele problemei, s-ar părea că aceasta ne îndepărtează de aspectele de care voiam să ne apropiem, că ne conduce inevitabil
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
tocmai a înghițit o muscă, cine ar putea spune că fusese o muscă în borcanul ei de broscuță, cu câteva momente mai devreme? Iată c-a devenit și mai hieratică decât era. * * * "Ce-i asta? O broască?" Asta era întrebarea stupidă pe care mi-o adresau aproape de fiecare dată prietenii veniți în vizită (sau copiii lor) atunci când intrau la mine în cameră. Nu, e o prințesă. Aștept cu nerăbdare să se transforme", era răspunsul pe care obișnuiam să li-l dau
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
dorit reintroducerea lui în ecosistem. În timp ce vreo douăzeci de indivizi încearcă, de bine, de rău, să supraviețuiască, adversarii și partizanii venerabilului urs se înfruntă, se contrazic, organizează manifestații. Dintre numeroasele întrebări care intervin în aceste discuții, una este pe cât de stupidă, pe atât de jenantă: la ce folosește ursul? La ce folosește ursul? La ce folosesc picturile de la Lascaux, de la Niaux sau de la Chauvet? Dacă tot veni vorba, la ce folosește Gioconda? Zâmbetul ei faimos, la urma urmei, nu o fi
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
rațional nu deține monopolul asupra inteligenței, că există diferite tipuri de inteligență, e evident că și animalul își are partea lui. Chiar și când nu pare deloc c-ar avea-o. Vaca (animal care știe să-și ia un aer stupid pentru a se uita cum trec trenurile) este inteligentă. Când veterinarul Marc Aubadie-Ladrix intră într-o fermă de creștere a animalelor în stabulație liberă, pentru a îngriji vreo dobitoacă, celelalte se apropie pentru a-l vedea pe străin de aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe chipul unui muribund. În opinia "biologilor", dacă animalul (naloboșul, în special) nu are chip, dacă natura nu i-a oferit un teren, un teatru al durerii, acestea se întâmplă pentru că el nu cunoaște durerea. Apărătorii naloboșului găsesc acest argument stupid. Pentru cei care au ochi de văzut, spun ei, indiciile suferinței animale se văd "în expresie", mai exact în privire. Privirea spune multe și, la drept vorbind, nu știm niciodată cine ne privește. Unii merg chiar până la a pretinde că
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mari categorii. Pe de o parte, există speciile alimentare, închise, îngrășate în clădiri imense, ascunse vederii noastre, și, pe de altă parte, câteva specii inutile, decorative, conservate în parcurile turistice pentru plăcerea ochilor. Doar pentru plăcerea ochilor: pe cât par de stupide, pe atât sunt de elegante aceste animale. Expuse în mijlocul unor specii vegetale rare, încă mai atrag câțiva curioși, familii, dar și artiști, care le observă îndelung, le desenează, le filmează sau le fotografiază, apoi pleacă. Una dintre curiozitățile faimoasei "Grădini
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]