3,015 matches
-
ușă. ― Mergi sănătoasă, Sevastițo - am răspuns eu încă sub impresia visului de peste noapte. Cu greu mi-am revenit la starea firească... Altădată, când mă aflam la mănăstirea din codru, porneam în zori spre izvorul din vale. Acum, însă... lac de sudoare, eram dezorientat. Să merg la izvor sau?... În cele din urmă, a învins dorul de bălăceală, mai ales că m-am trezit asudat peste măsură... Când m-am întors de la izvor, ulcica cu lapte aburea încă și feliile de pâine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o stâncă, am lunecat și am căzut într-o apă învolburată... M-am zbătut cu disperare să ies la suprafață... Când, în sfârșit, am reușit să ies, am răsuflat o dată adânc. În acea clipă m-am trezit! Eram lac de sudoare... Speriat, am privit spre geam. Afară mai licărea încă lumina zilei. “Deci, n-am întârziat”, a fost primul gând care mi-a adus liniștea. Am dat fuga la izvor. M-am bălăcit repede și, cu părere de rău că n-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înșelați l-au luat pe fiu în sclavie, pentru ca el să poată, prin truda lui zilnică, să le plătească înapoi banii pe care îi împrumutase. Atunci au încetat mâncarea, băutura și destrăbălările zilnice. Acum, de dimineața și până seara, cu sudoarea frunții sale, el uda câmpiile și toate mădularele îl dureau în această muncă istovitoare, cu care el nu era obișnuit. Trăia cu pâine uscată și nu avea nimic altceva decât lacrimile sale cu care să o ude. În trei zile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ora, femeie!, ca tăiosul capăt al lumii să mi se oprească-n rărunchi, iar muștele să atace cerul, lemnul cărnii să se răzvrătească pe cruce, să se rupă sigiliile, să mi se aducă trandafirul mistic, să fiu Înecat deodată În sudoarea divină a poetului necunoscut. Au adus ananghia și au prăvălit-o În grădină fără să cunoască regulile luptei. Ne-au poruncit să ridicăm boala din pămînt. Unii au citit din eclesiast, alții din poemele proprii. Nimeni nu a vărsat nici o
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cu bomfaierul himera de pe tîmplă, arde-ți cu acetilenă visul, taie-ți cu drujba viziunea și vino lîngă mine!" ― așa-mi vorbi zgîrciul limbii Împanglicat și plin de clopoței. Încîntat cu oglinzile lui, cu păpușile sale mincinoase, am strîns atîta sudoare la Încheieturile mîinii cît să-mi ajungă o viață să viețuiesc În pustiu. Nu mă mai dor cuvintele, iar pe clanța ușii tocmai se usucă sarea din vorbele mele. Pășesc prin larma carnavalului printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
conflict al cărui caracter nu este unul antagonist, ci, mai degrabă, unul amical, pe care Marian Constandache, aidoma unui arhitect al propriei sale viziuni artistice, având la Îndemână compasul și echerul prozodic, sarcastic sau nu, dar categoric «Înecat deodată În sudoarea divină a poetului necunoscut», se obstinează a- l atenua prin manipularea secvențional-aluzivă, Însă atât de alambicată, a unei paralele intermitente Între realitate și mit ― ceea ce amintește de proza lui Joyce sau de poezia lui la T. S. Eliot ―, adică prin
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mai multe părți. O parte pentru a-și lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-și aminti viața. Și o parte pentru a privi cum soarele strălucea pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simți sudoarea morții ca să înțelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care strălucește. Pe care, altfel, o privești întrebîndu-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur și simplu n-o observi deloc. Și poate că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei nimic de lînă cînd vor face slujbă în porțile curții dinlăuntru și în casă. 18. Vor avea pe cap și scufii de in, și izmene de in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să aducă sudoarea, 19. iar cînd vor ieși să se ducă în curtea de afară la popor, vor lepăda veșmintele cu care fac slujbă, și le vor pune în odăile sfîntului Locaș; se vor îmbrăca în altele ca să nu sfințească poporul cu veșmintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
gării din Amsterdam, cu mii de tălpi, trolere și rucsaci pe metrul pătrat, nimeni nu calcă pe nimeni pe bătă turi, nu înghiontește, nu agasează, nu împiedică, nu brus chează, nu cară saci de-o tonă și nu duhnește a sudoare. Că auto matele, afișajul, ca și ghișeele ori oamenii de ordine func ționează ireproșabil, precum într-un stup cu legi de sacro sanctă autoritate. Se stă calm, respectuos, cu suavă resemnare la coadă pentru călătoria cu vaporașul, chit că se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
apăr sărăcia și nevoile“ a devenit de mult numitor comun. Oriunde te ai uita, de la sămănătorism la realismul socialist, numai țărani cumsecade și boieri vicioși, banul ca ochiul dracului, chiverniseala identificată cu avariția, conacul ars de răsculați (recoltele „strânse-n sudoare și sânge luând drumul cazinourilor pariziene“, bașca arendășimea vampirizantă), desculții cu botnițe la culesul strugurilor, obrajii puhavi ai „băgătanului“, bolșevica demonizare a „chiaburului“ și-a „burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a dispărut centura, am furat centura de la altul. În careu, la inspecție, toată lumea avea centură! Totul, și mamă și tată la companie, era plutonierul major Popa Ion, gras de nu putea intra pe ușă, cu două bărbii veșnic însiropate de sudoare sau de ușoara scurgere de creier, că materie cenușie, ioc. Ar fi fost în stare, exact ca hoții de cai, să vândă toate bunurile din magazie, înlocuindu-le cu altele, aranjate să pară car fi. Colac peste pupăză teriștii eram
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
precum grăuntele de sare în apa mării! Îmi spuneam, de asemenea, că moartea trupului, dacă mă gândeam la morțile pe care le văzusem, era, ea singură, o pedeapsă îndeajuns de mare, și care răscumpăra totul. Prin ea îți câștigai, cu sudoarea agoniei, mântuirea (adică dreptul de a pieri pentru totdeauna). Totuși, neliniștea mea creștea, moartea îmi stătea zi și noapte la căpătâi, mă sculam în fiecare dimineață cu ea în gând, iar laudele ce mi se aduceau îmi păreau din ce în ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
eu, gâfâiam înconjurați de roiuri de muște, a început din nou să-și strige diatribele împotriva celui pe care-l numea "Romanul". Era nebărbierit de câteva zile și se uita la noi cu privirea rătăcită. Avea pieptul gol, scăldat în sudoare, iar mâinile îi alergau pe claviatura vizibilă a coastelor. Ne spunea că e nevoie de un nou papă care să trăiască printre cei nefericiți, în loc să se roage pe un tron, și că trebuie să trecem cât mai repede la fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
De fiecare dată, însă, mă luai martor, întrebându-mă: „Ce crezi despre asta, sfințite părinte?” Uite așa am stat și te-am vegheat toată noaptea. Ți-am pus comprese reci pe fruntea care ardea și era toată numai broboane de sudoare. Bătrânul vorbea mereu, mângâindu-mi fruntea...Simțeam fiorii recunoștinței străbătându mi trupul. Am încercat să mă ridic, dar mâna de pe frunte nu m-a lăsat. Mai stai în pat până am să-ți aduc puțin lapte călduț. Pe urmă ne-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ascultam...dar ultimele vorbe nu le-am mai auzit... Alunecam deja pe apa călduță a somnului...Se crăpa de ziuă când glasul călugărului a răsunat iarăși la căpătâiul meu: Trezește-te, fiule! Ești tot numai o apă. Ești leoarcă de sudoare... Ai avut din nou o noapte zbuciumată...Am stat de veghe toată noaptea lângă tine și mă întrebam: „Oare nu ești bolnav?” De aceea ți-am și pregătit un ceai din buruieni pe care le știu eu că sunt de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
adevărul istoric, lectorii mai află de la Virgil Gheorghiu: ‘’toți aceștia care au tras cu puștile în noi, în femeile noastre și în copiii noștri, iar acum dau foc satului, sunt evrei care au trăit câștigând averi și mâncând pâinea din sudoarea și din munca noastră. Toți au fost negustori prin satele noastre. După ce ne-au chinuit și ne-au batjocorit fetele, iar pe copiii noștri i-au trimis în Siberia și în pușcării, un an întreg au pustiit satele, semănând atâta
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ca să-ți duc și eu măcar câțiva pași crucea Ta!... Un cărturar în închisorile comuniste: Ovidiu Papadima Modelul polarizează Intelectualul e atașat de cărți ca mama de pruncii ei, ca agricultorul de pământul și plantele pe care le îngrijește cu sudoarea dragostei sale. Am văzut copii în brațele mamelor ce-i cuprindeau cu toată afecțiunea lor de sorginte divină, copii cărora, oricâte bomboane colorate, oricâte jucării le-aș fi arătat dăruitor, nu-și luau ochii de la mame, făcând cu mânuțele și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
spital, dar profesorul n-a vrut să audă. M-a amenințat că, dacă îl voi obliga, mă va opera cu forța, deoarece situația o cere. Și a scos din buzunar o mască de tifon. M-am trezit, firește, lac de sudoare. 11. Înțeleg inutil unele lucruri, am impresia. Întotdeauna, am crezut că o slăbiciune asumată fortifică. Acum, văd că nu e deloc așa. Dar ce schimbă asta? Parcă aș fi o busolă stricată la care nu se mai distinge Nordul. Și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pleca la școală, căci atunci avea din nou chef să se joace În livadă sau În caleașca străbunicului și, Într-o bună după-amiază, s-a trezit că-și scoate cravata, fiindcă așa, strîns la gît cum era, ajunsese lac de sudoare după ce se războise pe viață și pe moarte cu pieile-roșii. Din fericire, tocmai atunci a apărut Cinthia; de cum o zări, Julius Își aminti de doliu și apucă să-și lege la loc cravata, coborînd din caleașcă și făcîndu-și mustrări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lor profunde. Vase uriașe asemeni unor lacuri În care acum cădeau picături, rar, cu o Încetineală exasperantă, una cîte una, tic-tac, tic-tac, tic-tac, mai era o jumătate de oră pînă la plecare; ei ascultau muți, nemișcați, asemenea bolnavului scăldat În sudorile febrei, care descoperă drumul somnului printr-o respectuoasă acceptare a insomniei și Încearcă să adoarmă ținînd contabilitatea strictă a picăturilor de la un robinet prost Închis, „noaptea asta n-o să pot dormi, sînt nenorocit“, spune și numără picăturile. Nici n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prieteni ca să petreci o duminică plăcută și toată servitorimea se postează la intrare și te țintuiește cu priviri insolente. Nu, Susan, numai de dragul tău nu i-am trimis pe toți la dracu! Femeia asta, bucătăreasa cu dinții mîncați, vorbind despre sudoarea frunții și despre copilul ei, arătîndu-ți-l, aproape vîrÎndu-ți-l sub nas, folosind cuvinte absurde, ridicole În gura ei, drepturi, ființe omenești, sindicat, plîngeri și alte asemenea bazaconii, Susan și tu plîngîndu-le de milă, moartă de frica, spunîndu-le că ții la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grădina din fund, unde era spălătorul. Toate clasele dădeau spre grădină și aici Îi aștepta Morales, Întotdeauna cu buretele alături. Buretele era pentru cei care rămîneau la masă la colegiu și pentru recreații. CÎnd se terminau recreațiile erau lac de sudoare, fiindcă alergaseră timp de o jumătate de oră În jurul lui Taboada, strigînd În cor: „Taboada, o să te punem la. frigare, o să te punem la frigare!“ și bietul Taboada țipînd ca din gură de șarpe: „Mamă, mamă!“, sub privirile zîmbitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai tîrziu a făcut cunoștință cu cîteva doamne și mai bune decît ea. Acestea simțeau tot timpul o senzație de răcoare interioară și o revărsau În Întregime asupra cartierelor sărace, Își petreceau după-amieze Încheiate cutreierînd mahalalele. Se Întorceau lac de sudoare și povestind Întîmplări incredibile. Una din ele povesti că Îngrijise un bețiv care fusese rănit Într-o Încăierare, el voise s-o ia la bătaie nu altceva, dar ea nu și-a pierdut cumpătul, a rămas calmă și curajoasă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vine odată? „E aici, În mîna mea! răspunse Romero. Trăiesc de douăzeci de ani În Perú și pot să vă asigur că nu există nici o băutură ca rachiul ăsta!“ Și pregătea cocteilul agitînd ca un nebun shaker-ul, lac de sudoare, dă-i și dă-i Înainte, cu shaker-ul În mînă, fiindcă ura aparatele electrice și-i plăcea să facă pe barmanul zornăind maracasurile, se aud răsunînd cuburile de gheață În shaker-ul de argint și rotofeiul priceput și epicureu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
terchea-berchea! Bărbați plămădiți din același aluat cu Juan Lucas, care Îi spun și ei șoferului, cînd ajung, să se apropie cît mai mult de intrare și pe urmă să caute un loc unde să parcheze mașina. Iar șoferii, lac de sudoare, Înaintează la fel cum face acum Carlos, pînă ce un polițist le strigă să oprească, mai departe nu se poate, trageți pe dreapta! Și Începe să fluiere din țignalul lui ca un nebun și să dea la o parte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]