2,419 matches
-
și după ecluzare. În prezent se construiesc: Tot termenul de "ecluză" se folosește și pentru: de salvare, care este o cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. "Ecluza Agigea" este situată la intrarea în Canalul Dunăre-Marea Neagră dinspre portul Constanța Sud (km 1,90). Timpul maxim pentru străbaterea ecluzei este de 60 de minute. "Ecluza Ovidiu" se află pe Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari pe Brațul Nordic la
Ecluză () [Corola-website/Science/302940_a_304269]
-
Alegerile au fost câștigate de Putin. Războiul din Cecenia a fost unul dintre subiectele forte ale campaniei electorale. În februarie 2000, trupele rusești intrau în Groznîi, iar, cu o săptămână înainte de alegeri, Putin proclama victoria în război. În august 2000, submarinul rusesc K-141 Kursk a fost avariat de o explozie a unei torpile proprii, accident care i-a provocat scufundarea în apele puțin adânci ale Mării Barenț. Autoritățile rusești au organiza o tentativă de salvare a echipajului, plină de improvizații și
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
este o "tehnică de evaluare și de analiză a programelor", concepută de firma Booz, Allen și Hamilton, tot în anii 1950, și a fost aplicată inițial de Marina USA pentru a conduce programul de realizare a rachetelor balistice POLARIS pentru submarinele POLARIS. Această metodă utilizează logica rețelei de activități, în care însă pentru duratele activităților nu se prevăd valori deterministe (ca în metoda CPM), ci valori probabiliste -ca estimații medii ponderate ale duratelor activităților individuale, care permit calculul estimației duratei totale
Managementul proiectelor () [Corola-website/Science/304116_a_305445]
-
Ballard, cu ajutorul navei rusești Keldish, a descoperit epava Titanicului. Misiunea de căutare a epavei Titanicului a fost, de fapt, o acoperire pentru o misiune secretă americană în timpul Razboiului Rece. Echipajul nord american se afla, în realitate, în căutarea a două submarine nucleare scufundate în condiții misterioase. În aprilie 2012, a fost prezentat un proiect îndrăzneț de construcție a unei replici a Titanicului, în varianta modernă. Această variantă, numită Titanic II, urma să fie echipată cu motor electric, sisteme radar, un spărgător
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
din Florida din anii '20, uraganului Miami din 1926 și marea criză din anii '30. Cand a început cel de-al doilea război mondial, Miami, datorită poziției sale pe coasta de sud a Floridei, a jucat un rol important împotriva submarinelor nemțești. Războiul a contribuit la expansiunea populației orașului; în 1940, 172,172 de oameni locuiau în oraș. După ce Fidel Castro a ajuns la putere în 1959, multi cubanezi au căutat refugiu în Miami, crescând și mai mult numărul locuitorilor în
Miami () [Corola-website/Science/304285_a_305614]
-
În 1955 ei și-au împărțit patentul de invenție pentru reactorul nuclear U.S. Patent 2.708.656. Primul reactor nuclear din SUA a fost utilizat pentru a produce plutoniu pentru arma nucleară. Alte reactoare au fost folosite în propulsia navală (submarine, nave militare). Pe 20 Decembrie 1951, în SUA, a fost generat pentru prima dată curent electric folosind fisiunea nucleară la Reactorul rapid experimental (EBR-1) localizat lângă Arco, statul Idaho. Pe 26 Iunie 1954 a început să genereze curent electric reactorul
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
cu metal lichid (sodiu, NaK, plumb, eutectic plumb-bismut, mercur) - reactoare cu săruri topite (săruri cu fluor) - reactoare pentru producerea de energie electrică; - reactoare pentru producerea de energie termică (căldură de proces, desalinizare, producere de hidrogen, termoficare); - reactoare pentru propulsie (nave, submarine ); -reactoare pentru producerea de radioizotopi prin transmutare (plutoniu, U233, radioizotopi pentru uz medical sau industrial); - reactoare de cercetare. - reactoare din generația I, primele prototipuri ( Shippingport, Magnox, Fermi 1, Dresden); - reactoare din generația II, proiectate înainte de 1990 (PWR, BWR, PHWR, AGR
Reactor nuclear () [Corola-website/Science/304286_a_305615]
-
trei noduri principale pentru transport de mașini din Europa (împreună cu Zeebrugge în Belgia și Bremerhaven în Germania). În 2005, mai mult de 850000 de vehicule au fost importate și exportate. Șantierul naval Nordseewerke, o filială a ThyssenKrupp, este specializat în submarine, mai mult, el producînd diferite tipuri de nave pentru transportul de marfă, precum și nave pentru scopuri speciale, cum ar fi spărgătoare de gheață și altele. În 1973 a fost înființată Universitatea de Știinte Aplicate ("Fachhochschule"), care are în jur de
Emden () [Corola-website/Science/304409_a_305738]
-
la redeschiderea stațiunii în 1941, când angajații s-au reîntors însoțiți de soldați norvegieni. Cel mai mare număr al persoanelor staționate concomitent a fost 52. Forțele germane nu au încercat să ocupe insula cu trupe de sol, dar avioane și submarine germane au întreprins acțiuni de recunoaștere în mai multe rânduri. Ca excepție, s-a tras asupra stației, fără să fi făcut însă mari pagube. Astfel, angajații au putut livra în tot timpul războiului date meteorologice. Două avioane germane au avariat
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
basic rest - activity cycle BRAC). Această descoperire, confirmată de alți cercetători prin experimente pe oameni și animale, a deschis calea spre studiul ritmurilor biologice ale omului. În 1948 a continuat acest gen de cercetări ale ritumului somn - veghe la bordul submarinului "Dogfish" Kleitman a studiat pe sine însuși o deprivație de somn de 180 de ore, a însemnat într-un jurnal perioadele de somn și de veghe ale fetițelor sale, de la naștere și până la vârsta de 18 ani. Împreună cu elevul sau
Nathaniel Kleitman () [Corola-website/Science/312509_a_313838]
-
această datorie. Astfel, la 11 august s-au reîntors în activitatea lor comercială. Mai târziu, datorită numărului mic de pasageri pentru cursa transatlantică, "Mauretania" a rămas în Liverpool până în mai, 1915, când sora ei, "Lusitania" a fost scufundată de un submarin german. "Mauretania" trebuia să refacă golul cauzat de pierderea "Lusitaniei" dar a fost transformată de Guvernul Britanic în navă de transportat trupe pentru campania din Gallipoli. Nu a devenit o pradă pentru submarinele germane datorita vitezei sale și îndemânării marinarilor
RMS Mauretania () [Corola-website/Science/312541_a_313870]
-
ei, "Lusitania" a fost scufundată de un submarin german. "Mauretania" trebuia să refacă golul cauzat de pierderea "Lusitaniei" dar a fost transformată de Guvernul Britanic în navă de transportat trupe pentru campania din Gallipoli. Nu a devenit o pradă pentru submarinele germane datorita vitezei sale și îndemânării marinarilor. După ce Marea Britanie și Franța au suferit mari pierderi umane, "Mauretania" a fost cerută să opereze ca navă-spital, împreuna cu "Aquitania" și nava companiei White Star Line, "Britannic" în ianuarie 1916. Șapte luni după
RMS Mauretania () [Corola-website/Science/312541_a_313870]
-
până în ultima lună a războiului în Europa, dar mai trebuie spus că, odată cu dezvoltarea tehnologiilor electronice de descoperirea țintelor, s-a pus mai mult accent pe bombardamentele strategice de precizie a unor obiective precum rafinăriile, nodurile de comunicație, fabricile de submarine, tancuri sau avioane. Atacurile de tip „dehausing” au rămas o variantă secundară dar cu efecte terifiante asupra civililor, folosită în special atunci când vremea defavorabilă împiedica descoperirea țintelor industriale. Guvernul SUA a avut la începutul războiului intenția declarată să folosească doar
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
primă importanță la înfrângerea Germaniei. Albert Speer a recunoscut de mai multe ori, atât în timpul cât și după încheierea războiului, că bombardamentele aliate au provocat probleme cruciale producției germane de război. Un exemplu special vine de la amiralul Karl Dönitz, comandantul submarinelor germane, care a notat în memoriile sale că neintrarea în serviciul activ a ultramodernului submarin „tip XXI”, care ar fi schimbat în mod dramatic luptele din timpul bătăliei Atlanticului, a fost în întregime rezultatul bombardamentelor strategice aliate. Pe de altă
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
cât și după încheierea războiului, că bombardamentele aliate au provocat probleme cruciale producției germane de război. Un exemplu special vine de la amiralul Karl Dönitz, comandantul submarinelor germane, care a notat în memoriile sale că neintrarea în serviciul activ a ultramodernului submarin „tip XXI”, care ar fi schimbat în mod dramatic luptele din timpul bătăliei Atlanticului, a fost în întregime rezultatul bombardamentelor strategice aliate. Pe de altă parte, „United States Strategic Bombing Survey” a ajuns la concluzia că întârzierea introducerii în luptă
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
în doar câteva zile ale lunii aprilie 1941 peste 20 de vase de luptă, în special din cauza atacurilor aeriene inamice. Comandantul marinei elene, adimarul Alexandros Sakellariou, a reușit să salveze mai multe vase, printre care crucișătorul "Averof", șase distrugătoare, cinci submarine și mai multe vase de sprijin, evacuându-le la Alexandria. Flota militară elenă a fost îmbogățită cu câteva distrugătoare, submarine și curățătoare de mine cedate de Marina Regală Britanică, devenind cu 44 de vase și peste 8.500 de marinari
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
Comandantul marinei elene, adimarul Alexandros Sakellariou, a reușit să salveze mai multe vase, printre care crucișătorul "Averof", șase distrugătoare, cinci submarine și mai multe vase de sprijin, evacuându-le la Alexandria. Flota militară elenă a fost îmbogățită cu câteva distrugătoare, submarine și curățătoare de mine cedate de Marina Regală Britanică, devenind cu 44 de vase și peste 8.500 de marinari a doua flotă aliată din Marea Mediterană, după Royal Navy. Vasele militare elene au efectuat misiuni de escortă în oceanele Indian
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
îl facă pe Nixon să creadă că avea. Donald i-a spus fratelui său că O'Brien avea informații legate de Hughes, care îi vor ruina campania electorală. În anul 1972, Hughes a fost rugat de către CIA să ajute la recuperarea submarinului sovietic K-129, care s-a scufundat lângă insulele Hawaii cu patru ani înainte. Hughes a fost de acord. Astfel a apărut Glomar Explorer, un utilaj de salvare realizat special pentru această misiune. Implicarea lui Hughes a adus CIA-ului un
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
realizat special pentru această misiune. Implicarea lui Hughes a adus CIA-ului un pretext, având de făcut cercetări cu marina civilă la adâncimi extreme pentru a descoperi zăcăminte de magneziu. În vara anului 1974, Glomar Explorer a încercat să ridice submarinul sovietic. Cu toate acestea, o defecțiune la gheara de metal a apararului a făcut ca submarinul să se rupă la jumătate, iar una din părți să se scufunde pe fundul oceanului. Se presupune că acestă secțiune conținea obiecte importante, precum
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
făcut cercetări cu marina civilă la adâncimi extreme pentru a descoperi zăcăminte de magneziu. În vara anului 1974, Glomar Explorer a încercat să ridice submarinul sovietic. Cu toate acestea, o defecțiune la gheara de metal a apararului a făcut ca submarinul să se rupă la jumătate, iar una din părți să se scufunde pe fundul oceanului. Se presupune că acestă secțiune conținea obiecte importante, precum cartea cu coduri și rachete nucleare. Două torpile nucleare, precum și niște mașini folosite în criptografie au
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
de acte de provocare, așa precum au fost zborurile neautorizate în spațiul aerian elen sau atacurile aeriene împotriva vaselor grecești. Punctul culminant al provocărilor a fost atins în momentul în care a fost torpilat crucișătorul ușor elen "Elli" de către un submarin italian în portul Tinos pe 15 august 1940 (sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului). În ciuda evidențelor, care demonstra responsabilitate italienilor, guvernul grec a anunțat că atacul a fost declanșat de un submarin a cărui naționalitate este necunoscută. Deși în acest fel au
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
care a fost torpilat crucișătorul ușor elen "Elli" de către un submarin italian în portul Tinos pe 15 august 1940 (sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului). În ciuda evidențelor, care demonstra responsabilitate italienilor, guvernul grec a anunțat că atacul a fost declanșat de un submarin a cărui naționalitate este necunoscută. Deși în acest fel au fost păstrate aparențele neutralității, populația Greciei era conștientă cine a fost adevăratul făptaș.. În dimineața zilei de 28 octombrie 1940, ambasadorul italian la Atena, Emmanuelle Grazzi, i-a înmânat lui
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
des în discursurile propagandistice despre „Mare Nostrum”. La începutul ostilităților, Marina Regală Elenă era compusă din vechiul crucișători "Averof", 10 distrugătoare (4 cechi din clasa "Theria", 4 relativ moderne clasa "Dardo" și două noi clasa "Greyhound"), 7 torpiloare și 6 submarine vechi. Trebuind să facă față extrem de puternice marine italiene, marina elena s-a limitat la acțiuni de patrulare și escortă de convoaie în Marea Egee. Funcționarea corespunzătoare a marinei elene era esențială pentru mobilizarea completă a armatei, dar și pentru aprovizionarea
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
limitat la acțiuni de patrulare și escortă de convoaie în Marea Egee. Funcționarea corespunzătoare a marinei elene era esențială pentru mobilizarea completă a armatei, dar și pentru aprovizionarea țării, rutele de transport maritim aflându-se sub amenințarea continuă a avioanelor și submarinelor italiene care acționau din bazele din Insulele Dodecaneze. . Vasele militare grecești au declanșat și o serie de operațiuni ofensive limitate împotriva transporturilor navale italiene din Strâmtoarea Otranto. Distrugătoarele elene au atacat în trei raiduri nocturne curajoase, dar lipsite de rezultate
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
militare grecești au declanșat și o serie de operațiuni ofensive limitate împotriva transporturilor navale italiene din Strâmtoarea Otranto. Distrugătoarele elene au atacat în trei raiduri nocturne curajoase, dar lipsite de rezultate, în pe 15-16 decembrie 1940 și 4-5 ianuarie 1941. Submarinele elene au avut o serie de succese, scufundând mai multe vase italiene. Marina miltară italiană (Regia Marina) suferise pierderi grele la Taranto produse de Royal Navy, dar mai avea funcționale o serie de crucișătoare și distrugătoare care asigurau convoaiele dintre
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]