2,985 matches
-
cu prejudecata cercetătorilor din științele exacte potrivit căreia explicațiile prin legi nu sunt doar mai importante, ci și științific superioare explicațiilor pe care le oferă narațiunile istorice. Un secol și jumătate de cercetări evoluționiste nu au fost în măsură să submineze această prejudecată, deoarece cercetătorilor din științele analitice, experimentale, le este greu să realizeze contingența proprie desfășurarilor istorice în întreaga amploare și în toate consecințele sale. Ei, ca și nu puțini filozofi ai științei, continuă să agreeze distincții consacrate prin expresii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
încetează a mai fi o unitate simbiotică, strîns înfășurată în coconul teologic: fiecare dintre componentele sale devine nu doar complementară, ci și antagonistă în raport cu celelalte. Are loc explozia economică, socială, civilizațională: dezvoltarea civilizației burgheze clădește un nou tip de societate, subminînd temeliile arhaice, rurale, feudale, religioase, cutumiare și comunitare ale vechii societăți. Are loc în sfîrșit explozia Europei în state naționale, fiecare dominînd etniile din alcătuirea sa, dintre care cele mai importante sînt Spania, Anglia, Franța, Austria, Suedia și, curînd, Rusia
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pentru toți. Astfel, fiecare nouă fondare este ea însăși urmată, aproape imediat, de o contestare radicală. Într-un anumit fel, negarea nu încetează a se manifesta în istoria culturală a Europei. Credința însăși joacă un rol critic fundamental, deoarece ea subminează toate fundamentele propuse de gîndirea laică, indicînd limitele și carențele Rațiunii, Umanismului, Științei. Astfel, începînd cu secolul al XV-lea, ceea ce conferă unitate istoriei atît de încercate și contradictorii a culturii europene este, pornind de la pierderea vechiului Fundament, această căutare
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
critice miturile și religiile, și principiul său tainic, mitologic și religios. Această contradicție va deveni din ce în ce mai puternică pe măsură ce progresele științelor vor micșora dimensiunea și locul omului în Univers, iar determinismul și obiectivitatea științifice, negînd orice libertate și orice subiect, vor submina fundamentele Umanismului. Umanismul se va vedea nevoit să joace un joc de-a v-ați ascunselea cu Știința, considerînd-o deopotrivă adevăr despre lume și instrument al Omului, ale cărui progrese dezvoltă tocmai sfera superioară în care Omul-subiect stă-pînește Lumea. În
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că dezvoltarea industrială consolidează societățile, atenuînd progresiv sursele de tensiune, conflict și criză ale acestora. Crizele din 1968 arată, dimpotrivă, că subsolul sociologic era găunos și că, asemenea vechii confuzii hegeliene, departe de a consolida temeliile, noul curs civilizațional le submina încă și mai mult. 4 Fragilitate 1973. Războiul de Yom Kippur* are repercusiuni în lanț. Statele arabe din Orientul Mijlociu opresc livrările de petrol către Vestul european, care trăiește un soi de repetiție generală a propriei agonii. A fost de-ajuns
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
După-amiaza și seara zilei de 13 am asistat la acte de vandalism pur și simplu, și poliția nu a fost capabilă să facă față. Și unii încearcă să arunce răspunderea pe factorii de putere, spun că factorii de putere au subminat puterea în acest stat. E aberant, adică cei care reclamă sunt făptuitorii de acte anarhice și vandalism în această țară. Astfel, mai mult decât simpla identificare a unei probleme de comportament politic, în jocul afirmațiilor contradictorii dintre actorii politici s-
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pe drumul adevărului Altfel spus, prelecțiunea ca lichidare a unui mod amatoristic și nefast de a discuta despre chestiuni dintre cele mai serioase. Așadar nu doar a aduce noutatea, ci a corija falsul, a eroda prejudecățile de tot felul, a submina tot ceea ce Maiorescu includea în ceea ce numea "neadevăr". "Vițiul radical [...] în toată direcția de astăzi a culturii noastre este neadevărul, pentru a nu întrebuința un cuvânt mai colorat, neadevăr în aspirări, neadevăr în politică, neadevăr în poezie, neadevăr pănă în
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Most Sublime Poetry" (E: 730). O asemenea profesiune de credință nu face decât să confirme ipoteza unei unități de semnificație din interiorul unui ansamblu dificil și aparent obscur. De aceea voi incerca sa arat, în continuare, ca poemele profetice, desi subminate de o organizare deficitară, de fire narative desfășurate în paralel și greu de urmărit și de repetiții retorice, sunt esențialmente construcții logice, chiar unitare. În pofida faptului că retorica lui Blake devine, fără îndoială, absconsa adesea, poetul pare a anticipa obiecția
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
frontierele finite ale operei. Blake trăiește într-o epocă în care valorile raționaliste sunt permanent zguduite, fiind înlocuite de altele noi, acestea din urmă făcând apologia forțelor obscure ale naturii, inspirației și imaginației. Zeitgeist-ul revoluționar al secolului al XIX-lea subminează și chiar ia în derâdere cuceririle precedentei Epoci a Luminilor, al cărei incipit poate fi detectat în opera unor René Descartes, David Hume sau John Locke 21. Filosofia lui Immanuel Kant modifică radical hartă metafizicii și procesul de revizuire continua
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pur și simplu că eul nu există: "Oriunde Omul descoperă ceea ce el numește eul (subl. în text, n.m.), acolo eu cred ca altul ar spune că există aceeași Persoană" (1975, p. 346). Ultimul postulează că aspectul proteic al impresiilor senzoriale subminează existența eului: "Dar nu există nicio impresie (aici, cu sensul de senzație, n.m.) constantă și invariabila [...]. De aceea ideea de eu nu-și poate avea originea în impresii [...]; prin urmare, o asemenea idee nu există" (1978, pp. 251-252). După Hume
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
infinit în interiorul acestei finitudini, deoarece frontieră poate fi extinsă din ce in ce mai mult, până la infinit" (1970, p. 228). Paradoxul care derivă din aceste considerații tot mai alunecoase este greu de evitat. Astfel, deducem că eul încearcă să atingă infinitul, dar tentativele sunt subminate de limitările sale. Totuși, Fichte este optimist și crede că descoperă cheia contradicției în ideea de "imaginație", facultate grație căreia eul poate acționa în interiorul său. Pentru prima dată în istoria gândirii, imaginația apare că un stimulator vizionar, apt de a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să dispară. Faptul este un corolar al tezei că identitatea supremă (care este și finalitatea lui Blake din ipostază de artist vizionar) caută integrarea, nu insularitatea, astfel că ea se vede constrânsa să respingă tentativele repetate ale ego-ului de a submina unitatea ontologica primordială: "The Eternals said: What is this? Death / Urizen is a clod of clay" (E: 74). Polemică în turbionul căreia sunt atrași Urizen și Los dezvăluie conflictul acut dintre ego și eul creator. În acest sens, cel mai
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
unui continuum vizual-verbal și deci apariția unui produs estetic parțial autografic, partial alografic 118. Orice ediție critică a operelor lui Blake (inclusiv lăudată ediție Erdman, din care am extras citatele pe parcursul studiului meu) face concesii serioase dimensiunii lor alografice și subminează, în chip inevitabil, componența lor autografica. Estetică vizuală și estetică textuala nu trebuie interpretate, în cazul lui Blake, drept manifestări separate, ci drept epifenomene complementare ale eului creator 119. În această secțiune, m-am axat și voi continua să mă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un obiect autonom, ne vom confrunta aproape inevitabil cu un eșec. Vom avea mai mare succes dacă vom incerca s-o citim că pe o parte a unei rețele de relații virtuale care se deschide dincolo de ea și care-i subminează autonomia" (2003, p. 130). Simultan, Makdisi adaugă, la ecuația critică, principiul repetiției (simultan tehnică și hermeneutica din punctul de vedere ale formei): "Reiterarea figurala a imaginilor de la o operă blakeană la alta se leaga inextricabil de reiterarea materială a imaginilor
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
harpers followd with harps / Nine virgins clothd în light composed the song to their immortal voices / And at my banquet of new wine my head was crownd with joy" (E: 343). Rațiunea tânjește după cunoaștere, dar, fiindcă unitatea acesteia este subminată de entități antagonice, nu are acces la gnoza. Conflictele inerente ale acestei facultăți sunt translate simbolic la nivelul triunghiului feminin din Night the Sixth, al cărui caracter agresiv amintește de harpiile din mitologia clasică: "Șo Urizen arose & leaning on his
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
prezentă în două ipostaze majore: există în primul rând o feminitate carnală, demonică, dar există și o feminitate vaporoasă, de legendă. Dimensiunea care prevalează este însă cea mitică, dimensiune în care este depășită imaginea civică a feminității. Iubirea carnală este subminată în cele din urmă de dimensiunea ei legendară. Imaginea ambivalentă a feminității, așa cum se conturează ea în creația eminesciană, în poezii precum Venere și Madonă sau Înger și demon, este una tipică romantismului. De fapt, așa cum observa G. Călinescu în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
lipsi, fără consecințe asupra enunțului primar. Absența lui determină doar transformarea enunțului complex în enunț simplu, reduce, adică, enunțul complex la enunțul primar: Cine ești tu? Absența termenului primar poate rămâne fără consecințe asupra autonomiei enunțului secund sau o poate submina, până la anulare: („Cine ești tu?”) fu cea dintâi cugetare care-i veni în minte. Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: unități
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
clase și deci lipsită de diviziunea modernă dintre stat și societatea civilă. În măsura în care școala japoneză marxistă de studii asupra societății civile a fost, în ultimă instanță, atrasă de visul de a aboli societatea civilă prin societatea civilă, ea a fost subminată de dependența profundă de metoda gramsciană, care pune accent pe importanța tactică a instituțiilor nestatale și necomerciale în lupta contra puterii exploatatoare a societății capitaliste. Forța și slăbiciunile concepției gramsciene merită a fi trecute în revistă în cadrul oricărui efort de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
șoc produse de crizele economice. Tocmai această complexitate a societății civile îi ajută pe cei bine organizați și inteligenți să pătrundă în multiplele sale structuri. Gramsci a considerat că un "război de poziții" prelungit în tranșeele societății civile ar putea submina puterea burgheziei în propriile sale teritorii, economia și statul coercitiv. Din acest punct de vedere, dobîndirea puterii de către clasele de jos, mai ales "clasa fundamentală", proletariatul, depinde vital de cucerirea, mai întîi, a societății civile. Gramsci a atacat, prin aceasta
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a societății civile. Gramsci a atacat, prin aceasta, strategia bolșevică a acaparării puterii de stat prin violență. Scopul cheie al "războiului de poziții" al proletariatului este să evite "statolatria", prin crearea unei societăți civile comuniste a cărei lărgire succesivă ar submina bazele statului și ale puterii de clasă, înlăturînd astfel pericolul dictaturii politice care ar rezulta cu siguranță de pe urma unui asalt frontal, subit, asupra aparatului statal sau ceea ce Gramsci numea un "război de mișcare". *** Teoria gramsciană își menține o oarecare putere
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
înflorit în comunitățile dens populate din zonele colibelor din carton acoperite cu placaj, ale atelierelor din curte, ale micilor afaceri (spaza shops) și ale barurilor și saloanelor de coafură din barăci (shebeens). Acestea au funcționat inițial ca organizații menite să submineze apartheidul. În opinia lui Mayekiso, organisme precum asociațiile de locatari, organizațiile meseriașilor, societățile funerare și cluburile de economii trebuie să se străduie să joace rolul de cenzori ai guvernului condus de Congresul Național African, în primul rînd asigurîndu-se că organismele
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
tensionat, în care se ciocnesc diferite interese, care se desfășoară și progresează în mod arbitrar, semispontan. Aceasta nu înseamnă numai că societatea civilă nu poate să-și depășească particularitățile, dar și că aceasta are tendința de a-și paraliza și submina propriul pluralism. După cum spune Hegel, dezvoltarea exuberantă a unei părți a societății civile poate, și deseori așa se și întîmplă, stînjeni sau oprima celelalte părți, și de aceea societatea civilă nu poate rămîne sau deveni "civilă" decît dacă se supune
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
neplăcută", scrie Shils; tot el deplînge degradarea contemporană a moravurilor și a manierelor. Solicitările rapace ale guvernelor, încălcarea autorității sociale, consumul crescut de narcotice, homosexualitatea, apariția unui lumpenproletariat fără de lege, grevele muncitorilor din sectorul public toate aceste tendințe amenință să submineze societățile civile și le afundă în grosolănie, nepolitețe și violență 1. Obiecții numeroase pot și trebuie aduse împotriva acestei orientări a discuțiilor. Tonul său moralizator, chiar autoritar, ascunde cu greu faptul că ea reprezintă o tautologie elaborată ce amintește de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sociale dominate de necivilitate: violențe, lipsă de securitate, conflicte exasperante, rezolvări amînate la nesfîrșit. Zeci de societăți contemporane din toată lumea suferă în mod curent de aceste simptome, dar există și mai multe cazuri de state centralizate, expansioniste, foarte puternice, care subminează puterea supușilor lor de a se organiza singuri în asociații intermediare nonviolente. Încă din timpul primelor războaie, în procesul de formare a statelor din Renașterea italiană și de distrugere violentă a grupărilor religioase, precum hughenoții de către monarhia franceză, în secolele
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
jocuri digitale -, se presupune că fenomenele particulare sînt atrase în vîrtejul controverselor negociate, acestea reprezentînd semnul distinctiv al spațiilor publice. Domeniul intimității presupus de Hegel și de alții a fi fundația ascunsă a societăților civile moderne dispare. Procesul de politizare subminează diviziunea acceptată în mod convențional dintre "public" (unde controversele privind puterea sînt considerate a fi problema legitimă a altora) și "privat" (unde astfel de controverse, se spune, nu au nici un rol legitim în raport cu suveranitatea "intimității", a preferințelor individuale, a ceea ce
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]