105,057 matches
-
29, este: „Tu dă-ne nouă ceea ce poruncești și apoi poruncește ceea ce vrei” (da quod jubes, et jube quod vis). În traducerea românească de la Editura Humanitas, București, 1998, textul este de aflat la p. 366. footnote>! Cuvântările lui erau de la suflet la suflet (cor ad cor loquitur). Stilul predicii augustiniene e întreit: submissa dictio, temperata dictio și granda dicendi genus, feluri care corespund împărțirii făcute de Dionisie din Halicarnas (stilul inferior, mediu și superior)<footnote Nicolae Corneanu, Studii patristice, Editura Mitropoliei
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Tu dă-ne nouă ceea ce poruncești și apoi poruncește ceea ce vrei” (da quod jubes, et jube quod vis). În traducerea românească de la Editura Humanitas, București, 1998, textul este de aflat la p. 366. footnote>! Cuvântările lui erau de la suflet la suflet (cor ad cor loquitur). Stilul predicii augustiniene e întreit: submissa dictio, temperata dictio și granda dicendi genus, feluri care corespund împărțirii făcute de Dionisie din Halicarnas (stilul inferior, mediu și superior)<footnote Nicolae Corneanu, Studii patristice, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
nu spun despre ei înșiși că au pățit în vreun alt fel. Literatul, crede Augustin, trebuie să-și biruie prejudecățile. Cultul excesiv al formei nu este altceva decât o deșertăciune de tot condamnabilă. Ideea este mai presus de cuvânt după cum sufletul este mai presus de trup<footnote Henri-Irénée Marrou, Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, Editura Humanitas, București, 381-382, 396, 414. footnote>. De ajuns trebuie să se ajungă nu doar la a fi cunoscător de res, ci și stăpân pe verba
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
sau de ce să se ferească - de cultul formei care devine scop și de care literatul nu poate scăpa. Augustin păstrează o prudență distantă; cultul excesiv al formei e condamnabil. Conținutul se cuvine a fi așezat mai presus de cuvinte după cum sufletul este mai presus de trup. Și, la urma urmei, elocința creștină va egala elocința păgână. Era, la început, o simplă problemă de timp, acum este, poate, în acest loc un dublu comandament: preotul trebuie să posede și elocință, un alt
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
supranaturale. Elocința aceasta tratează despre adevărurile prin care ne eliberăm de toate cele rele trecătoare și ajungem la toate cele bune veșnice. Rolul oratorului creștin, a celui care catehizează pe cei care încearcă porțile lui Cristos, este de a plămădi suflete întru Cristos. Augustin spune că e o sarcină măreață și mai grea ca oricare alta. Căci una este să-i înveți pe alții evanghelia, și alta să compui un elogiu al trandafirului sau al laurului. Vrea să spună Augustin că
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
silnicie; și adeseori se ajunge la o victorie cadmiană” (PSB 5, 37; PG 8, col. 743); 1, 8, 40, 5: „Acești sofiști sunt lupi răpitori, îmbrăcați în piei de oaie; fac sclavi din oameni liberi; cu măiestria limbii lor corup sufletele; fură pe nevăzute, dar sunt vădiți ca hoți; se străduiesc să pună, prin viclenie și forță, mâna pe noi, socotindu-ne oameni simpli, pentru că nu putem vorbi ca ei” (PSB 5, 33; PG 8, col. 738); 1, 1, 11, 1
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
aerul și toate celelalte lucruri, pentru că unii le-au înțeles rău, adorând făpturile lui Dumnezeu, în loc de a-L adora pe Dumnezeu Însuși, tot așa trebuie să cultivăm cele ce ne sunt de folos (xrv¿simon) pentru viața și pentru desfătarea sufletului și să fugim numai de cele primejdi oase pentru mântuire, nepunând creatura mai presus de Creator, cum fac cei nebuni... La fel, când este vorba de știință, primim tot ceea ce contribuie la educația noastră și la contemplare, respingând doar cele
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
dar nici o sursă antică nu pomenește despre vreo treaptă pe care ar fi urcat la cer întemeietorul Romei; Cicero se referă la pașii acestuia; § 16, p. 38: magnitudo animi - „măreția sceptrului (sic!)” (p. 39), fiind vorba, de fapt, de „măreția sufletului”; § 31, p. 56 : Qui templa occupaverit? - „Cine a pângărit (!) temple?” (p. 67); § 40, p. 66: Cethego... servire coegit eos... munera mittere, noctu venire domum ad eum, precari, denique supplicare - „să-i slujească lui Cethegus..., să-i aducă daruri, să vină
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
să-l arunce peste umăr, redându-l naturii, se strânge în movile, ținând locul bornelor de distanță. Străinii care-l observă sunt, bineînțeles, la vânătoare de exotisme, dinainte montați de surse răuvoitoare, văzătoare de numai ce este deasupra, adică gunoiul. Sufletul candid al celui ce lasă din mână departe de orice ghenă conținutul pungii de plastic, îi rămâne necunoscut pasagerului de altunde, nasul lui, obișnuit cu miresmele tari ale buteliei de spray primește efluvii ciudate, sălbatice, care-l alarmează. Și iată
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
Vladimir Tismăneanu edifică o implacabilă anatomie și fiziologie a creaturii monstruoase care a dominat o bună parte din lume vreme de trei sferturi de veac. Aș sublinia de la început calitatea înalt literară a textului. Cartea se citește, într-adevăr, cu sufletul la gură, pentru că deși cunoști povestea, deși personajele îți sunt familiare, există un nu-știu-ce al stilului de abordare ce creează tensiune și te îmbie să aștepți noile dezvăluiri privind o istorie ce pare de-o mare simplitate, dar care, pe
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
chiar la „Antena 1”, un post de televiziune ale cărui jocuri tulburi nu sunt chiar atât de greu de detectat. Chiar mă gândeam ce vor scoate la atac, pentru a abate atenția de la chestiunile fierbinți ale momentului. Cum problemele de suflet ale românilor sunt cam trei (biserica, revoluția și ungurii), ele au fost promovate cu brio. Mai întâi, eterna problemă a Catedralei Mântuirii Neamului, apoi, într-o emisiune ce venea ca o mănușă, contribuția maghiaro-CIA-istă la revoluția românilor! Ce mai urmează
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
bun simț în contextul întregii producții. 2.Fiindcă la “Piersic show”, duminică de duminică, îmi regăsesc/retrăiesc patimile după dragi și mari actori, cei care, de-a lungul anilor, în piese de teatru sau în filme, au “mobilat” mintea și sufletul românilor cu bine și frumos, și la care mă gândesc întotdeauna cu recunoștință ca la niște Oameni-zei. Dar iubesc la fel de mult TVR 2 și fiindcă: 3.E un post de televiziune cu personalitate și absolut independent, funcționând în baza unui
“Televiziunea, dragostea mea” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13029_a_14354]
-
Pillat, el îi oferea și o excelentă bază de orientare: “Trebuie să așteptăm tocmai perioada «Sturm und Drang» a secolului XVIII-lea, epoca lui Goethe și a lui Schiller, ca să găsim ceva comparabil cu acea Renaștere, naștere din nou a sufletului liric european, dezmorțit și chemat la o nouă viață de splendoarea culturii greco-latine, redescoperită tocmai atunci de o omenire dornică și uimită.” Clipa istorică în care omului corporativ și anonim al Evului Mediu, omului furnică, tipului de umanitate standard și
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
de bănuiala că Dora, copilul-fată-femeie de lângă el, funcționează în alt registru decât cel obișnuit. Bănuială stinsă la iuțeală. Actorul rezumă bruta dintr-o ființă asemănătoare omului. Performanța Elenei Popa e mai greu de explicat: candoarea, curiozitatea, bucuria constituie straturile unui suflet care își refuză suferința, traversează smârcurile vieții fără să se maculeze, într-o splendidă demonstrație de naturalețe. Naturalețe alcătuită cu savant meșteșug de o actriță stăpână pe mijloacele ei. Da, de la natură omul se naște bun. Cei care se păstrează
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
Barbu Cioculescu Dacă tragediile lui Racine îl copleșesc, în La Fontaine află “poetul cel mai poet în sensul modern al cuvântului, dintre toți poeții Marelui Secol” - poate chiar cel mai mare poet de limbă franceză. Or, “La Fontaine oferă sufletului modern tocmai poezia la care aspiră epoca noastră dornică de un echilibru între antiteze: o poezie ordonată și totuși plină de fantezie spirituală și sensibilă, optimistă fără vulgaritate și adâncă fără patos, cu atât mai umană cu cât împrumută glasul
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
o altă declarație de dragoste: „Eu am 18 ani. N-am cunoscut nici o femeie. Plăcerile dragostei nu m-au încercat decât în vis când forme nelămurite și dragi îmi chinuiau trupul și mintea. (...) Eu, Leonid Dimov, cu întreaga sarcină a sufletului meu făurit din pulberea zeilor morți, și închis într-un trup atât de sărman că de abia putea să-l ducă, și condus de o minte atât de pozitivă că de abia putea să-l suporte, Eu m-am dăruit
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
făurit din pulberea zeilor morți, și închis într-un trup atât de sărman că de abia putea să-l ducă, și condus de o minte atât de pozitivă că de abia putea să-l suporte, Eu m-am dăruit celuilalt suflet pe care - nu mă îndoiesc - îl cunoșteam dintru-nceput prea bine și pe care l-am iubit cu nemărginită duioșie întotdeauna” (p. 121-123). Sensul salvator al dragostei se investește în construcția fragilă și ingenioasă a unui limbaj al seducției: „Și
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
ne găsim răgazul să ne oprim din mersul nostru împleticit prin hîrtoapele existenței de fiecare zi pentru a ne trage puțin răsuflarea și a reflecta: pentru ce ne zbatem atîta, ne omorîm cu firea pentru nimicuri, uneori chiar ne scoatem sufletul, fără să fim măcar împinși în mod irezistibil de o forță constrîngătoare din afară? Alergăm, alergăm: mânați de ambiții adesea disproporționate față de posibilități, de setea de înavuțire, bani, bani, tot mai mulți bani, pe care de-abia nu ajungem de
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
manipulații, malversațiuni, lovituri de forță și lovituri sub centură, ci și prin repeziciunea și plăcerea apăsării pe trăgaciul ucigaș. Așa cum sublinia un filozof, în timp ce animalele se ucid pentru supraviețuire, oamenii o fac nu o dată din perversitate, ură nepotolită, cruzime a sufletului, fanatism monstruos. Din nefericire, nu numai teroriștii de pretutindeni, acești demoni ai timpului nostru care nu cunosc altă cale decît aceea a violenței pentru a-și promova “ideile”, a-și afirma “adevărurile” și a-și asigura reușita malefică ucid cu
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
în putregai și fum. Sus! Fugi în spațiul vast! Și-acest Volum plin de mistere, chiar, De Nostradamus scris, nu-i test De-ajuns și nu ți-e îndrumar? Știi mersul stelelor atunci Și, cînd Naturii ești supus, Puteri din suflet îți arunci, Pricepi ce duh la duh a spus. Îți lămurește-un cuget gol, Ah, sfinte semne-n van, de-ajuns! Voi, spirite ce-mi dați ocol, De m-auziți, vreau un răspuns! Deschide cartea și zărește semnul Macrocosmosului.) Ce
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Noi ciocîrlia cîntă de nespus; Cînd vulturul, cu-aripi întinse, Plutește peste-abrupți molizi, cum vrea, Și peste ape necuprinse Spre patrie cocoru-o ia. Faust Dintre porniri tu numai una știi; De n-ai cunoaște-o, ah, pe ceealaltă! Port două suflete în mine, vii, Ce unul de-altul vor să se despartă; Unul, de pofta dragostei cuprins, Cu ghearele de lume-nfipt se ține; Iar celălalt, de pulbere desprins, Urcă spre plaiuri strămoșești, divine, De-ar fi în aer duhuri, stînd Între
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
mi-e așa, Eu viața mi-o detest, să mor aș vrea. Faust Din groznic furnicar un tandru Zvon cunoscut dacă m-a scos, Mințind simțiri de copilandru Cu vîlva unui timp frumos, Azi blestem ce cu vorbe goale În suflet amăgiri ne-a pus, Ce-n astă peșteră de jale Îl ține-n vrăji, flatînd supus! Azi blestem mai întîi părerea De sine-a spiritului, grea, Și aparența ce ne ia vederea Și, astfel, mințile ne ia! Mai blestem visul
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
privind în jur) Dar ce? - ei unde au plecat cu toții? Minoră stirpe, ce m-ai prins în fapt! S-au înălțat la cer cu prada, hoții; De-aceea-au stat la groapă, pentru rapt! Mi-au smuls o mare, unică comoară: Înaltul suflet, garanție rară, Viclean mi-l șterpeliră. Și să rabd? Dar cui mă pot eu plînge-acum? Și cine Să-mi mai refacă dreptul care-a fost? Te-au înșelat la bătrînețe bine, Și-ai meritat că-ți merge-atît de prost. Prea
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
a aflat între timp că punctul de împlinire nu e stabil, că, atâta timp cât el însuși își este propriul călău, „până la execuție mai ai tot atâta timp / cât de la execuție încoace”. De aceea, uneori, resemnarea se lasă dominată de sentimentul rușinii. Sufletul, de la sine, „merge acolo unde este durere”. Deturnarea înțelesului, subminarea prin paradox, înseamnă exact fuga, ascunderea, abandonul. Oricum „de la un înalt grad de lehamite încolo, / ca de la un înalt grad de civilizație, / destinul nu mai prezintă interes”, spune poetul în
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
ți doresc eu ție, dulce Românie”. („Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Tânără mireasă, mama cu amor! / Fiii tăi trăiască numai În frăție / că a nopții stele, ca a zilei zori, / Viața În vecie, glorii, bucurie, / Arme cu tărie, suflet românesc, / Vis de vitejie, fala și mândrie, / Dulce Românie, ăsta ți-o doresc!”) Iată și o asemănare mai insolita: amândoi dedică frunzei câte o poezie, inspirată din repertoriul romantic al altor poeți. Leopardi scrie, În anul 1818, duioasa poema „Sârmana
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]