3,238 matches
-
pentru ele însele, având drept consecință (indirectă) modificarea conturilor. Ca o concluzie a celor prezentate mai sus, referitor la instrumentele de contabilitate creativă, putem distinge: opțiuni (în sens restrâns), adică existența unei posibilități de a alege între mai multe metode; subiectivitatea în evaluare, atunci când se impune aplicarea raționamentului profesional. Capitolul 2 Relevanța și reprezentarea exactă a poziției financiare și a performanței entității 2.1. Cerințele Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară În cele ce urmează îmi propun să abordez o serie
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
anumite suporturi scrise, concretizate în lucrări de control sau teze. Elevii au șansa să-și prezinte achizițiile la care au parvenit fără intervenția profesorului, în absența unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrării, ușor de realizat, îngăduie o diminuare a subiectivității profesorului. Ca avantaje, mai consemnăm posibilitatea verificării unui număr relativ mare de elevi într-un interval de timp determinat, raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare, constituit din conținutul lucrării scrise, avantajarea unor elevi timizi sau care se exprimă
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
este afectat de anumite circumstanțe care pot induce variații destul de semnificative, relevate fie la același examinator în momente diferite (variabilitate intraindividuală), fie la examinatori diferiți (variabilitate interindividuală). De altfel, specialiștii acreditează teza conform căreia, întrucât educația este o interacțiune între subiectivități, ...o evaluare pur obiectivă, impersonală și absolut neutră, adică o evaluare fără subiect, este nu numai imposibilă, dar și mai slab semnificativă, mai puțin relevantă și, în cele din urmă, mai puțin obiectivă decât o evaluare care angajează explicit subiectivitatea
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
subiectivități, ...o evaluare pur obiectivă, impersonală și absolut neutră, adică o evaluare fără subiect, este nu numai imposibilă, dar și mai slab semnificativă, mai puțin relevantă și, în cele din urmă, mai puțin obiectivă decât o evaluare care angajează explicit subiectivitatea, valorile, atitudinile, inclusiv sau mai ales viziunea personală ale celui care evaluează sau/și ale celui care este evaluat (Voiculescu, 2001, p. 45). Ratificarea valorică se face nu doar în raport cu norme absolute de excelență, ci și sub imperiul unor decizii
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
școlare efective, sau cu profesorul, ca evaluator al acestuia, ci se referă inclusiv la modul în care această realitate este percepută și interiorizată corect, detașat și echidistant de către aceștia; f) la nivelul relației autoevaluare-evaluare în actul didactic între obiectivitate și subiectivitate se stabilesc nu doar simple raporturi antagonice, ci mai ales relații de complementaritate, obiectivitatea însemnând de fapt o ponderare a dimensiunilor distorsionante ale subiectivității, aceasta constituindu-se ca modalitate de interiorizare a unor date de factură obiectivă. Cauzele specifice care
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
detașat și echidistant de către aceștia; f) la nivelul relației autoevaluare-evaluare în actul didactic între obiectivitate și subiectivitate se stabilesc nu doar simple raporturi antagonice, ci mai ales relații de complementaritate, obiectivitatea însemnând de fapt o ponderare a dimensiunilor distorsionante ale subiectivității, aceasta constituindu-se ca modalitate de interiorizare a unor date de factură obiectivă. Cauzele specifice care generează distorsiuni subiective în evaluare pot fi (cf. Voiculescu, 2001, p. 48): - insuficiența informațiilor primare pe baza cărora se realizează evaluarea; - alegerea defectuoasă a
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
școlii în materie de evaluare, protejarea „imaginii” școlii etc.). Soluția ar consta nu într-o desubiectivizare a evaluării (ceea ce nu este nici posibil, nici de dorit), ci într-o ancorare responsabilă în actul evaluativ, realizând un optimum între obiectivitate și subiectivitate (a profesorului, dar și a elevului), eliminând ceea ce îndeobște este eroare, deviere grosolană de la normele deontologice. Distorsiunile în notare apar și prin implicarea factorilor de personalitate, atât a celor care țin de profesor, cât și a celor care țin de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și cu efecte maxime. În plus, ea introduce un act de injustiție ce perturbă întregul proces educațional (aspectele relaționale, statutare, valorice care întrețin o dinamică normală a clasei de elevi). Problema care se pune este nu de a renunța la subiectivitate, ci la subiectivism, respectiv la o relativizare nețărmurită a actului valorizării în funcție de o multitudine de interese, gusturi, opinii etc. evaluative. Temă de reflecție Alcătuiți o listă de cinci reguli care să conducă la diminuarea subiectivității în evaluarea elevilor la disciplina
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
nu de a renunța la subiectivitate, ci la subiectivism, respectiv la o relativizare nețărmurită a actului valorizării în funcție de o multitudine de interese, gusturi, opinii etc. evaluative. Temă de reflecție Alcătuiți o listă de cinci reguli care să conducă la diminuarea subiectivității în evaluarea elevilor la disciplina care o predați. 5.2. Servituțile evaluăriitc "5.2. Servituțile evaluării" Fiecare dintre noi a resimțit pe propria piele „povara” evaluării, respectiv tensiunea de dinaintea unui examen, stresul inerent al derulării acestuia, reverberațiile lui în timp
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
statutul și chiar postul său didactic. Unele erori sunt facilitate de specificul disciplinei la care se realizează evaluarea. Obiectele de învățământ riguroase, exacte, se pretează la o evaluare mai obiectivă, pe când cele umaniste și sociale predispun la aprecieri marcate de subiectivitatea profesorului. Ce putem face pentru a diminua sau anula efectele perturbatoare de mai sus? Pot fi gândite mai multe strategii: - cunoașterea și conștientizarea în fiecare moment a capcanelor în care pot aluneca profesorii atunci când evaluează și notează; - realizarea unor ratificări
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
test de a oferi informații cu privire la variabila pentru al cărei diagnostic a fost elaborat (cât de mult știe ceva, cât de repede face ceva etc.). O probă este validă dacă măsoară ceea ce și-a propus și nu depinde nicidecum de subiectivitatea profesorului care o aplică. Validitatea poate fi determinată pe linia conținutului (raportarea la conținuturile de învățat stabilite anterior), validitatea de construct (întrebările puse să epuizeze conținuturile stipulate în mod uniform și relevant) și validitatea de criteriu de apreciere (ce indică
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
contribuie la dezvoltarea unui raționament flexibil și operant. Dintre dezavantaje, se pot enumera: - necesită un timp lung de proiectare; - implică resurse materiale uneori costisitoare; - nu poate fi utilizat curent; - necesită un timp mare de administrare și completare a sarcinii; - există subiectivitate în evaluare. În general, trebuie avute în vedere următoarele cerințe de proiectare: - situația-problemă să fie adecvată nivelului de vârstă și de pregătire a elevilor; - activitatea să se desfășoare individual sau în grup, în funcție de natura și conținutul problemei; - activitatea să fie
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Adică Economia uzează de avertizări, instalează balize (nu foarte sigure în furia valurilor) pentru a semnaliza eșecurile raționalității, naufragierea acțiunii intenționate (pentru crearea de avuție) în bancul de nisip constituit neintenționat de mișcările ofensive și defensive din bătălia din adâncurile subiectivității (prin legile mecanicii „iraționale” a intereselor). Referențiale antropice Ca atare, Economia nu-și întemeiază ipoteze pe simțurile al căror semnal este atestat de experiment, ci pe ceva ce constituie reglatorul naturii umane, adică bunul-simț, laboratorul unde se întâmplă excluderea exceselor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
naturală este cea a bunului-simț prin care natura umană exhibă unitatea comportamentală cu natura care nu face salturi. În materie de cunoaștere, confortul Economiei este disconfortul fizicii și invers. Economia se instalează în universul bântuit de iregularități și imprevizibil al subiectivității și-și decan tează propriile metode de cunoaștere concordante cu capriciile obiectului său de studiu. Recomandarea de a-și schimba Economia uneltele este nu doar lipsită de temei (în afară de temeiul ignoranței), ci și periculoasă, în adevăratul sens al lucrurilor contrare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a fi neconformă cu semnificațiile bifurcației materiale spre pierdere sau spre câștig. Nici nu ar putea să fie altcumva atâta timp cât ideea de bifurcație pe care o avem în vedere este reducționistă, la sensul extrem, de obiectivare absolută, pentru că se scoate subiectivitatea faptelor din ecuația cunoașterii. Cumva răsturnat (dar ca acțiune de revenire la poziția normală!) pentru Economie sunt esențiale nu stările de a fi, ale faptelor, substanța lor ca atare, ci stările ca devenire, adică subiectivitatea din care se nasc faptele
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
obiectivare absolută, pentru că se scoate subiectivitatea faptelor din ecuația cunoașterii. Cumva răsturnat (dar ca acțiune de revenire la poziția normală!) pentru Economie sunt esențiale nu stările de a fi, ale faptelor, substanța lor ca atare, ci stările ca devenire, adică subiectivitatea din care se nasc faptele. Specificul constă în aceea că subiectivitatea când se obiectivează excesiv se îndepărtează de echilibru, regresează spre starea critică, adică starea excesului nefiresc, dar când se produce după regula bunului-simț natural ea funcționalizează echilibrele interioare ale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
răsturnat (dar ca acțiune de revenire la poziția normală!) pentru Economie sunt esențiale nu stările de a fi, ale faptelor, substanța lor ca atare, ci stările ca devenire, adică subiectivitatea din care se nasc faptele. Specificul constă în aceea că subiectivitatea când se obiectivează excesiv se îndepărtează de echilibru, regresează spre starea critică, adică starea excesului nefiresc, dar când se produce după regula bunului-simț natural ea funcționalizează echilibrele interioare ale stării „ideale” departe de echilibru, deci formează performanța pozitivă a devenirii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
am privi lucrurile, cu și fără noi în context, se arată o provocare în fața unei alternative ieșite din legea bifurcației, în care ceea ce contează este alegerea căii către fapt, și nu faptul în sine. Alegerea perspectivei originării faptelor obiectuale în subiectivitate (mai precis în intersubiectivitate), sau alegerea perspectivei clădite pe datul faptelor obiective (în fața cărora nu avem decât să consemnăm realitatea), constituie drama cunoașterii în Economie, în orice știință umanistă. Dar această provocare este și capcana unde ieșirea revelează nu doar
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nivel de înțelegere care nu rămâne atașat nici de dat nici de creat, ci le combină pe amândouă într-o nouă unitate cognitivă. Economia conceptualizează diferit de fizică, în sensul că ea conceptualizează faptele ca borne ale dinamicii complexe a subiectivității ce construiește viziunea drept optim al cunoașterii în ambele componente ale ei, și raționale, și emoționale. Economia conceptualizează originea subiectivă a faptelor obiectuale ca și obiectivarea subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se produce bifurcație în Economie, aceasta
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fizică, în sensul că ea conceptualizează faptele ca borne ale dinamicii complexe a subiectivității ce construiește viziunea drept optim al cunoașterii în ambele componente ale ei, și raționale, și emoționale. Economia conceptualizează originea subiectivă a faptelor obiectuale ca și obiectivarea subiectivității în contexte complexe structurate prin intersubiectivitate. Dacă se produce bifurcație în Economie, aceasta nu poate fi înțeleasă decât ca cezură în intersubiectivitate, echivalentă cu deteriorarea substanței ei, căci intersubiectivitatea nu sporește prin sciziparitate. Criza este, astfel, un accident în intersubiectivitatea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
emergent). Evident că primele aspecte enumerate esențializează sisteme cu structură stabilă, cu structură în sine, pe când următoarele aspecte trimit la ceea ce face să apară structura, adică la structurare ca stare tendențială a fixării în structură printr-o convecție specială a subiectivității (în context intersubiectiv) în obiectualizare fie tangibilă, fie intangibilă. Păstrând în conceptualizare preocuparea pentru parcimonie, putem spune că sistemele economice cuprind, într-o formulă combinatorie a stărilor reproductive și convective, pe de o parte, structura tehnică (a mijloacelor) și, pe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
la percepții. Cumva șocant, factorul subiectiv al procesului economic este constrâns să apeleze la simțuri (de preferat prin mijlocirea oferită de bunul-simț) pentru a răspunde funcției sale randamentale. Este limpede că starea sistemului devine mai fluctuantă, implicând nivelul primar al subiectivității, dar se pare că acesta este un răspuns contextual, forțat de împrejurări să fie dat, pentru faptul că Economia se autoproiectează ca un mecanism unde gradele mai înalte de conștiență ar spori turbulența sistemului prin acutizarea și radicalizarea alegerilor în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
conștienței, în toate ipotezele sale și nu doar al celor fizicalizate prin măsurare (exclusiv ca program de muncă, cum s-a întâmplat), orientându și sensurile concreteții economice și pentru timpul „necalculabil” sau „neprețuit”, adică exact cel care se pliază pe subiectivitatea conștientă de rosturile ei și implicată în împlinirea diversității lor subtile. Timpul obiectivat, ca program organizat al schimbului energetic de natură vitală, și timpul subiectiv, al deplinătății naturii umane intră deopotrivă în sfera de semnificații a noii funcții economice. Economia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
metoda metafizicii) la un univers inflaționist, al așteptărilor legitimate de randament. Dar referențialele Economiei nu sunt în sine nici materialitatea, nici spiritualitatea, deși operează cu acestea. Demersul Economiei vizează explicit structura comportamentului uman stabilizat de obiectivitatea nevoilor și tulburat de subiectivitatea aspirațiilor. Pe treapta de jos a funcționării sale, Economia este o știință a echilibrului comportamental impus de necesitate, iar pe treapta cea mai înaltă tinde să fie o știință a întemeierii iluziilor pe randament, devenind a metaștiință. În fapt, Economia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca expresie a convenției unei comunități științifice în legătură cu validitatea unei teorii. Sensul este, mai degrabă, cel atribuit, tot de Popper (Popper, 1998a), logicii situaționale sau metodei obiectiv comprehensive, de înțelegere a faptului că acțiunile analizate sunt „adecvate situației”, iar aspectele subiectivității fac parte din situație, au legătură cu scopurile acțiunii. Așa că putem folosi interșanjabil (cu aceste nuanțe) termenii „contextuală” și „situațională”, în viziunea mea cogniția contextuală fiind același lucru cu cogniția situațională, folosind, limbajul popperian. Condiția și necesară și suficientă a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]