5,001 matches
-
limbă, vreo istorie a filosofiei hedoniste! Pentru repere și câteva jaloane, a se citi textul lui A.-J. Festugière, „La doctrine du plaisir des premiers âges à Epicure”, pp. 81-116, reluat în Etudes de philosophie grecque, Vrin. 1971. Expozeul este succint, dar permite o utilă vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte LĂon Robin, La Morale antique, PUF, 1963, îndeosebi paginile 32-33. * * * Pretinși presocratici
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte LĂon Robin, La Morale antique, PUF, 1963, îndeosebi paginile 32-33. * * * Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă adună laolaltă o mulțime de filosofi care n-au mare lucru în comun în afară de faptul că sunt prezentați în mod greșit ca expunându-și ideile înainte de Socrate - când, de fapt, mulți dintre ei îi sunt chiar contemporani! A se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
i.p.. În continuare voi discuta pe scurt doar câteva dintre aspectele menționate mai sus, cu referire mai ales la evaluarea situațiilor de eșec în urmărirea i.p.. Considerații procedurale Utilizarea corectă și eficientă a resurselor publice În cadrul unei analize succinte a acțiunilor demnitarilor și funcționarilor publici, în categoria resurselor publice putem include toate resursele obținute de stat de la cetățeni prin instituirea unei obligații, - precum și toate resursele generate de stat prin folosirea celor dintâi. În această categorie intră, desigur, taxele și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
unor experimente care vizau introducerea/creșterea rolului predicțiilor furnizate de experți în designul de politici din domeniul militar. Primul studiu amplu despre Delphi este publicat în 1964 de Gordon și Helmer, după ce, în 1962 (Dalkey și Helmer), apăruse o descriere succintă a aplicării metodei în anii ’50 în vederea estimării necesarului de armament pentru efectuarea unor sarcini militare. Metoda începe să capete notorietate și este aplicată în diverse țări. Experiența americană este utilizată pentru aplicații în Japonia începând cu 1969 și repetată
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
experții fiind rugați deja din prima rundă să-și argumenteze răspunsurile. Avantaje și dezavantaje Succesul aplicării metodei depinde de cunoașterea avantajelor și dezavantajelor sale. Metoda Delphi este în mod particular utilizată pentru evenimente care pot fi descrise/explicate în mod succint. În cazul unor teme complexe, metoda poate fi utilizată mai degrabă în combinație cu alte metode de predicție. Este o metodă care se pretează în mod special prognozelor pe termen lung (20-30, chiar 50 de ani). Spre deosebire de metodele clasice de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
activităților economice, respectiv eficiența comunicării și a transportului. Acea abordare care este preocupată în primul rând de descifrarea, descrierea și teoretizarea elementelor și regulilor care structurează spațiul urban se numește ecologie umană sau ecologie urbană. În continuare, vor fi prezentate succint patru teorii principale care tratează s.u.. Primele trei teorii sunt strâns legate de teoria ecologiei umane clasice, formulată de membrii Școlii Sociologice din Chicago, ultima fiind un model legat de teoriile postmoderne și de aplicarea acestora în analiza s.
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
două considerente: tentația hegemonului potențial de a forța obținerea hegemoniei regionale, respectiv nivelul sporit de teamă la nivelul celorlalte state, care le poate face să adopte politici riscante. Mearsheimer apreciază că evidența istorică susține explicațiile realismului ofensiv (pentru o discuție succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, vezi considerațiile despre dezbaterea neorealism - neoliberalism în capitolul „Neoliberalismul”). El constată că raporturile dintre Marile Puteri, între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri statu-quo fiind hegemonii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
anumite coordonate. Un sistem internațional ghidat de principii neoliberale va determina o definire diferită a interesului național. În procesele de atribuire a identităților și definire a intereselor, actorii internaționali sunt ghidați de anumite reguli. În sens larg, ele sunt depozitarele succinte ale așteptărilor unei colectivități date (comunități intersubiective) referitoare la identitatea, rolul și conduita agenților și structurilor. Una dintre cele mai importante implicații ale acestor teze este cea dezvăluită de Wendt în legătură cu anarhia și principiul autoajutorării (self-help). Anarhia ca structură și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
contestat ca atare din cauza eclectismului său. Pentru un adept al premiselor și viziunii constructiviste despre lumea internațională, constructivismul reușește să constituie, în mod coerent și promițător pentru viitorul disciplinei, al treilea pol teoretic în relațiile internaționale. O altă critică, amintită succint anterior, este diversitatea metodologică excesivă. Tocmai pentru că este o poziție meta-teoretică laxă, constructivismul poate fi afiliat, în funcție de metodologia aleasă de un cercetător sau altul, diferitelor școli de gândire deja existente, fapt care nu contribuie, desigur, la întărirea identității și contribuției
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
femeilor ca subiecți sociologici la regândirea teoriilor sociologice și politice și ajungând la propunerea unor noi fundamente teoretice, a unor metode alternative și a unor recomandări de politici publice alternative non-discriminatorii și echitabile față de diferențele de gen. O caracterizare foarte succintă a fiecărui curent teoretic feminist al relațiilor internaționale poate aduce mai mult conținut și claritate acestor considerații introductive. Reducerea lor la un singur curent este imposibilă din cauza diversității și, mai ales, dat fiind că între ele există diferențe epistemologice, metodologice
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care poate fi evitat un război generalizat este balanța de putere. Faptul că există totuși conflicte internaționale dovedește însă că această balanță nu este suficientă. Unul dintre răspunsurile liberale la aceeași problemă este instituția securității colective, care va fi prezentată succint în acest capitol. Prima secțiune se ocupă de definirea securității colective, a doua - de principiile, avantajele și formele pe care le poate lua securitatea colectivă, în partea a treia este urmărită evoluția sa istorică, pentru ca în final să se formuleze
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
capitol și a celor dedicate securității, am beneficiat de ajutorul și comentariile lui Felix Ciută, căruia doresc să-i mulțumesc și pe această cale. Este de la sine înțeles că responsabilitatea pentru orice eroare îmi revine în totalitate. Pentru o explicare succintă a concepției marxiste asupra bazei și suprastructurii, vezi, de exemplu, Țăranu (2005, pp. 65-67). O teză centrală a marxismului este că „istoria tuturor societăților este istoria luptelor de clasă” - este chiar prima afirmație a celebrului Manifest al Partidului Comunist din
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
comercianți, dar nu și pentru producători; meniuri uniformizate sortimental și calitativ se întâlnesc în lanțurile de magazine tip fast-food, shaorma, în oferta culinară a restaurantelor, a firmelor de catering, în stațiunile turistice și în casele oamenilor. Considerațiile asupra raportului hrană-globalizare, succint prezentate mai sus, se regăsesc în ceea ce numim economia alimentară al cărei conținut modern a fost îmbogățit de numeroase lucrări destinate domeniului, ale unor specialiști ca: Erich Schlosser (FastFood Nation), Marian Nestla (Food Politics), Michael Pollan (The Omnivore Dilemma), Lester
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
privește asistența socială ca profesie, ca artă, dar și știință, volumul include cele mai actuale teorii specifice ale asistenței sociale precum rezolvarea de probleme, intervenția în criză, practica centrată pe sarcină, empowerment, teoria comunicării, teoria narativă și analiza tranzacțională. Prezentate succint, acestea sunt însoțite de aplicații la practica asistenței sociale. În ceea ce privește finalul lucrării, autorul își așterne gândurile despre ceea ce ar putea urma pentru asistența socială românească și europeană, prezentându-le într-o manieră mai puțin convențională, sub forma unor „profeții”, și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
identificarea teoriilor care au un suport empiric substanțial, sunt minim redundante între ele și permit stabilirea unor legături cauzale între elementele cheie constituente. Spațiul acestui manual nu permite detalierea tuturor elementelor care intervin în cadrul acestui model. De aceea vom prezenta succint câteva elemente cheie. Dispozițiile personale se referă la elementele intrinseci ale persoanei, categorie în care intră motivele, nevoile și valorile. Modelele din care provine suportul teoretic sunt cele ale lui Maslow și Alderfer. Mediul de muncă include caracteristicile locului de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
și-a „făcut mâna” tânărul scriitor, a cărui cultură literară a devenit, desigur, abia de atunci încoace cea de care, fără ostentație, dă azi dovadă. (Preferințele literare pe care se întâmplă să le mărturisească și să le comenteze, de obicei succint, sunt toate nu numai opțiunile unui gust fără greș, dar și ale unei conștiințe artistice de o rară și pură profesionalitate; vezi interviurile acordate lui Adrian Păunescu și Florin Mugur și, de asemenea, nu puține pasagii din Imposibila întoarcere.) Se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ating fondul disputei. Bineînțeles că dacă ne vom opri de fiecare dată la asemenea detalii, vom ramifica atât de mult discuția, deschizând paranteze în paranteze, încât nu vom mai ajunge niciodată la nodul chestiunii. Bineînțeles că în spațiul câte unui succint articol nu putem vida toate implicațiile controversei. De aceea, nu-i voi face (deocamdată) preopinentului meu vreo șicană din faptul că până acum a lăsat fără de răspuns trei obiecții ale mele, pe care nu le cred proaste, deși, sau tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deceniul al IV-lea), Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, de o impunătoare excelență. Aș mai adăuga aici două nume de care cred că în viitor se va mai vorbi: Veronica Galiș și Ștefania Plopeanu. Cele de mai sus nu reprezintă decât, succint, punctul prim al unui răspuns pe care-mi rezerv să-l continuu ulterior. Cum vedeți, nu am atins decât niște „aspecte” noi, nu și o „structură” nouă. Ar mai fi de spus ceva despre câțiva factori determinanți ai acestui fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
așa cum se prezenta ea În Franța acum cincizeci de ani, straniu modificată. Faptul că Bergson s-ar fi ocupat de timp și de memorie - care filozof n-a făcut-o? - poate cu greu să treacă drept o prezentare, chiar și succintă, a operei sale În ceea ce are ea original. Or, dacă facem abstracție de cele câteva rânduri despre opoziția dintre Bergson și Kant, textul care urmează e atât de vag Încât el se aplică, desigur, foarte bine lui Bergson, Însă În
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
respective de viață. Esența proverbelor o considerăm deci a fi, În primul rând, una de ordin psihologic, din care derivă apoi dimensiunea lor etică, dată de acea povață sau sentință morală exprimată Într-o formă eliptică sugestivă, de obicei metaforică. Succintele comentarii psihologice și educative pe care ne-am permis să le realizăm În prezentul volum, În legătură cu fiecare proverb consemnat, nu au deloc pretenția unor evaluări orgolioase, care să cuprindă intenții disimulate ca aceste comentarii să fie eventual Însușite de alții
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în infirmarea acestei asumpții, excepție făcând tipul A de consistență, singurul care a putut fi validat în baza dovezilor empirice acumulate (Mischel, 1968; Vernon, 1964). Mai bine de două decade, disputele care au urmat au dat substanță paradoxului consistenței. Prezentarea succintă a celor patru forme de consistență ne permite să înțelegem că reziliența acestui paradox a fost prilejuită pe de o parte de tendința de creditare exclusivistă a unor modele teoretice referențiale conflictuale. Astfel, în demersurile descriptiv-explicative s-a ajuns la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cum ar fi controversatul factor „G”, care s-a considerat a fi insuficient de elocvent pentru a dovedi abilitățile cognitive ale unei persoane, la modele mai noi, plurifactoriale. Se pune acum accentul pe evaluarea abilităților multiple. Capitolul prezintă critic și succint teorii ale inteligenței, cum ar fi bine cunoscutele teorii ale lui Guildford, Sternberg sau Gardner, și metode de evaluare. Se recomandă evaluarea în context, în funcție de domeniu, iar acolo unde nu este posibil, trebuie să se analizeze cu foarte mare grijă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
trăsătură și a implicației acestora în dezvoltarea organizațională. Profesorul britanic Paul Sparrow, specialist în managementul resurselor umane și comportament organizațional, abordează problema competențelor punându-și problema shakespeariană: „A utiliza competențele sau a nu le utiliza? Aceasta e întrebarea”. El prezintă succint trei abordări principale ale studiului eficienței managementului: analiza funcțiilor clasice ale managementului, observarea comportamentului și studiul funcționării inteligenței. Sunt introduse trei modele diferite ale competențelor. Abordarea competenței comportamentale, cel mai cunoscut model, este apoi analizată și încadrată în aceste modele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și Malcolm Higgs, ambii de la Henley Management College (Henley, Berkshire, Marea Britanie), ne prezintă o temă interesantă și de mare interes în ultima perioadă, cea a inteligenței emoționale și a dezvoltării managerilor și persoanelor care ocupă poziții de conducere. După o succintă prezentare a conceptului și a relevanței acestuia în context organizațional, autorii analizează câteva studii legate de inteligența emoțională și un model de instrument de măsurare a inteligenței emoționale, instrument construit de aceștia. Dintre aplicațiile practice ale acestui concept, autorii recomandă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fi reprezentată cu ajutorul modelului celor patru culori. Redăm, cu titlu exemplificativ, caracteristicile unei situații reprezentate prin culoarea galbenă: relație, comunicare, motivație, inspirație, încredere, promovare. Fără îndoială că decizia reprezintă partea cea mai importantă a procesului de management. Practicianul francez prezintă succint caracteristicile fiecărei culori în luarea deciziilor și în delegarea anumitor sarcini. Totodată, sunt evidențiate și alte aspecte ale celor patru tipuri de „manageri-culoare”: cum să-i consiliem, cum să-i motivăm, cum să-i felicităm și cum să-i corectăm
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]