2,457 matches
-
refulată, acuzație dușmănoasă și sentimentalism tîngui-tor. Cu alte cuvinte autodisculparea vanitoasă a sinelui prin tendința de a refula orice greșeală, agravată de inculparea vanitoasă a celorlalți, a lumii, a vieții. Ambivalenta dintre disculpare și inculpare constituie legea funcționării dizarmo-nizante a subconștientului. Imaginația evazionistă, constă într-un spectacol interior în care sîntem în același timp protagonist și spectator, cînd angoasat, cînd triumfător. În schimb, imaginația justificatoare este un fel de dialog interior în care exaltarea imaginativă, simbolizată de Satan, "își șoptește" promisiunile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
promisiunile mincinoase, care, datorită seductibilității (adamice), devin motivații irezistibile și obsedante. Distrugînd elanul supraconștient, tentațiile demoniace se manifestă sub două forme ambvalente: exaltarea ipocrită spre spirit și exaltarea banală și fără scrupule a dorințelor materiale și sexuale. Datorită puteri lor subconștient obsedante și motivante, exaltările imaginative reprezentînd simbolic incitațiile lui Satan participă fără știrea noastră la delierarea intimă a fiecăruia din noi pe parcursul întregii zil și al întregii noastre vieți. Din punct de vedere mitic, Satan ne poartă spre Infern atunci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu atît mai imaginativ exaltate cu cît, în caz de nervozitate, sînt inhibate, lipsite de orice posibilitate de descărcare datorită vanității prea bunelor intenții și întărite din cauză că se concentrează în sarcini exaltate pseudo-sublime. Prin mai multe refulări acumulate succesiv în subconștient, energia pervertită riscă să facă în cele din urmă explozie sub forma unor simptome psihopatice, care exprimă simbolic cînd dorințele refulate, cînd prea bunele intenții de purificare. Infernul nervozității este culpabilitatea refulată transformată subconștient în tortura remușcărilor sterile: focul veșnic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai multe refulări acumulate succesiv în subconștient, energia pervertită riscă să facă în cele din urmă explozie sub forma unor simptome psihopatice, care exprimă simbolic cînd dorințele refulate, cînd prea bunele intenții de purificare. Infernul nervozității este culpabilitatea refulată transformată subconștient în tortura remușcărilor sterile: focul veșnic al Infernului biblic și Infernurile mitologiei grecești Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a elanului supraconștient. Falsa
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Satan și Răul. Din punct de vedere mitic, răul satanic constă în a nu te supune lui Dumnezeu, simbolul misterului. Semnificația ascunsă a acestor imagini se rezumă la pericolul vital de a ceda în fața tentației convenționale, a minciunii seducătoare a subconștientului, care incită omul să creadă că nu există, nici un pericol în a se supune tuturor capriciilor dorințelor exaltate și a ignora legalitatea misterioasă a vieții: imanența justiției. 3. Valori și non-valori 1) SFINȚENIA ȘI SĂNĂTATEA PSIHICĂ Justiția imanentă poartă în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu are nimic de a face cu sfinții Bisericii) are nevoie să fie implicată în reînnoirea valorificărilor supra-conștiinței ("Îngerii lui Dumnezeu" din mitul Ispitirii). Maladiile spiritului nu sînt stări permanente decît în măsura în care sînt bazate pe idei fixe, pe valorificări false subconștient obsedante care blochează energia psihică, în timp ce ele rămîn tangibile și vindecabile cu ajutorul forței sublim motivante a valorificărilor supraconștiente, dintre care cea mai intens purificatoare este forța de acceptare. Ea nu se opune absolut deloc efortului rațional de ameliorare cît mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
valorificările reconciliante. Recunoscîndu-te în falsul motivator, introspecția devine umor, întrucît umorul forță supremă de acceptare constă în a te implica în vina comună pentru a transforma resentimentul acuzator într-o confirmare de primire a mesajului supraconștient de reconciliere, în locul mesajului subconștient, adică a obsesiei plîngerii și a revanșei. Transformarea aceasta sublimantă caracteristică bunătății, în lipsa bucuriei perfecte, convertește crisparea resentimentelor într-o stare mai mult sau mai puțin constantă de echilibru, de veselie. În timp ce bucuria este cauza-efect a armoniei interioare a individului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Nonvalorile nu sînt promisuni autentice de satisfacere, ci tentații mincinoase falsificate de falsele promisiuni de satisfacție ale vanității. Este suficient ca vanitatea să se grefeze pe un motiv valid, pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aceleiași iluzii a ineluctabilității proceselor economice. Mecanismul economic nefiind motorul istoriei, cauza primă din care totul decurge, globalizarea pare ea însăși o iluzie. Dacă nu este, atunci cauzele profunde trebuie căutate la nivelul structurilor mentale, al celor sociale, la nivelul subconștientului cultural și antropologic. Căci evoluția economică nu este autonomă, ci decurge din mișcările pe termen lung ale fundamentelor culturale, spirituale, din matricea antropologică a diverselor populații. În tot cazul, atotputernicia economiei nu este decît o iluzie, generată de o criză
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Literatura noastră epică evoluează într-o lentă monotonie. Epicii noștri, pare-se, nu au luat notă de caracteristicile secolului nostru, din care se poate degaja un nou stil și o nouă ritmică a vieții. Descoperirea, de pildă, a eului nostru subconștient a adâncit sensul existenței noastre. Marcel Proust, James Joyce, Maurice Baring sau Aldous Huxley au știut să exploateze fecund câmpul vast peste care se agita, în frumoase falduri, steagul freudismului".10 Că o asemenea abordare se dovedește operantă, ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de rețele asociative sau grupuri de imagini contigui obsedante.45 Noutatea constă doar în intercalarea și aplicarea unor termeni fundamentali ai psihanalizei jungiene în corpusul de texte al autorului. Sinele (în care, repetăm, inconștientul coexistă cu conștiința) se închide către subconștientul creator (inconștient obiectivat prin situarea sub tutela aceleiași conștiințe) și, fără a ignora irizările imaginarului, se ajunge la individuație, deci ființă devenită sine însăși (sineificare), dacă opresiuni sociale sau carențe psihice nu acționează ca factori frenatori. Considerăm că aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
discută cu Ladima se dovedește mult prea erudit și fin observator al tendințelor din poezia modernă (sunt amintiți, pe rând, abatele Bremond, care considera că esența lirismului stă în incantația muzicală, ca și André Breton , inițiatorul suprarealismului și adept al subconștientului ca posibil obiect al poeziei), pentru un simplu aviator și diplomat, fie el și dotat cu un spirit al cunoașterii mai deosebit. După îndelungi ezitări și explicații, care nu îl mulțumesc pe autor decât parțial, Ladima își recunoaște aderența la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
întrezărește certitudinea unui viitor dacă nu opulent, oricum, decent și se ambiționează să aștearnă un văl al uitării peste un trecut în care intransigența lui morală îi adusese deopotrivă privațiuni materiale și inamiciții literare. Ladima, ca personae, trebuie refulat în subconștientul său, fiindcă îi amintește de prima parte a vieții, marcată de vicisitudini și umilințe. În multe privințe, Patul lui Procust se aseamănă cu romanul Negura al lui M. de Unamuno: creatorul își ucide personajul, cu observația că, la gânditorul spaniol
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
umilințe. În multe privințe, Patul lui Procust se aseamănă cu romanul Negura al lui M. de Unamuno: creatorul își ucide personajul, cu observația că, la gânditorul spaniol, gestul e unul explicit. În vreme ce la Camil Petrescu, totul are loc la nivelul subconștientului. Oricum, să notăm că multă vreme după editarea operei, el este convins că, prin Ladima, a construit o tipologie polivalentă și tocmai de aceea cu foarte mulți corespondenți în realitate. Nu rareori, atât de naiv în relația sa cu triviala
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de "mulgere", așa cum, pornind de la o imagine în oglindă ("înecarea cirezilor agreste") Dan Barbilian ajungea la "un joc secund, mai pur". Dar, nefiind în stare deocamdată să ajungem la acel "nadir latent", trebuie să ne mulțumim cu zona obscură a subconștientului: operațiunea de extragere a laptelui de la blânda rumegătoare generează imagini de filmf fixate în străfundurile memoriei afective mai adânc decât Magdalena lui Proust. În cadru apar mâinile mulgătorului acționează cu pricepere asupra ugerelor voluminoase ale patrupedei. Degetele au finețea mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
presupunerile: prin analiza de text, el putea servi și în reglarea "tirului psihotronic" al flotilei de Avizori(oare pentru a respecta prezența celuilalt sex), Supervizorii puteau primi informații (presupus fiabile) despre dimensiunile și configurațiile Ego-urilor și egotropismelor aferente, despre faliile subconștientului evidențiate de jocurile de limbaj, despre disensiunile previzibile. Cum "pretorienii" mai "palmau"hhh manuscriptele celor supuși "avizării", anal(ist)ul de serviciu avea "du pain sur la planche". Firimiturile reveneau "avizuțelor" (de ambele genuri) cu vagi cunoștințe de psihocritică, la
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de unde să nu-l mai poată alunga nimeni. Odaia lui de la etajul șase devine un fel de amnios matern cu care are o relație aproape conjugală, cuibul protector din care copilul fusese smuls și la care adultul Jonathan în chip subconștient tânjise. Traumatismul sufletesc la care fusese supus îl va fi marcat definitiv, spaima lui de schimbări și intruziuni devenind de-a lungul deceniilor un sindrom. Așa se face că într-o bună zi, când dă cu ochii de un porumbel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ce sunt? de ce se îndreaptă/ spre mine? cel din față cu glugă și exploziv de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu-se fără de moarte). Între demonii schizotimici proveniți din hrubele labirintice ale subconștientului și himerele suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Frédéric" [Aurégan, p.65]. Pariziana lui Flaubert, în mai mare măsură decât altele, este un personaj contradictoriu. Aici se resimte modernitatea personajelor flaubertiene, a căror psihologie rezultă din procese ce țin atât de sfera conștientului, cât și de cea a subconștientului. Actele personajelor provin din combinații diferite ale forțelor contradictorii: impulsuri, dorințe, interziceri. Dialectica complexelor de sentimente nu cade sub incidența logicii formale. Personajele flaubertiene trăiesc mai mult într-o lume de percepții decât de acțiune. Protagoniștii flaubertieni sunt incapabili de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și de mediu și de împrejurări. Concepția permite, cum observa N.Melic-Sarchisova [p.26-27], cercetarea psihologiei personalității mai argumentata din punct de vedere științific decât o făceau predecesorii săi. Pe urmele lui Flaubert, Zola caută explicarea comportamentului uman în instincte, subconștient și particularitățile temperamentului. Interesul manifestat față de subconștientul personajelor îi ajută să perceapă elementul irațional, care explică dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
permite, cum observa N.Melic-Sarchisova [p.26-27], cercetarea psihologiei personalității mai argumentata din punct de vedere științific decât o făceau predecesorii săi. Pe urmele lui Flaubert, Zola caută explicarea comportamentului uman în instincte, subconștient și particularitățile temperamentului. Interesul manifestat față de subconștientul personajelor îi ajută să perceapă elementul irațional, care explică dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
urmare, rațiunea are limitele ei, iar informația și cunoașterea pot fi mai ușor dobîndite, conservate și mai bine dezvoltate prin alte mijloace mai puțin carteziene, ținîndu-se seama de obiceiuri, tradiții, impulsuri, cutume, norme și valori înscrise în matricea culturală, în subconștientul colectiv al unei anumite comunități. Comportamentele umane nu pot fi programate, ele sunt mereu generate de situații specifice. Chiar așa-zisele comportamente "raționale" au, de fapt, rădăcini mult mai profunde. Astfel, multă gîndire poate fi "economisită", cu beneficii pentru întregul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
etapele clasice ale dezvoltării industriale și să acceseze direct tehnologiile de vîrf, domeniile de excelență ale noii economii. Nici acest lucru nu este întîmplător, rafinamentul și subtilitatea specific indiene, principiile fondatoare ale civilizației sale, regăsindu-se valorizate în respectivele domenii. Subconștient, poate, adoratorii lui Shiva caută, de fapt, copacul vieții, acel arbore ciudat cum spunea poetul Kabir ce se înalță fără rădăcini și își poartă fructele fără să înflorească: neavînd nici ramuri, nici flori, el e acoperit cu lotuși. Iluzia speranței
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cum sunt... ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 207). La Eminescu, trăirile grave sunt descrise cu ajutorul elementelor împrumutate din registrul artelor: parantezele diegetice în care cititorul descoperă scrierile epistolare, cu un pronunțat caracter autenticist manuscriptul reprezintă mărturii incandescente în cheie literară; fantasmele subconștientului protagoniștilor sunt zugrăvite pe marginile paginilor de carte (ca și cum desenul ar lua în râs arta cuvântului din tomuri) sau pe pereți; iar metempsihoza își atinge finalitatea comprehensivă și devine accesibilă prin cântecul sau tropul viorii metaforă a inter textului. Sunetul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fondul genetic comun, expus prezumtiv, degenerărilor multiple. Ambele trimiteri încearcă, indirect, deconstrucția prejudecății de vinovăție personală și transferul ideii de răspundere morală către universal, obscur și irațional. Eroul narațiunii cade subit și, desigur, inexplicabil sub incidența devastatoare a acestui impuls subconștient. De la tipologia extremei abilități și docilități temperamentale, el involuează către coleric și agresiv, cunoscînd abrupt o schimbare emoțională radicală. Căsătoria timpurie, menționată marginal în confesiune, deși pare programată să întărească un echilibru afectiv remarcabil, capătă treptat nuanțe apocaliptice, nemotivate. Soția
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]