3,156 matches
-
chepeng, cu belciug. O trapă! Phiii... Ca-n filme! jubilează Bossul. Coborâm prin beci, care are o ieșire secundară dincolo de drum, în câmp, ne furișăm și ne târâm prin bălării, vreo zece-douăzeci de metri, de marjă, ca să nu ne prindă suflul. Ne mai trebuie doar detonatorul... Amorsa! Un telefon mobil. Am eu unul! îi răspunde vesel Dănuț, polițistului. Ce mai stăm? Haideți! Să mergem! Pronto! S-o tulim! Numai puțin, copii! bolborosește obosit nenea Sandu. În fața tăcerii întrebătoare a celorlalți, bătrânul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se înspre ei, în trena suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea! Și iadul se ținea după el...!" murmură Fratele. Bogdănelu'Nebunu', rămas de capul lui, o și împunge la fugă, după cel de-al patrulea călăreț nocturn, zbierând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și, deodată, aceleași furnicături apar în nas, de parcă cineva ar fi pulverizat spray cu ardei iute. Încerc din toate puterile să mă abțin, dar degeaba. Trei-patru strănuturi în rafală sparg liniștea în autobuz. Aerul ieșit din nări sa simțit ca suflul unei explozii. - Vai, domnule, nu vă puteți abține? Îmi reproșează una din dame. - Nu pot, stimată doamnă! Îmi cer scuze!... Cealaltă damă mă săgetează cu niște priviri reci, încât am simțit că mă îngheață. Mai trec câteva minute și iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
îl atinse cu degetul și ne spuse surprinsă: "E tare!" îl cuprinse apoi cu palmele și încercă să-l ridice, dar nu reuși. Balonul era greu ca plumbul. L-am privit tăcute cum se aburește mai întîi ca de-un suflu interior, cum se opacizează până ajunge să pară dat cu var. După câteva minute aveam înainte un ou ca de reptilă preistorică, pe care Balena, ca să și-l recunoască, îl însemnă cu o steluță violetă. Pixul a fost preluat apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pe obraz. - Minunea e, reluă Făgădău, că nu știi ce te așteaptă. - Ba știu foarte bine: crematoriul. Dar ce folos, dacă nu vei fi și dumneata acolo, să mă vezi cum am să tremur, zgâlțâit de frig, și o să-mi suflu în pumni ca să mă încălzesc... Ieronim se apropie de ei și-i întrerupse cu blîndețe: - De-ajuns pentru azi. Doamna va vedea restul la premieră. Și, să sperăm, va înțelege... - Am înțeles mai mult decât vă închipuiți voi, vorbi grav
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înnoitoare, a unei redescoperiri ce relevă sinele și amplele sale deschideri abisale. Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral se risipește iar negura bahică a eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
trupești ce triumfă în moarte. Urmând același scenariu doar mult mai extins temporar, cumulările personale ale omului ce a fost integrat vieții mundane de zi cu zi se relevă și ele supuse fragmentației, redistribuirilor și întru final ruinei spulberate de suflul extensie temporale. Întreaga arie a imanentului se dovedește un gigant conglomerat de iluzii și umbre ce-și mențin conturul preț de o voluptoasă clipă spre a se dilua apoi în obscuritatea indefinibilului. Conștientizarea acestui peisaj metafizic drept o realitate fundamentală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atașat acestuia dar străbate și își rostuiește propria potecă încrâncenată prin stânca pulsativă a corporalității ce se clatină amețitor sub impactul loviturilor perforatoare. Agonia celui astfel îndurerat se aseamănă cu pendularea zvâcnitoare a verticalității arborilor solitari ce sunt izbiți de suflul furtunii cutremurante. Întreaga sa ființă se balansează amețitor fiind pregătită spre a se prăbuși. Dar trupul pare a fi aici simbolizat de splendida coroană de brațe, frunze și flori a arborelui iar spiritul de vigurosul trunchi ce-și prelungește substanța
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dramele sufletului ce-și consumă energia incandescentă numai dinspre și întru spirit neasumându-și trupul ca intermediar dar înfierându-l dureros cu cicatricea unor convulsii titanice. Există multiple situații ontice când asemenea drame survin dezvoltând peste destinul unei individualități umane suflul lor devastator. Astfel, unul dintre cele mai elocvente contexte evocate aici drept sol fertil pentru aceste suferințe de ordin spiritual îl reprezintă fenomenul înstrăinării sau al pierderii definitive a celui drag. Complexitatea inter-relaționărilor și a inter-schimburilor concentrată bipolar între două
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al corporalității. Acest chip ne apare stins, paralizat în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze privirea interiorității s-a deschis asemeni unui vârtej abisal răpindu-i suflul de conștiință și preschimbându-l într-o albie seacă de nisip și pământuri aride din care amprenta fluid-transparentă a spiritului s-a retras. Aici chipul mort se așează alături de amintirea celui viu, prezentul sumbru ne apare lângă trecutul dinamic și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poziționarea exilantă față de pulsațiile cotidianului. Oricât de mare și intensă ar fi dragostea suferindului pentru semenii săi, în clipa agonică de suferință sfredelitoare, de ascuțită și arzătoare străpungere a trupului el va căuta întru disperare, picătura izbăvitoare a propriei vindecări, suflul ce-i răpește durerea trupească redându-i liniștea și echilibrul funcțional al corporalității. Cei neatinși de plaga trupului sunt priviți aici ca reperul normalității la care suferindul speră să se întoarcă pentru el a fi asemenea lor reprezentând un pisc
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
expus dacă ajungeam la vreme și cruzimea destinului care, dintre noi toți ce ne aflam pe acolo, își alesese victimele, amestecând întâmplarea și fatalitatea la fel ca atunci când extragi din urnă lozurile câștigătoare. O parte a clădirii era dărâmată, iar suflul exploziei, spărgând geamurile, îi rănise pe funcționarii dinăuntru. Unul dintre aceștia a fost prima victimă ce am văzut-o. Primise lovitura în față, un ochi i se scursese și, cu găvanul însângerat, cu obrazul șiroind de sânge nou peste cel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
personaj la altul, de la primul război mondial la perioada stalinistă, de la un câmp de luptă la închisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria în manta roșie și neagră defilează în această „dimineață“ pentru totdeauna pierdută. Dimineață pierdută te arde, ațâțată de suflul magistral al unei proze incendiare. André Clavel, „Adameșteanu, romanciera care citește în suflete“, Lire, noiembrie 2005 * Mai multe narațiuni se încrucișează printr-un subtil joc de monologuri interioare. Romanul se deschide în epoca noastră, dar suntem repede aruncați în ajunul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ventilație. Aș putea să suflu În jar, Îmi zic. Așa că mă aplec, sprijinindu-mă În brațe și trăgînd aer În piept, gata să-mi golesc cu putere plămînii În interiorul cuptorului. Și cam asta a fost. Ca În desene animate. Suflul micii explozii m-a deplasat un pic În spate, dar, În linii mari, nu mi-a deranjat poziția. În schimb, urmăresc efectele arsurii. Ambele brațe Îmi sînt arse, părul fumegă pe ele, iar pielea e Înnegrită și pare de broască
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mie Îmi strălucesc ochii la fel. Ne Învîrtim o vreme prin mulțime, ne găsim cunoștințe cu diverși, discuțiile sînt zbierate și aparent fără sens. Citim mesajele scrise pe pancarte improvizate: Zonă liberă de neocomunism. Nu ai cum să nu simți suflul. Nu poți să nu simți acea Însuflețire care străbate mulțimea. Îl găsesc pe Rică În salon, citindu-le camarazilor de suferință din Contele de Monte Cristo. Deasupra păturilor trase pînă sub bărbie, capetele rotunde, Împrăștiate În salonul mare (luminat slab
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
greoaie. Plăcile de faianță neagră, suedeză, din băi și-au trăit traiul și în locul lor au apărut dale albe, sănătoase, englezești, dar căzile și-au păstrat forma, iar robinetele eduardiene au supraviețuit. În timpul războiului, Institutul a fost considerabil afectat de suflul bombardamentelor. În acea vreme, a fost folosit ca adăpost împotriva raidurilor aeriene (Baia Exterioară, însă, a funcționat în tot timpul războiului și a fost foarte frecventată de militarii campați în împrejurimile localității.) În general, întreaga decorație interioară a camerelor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl lăsă pe George, la început, doborât și înfrânt, de parcă n-ar fi putut supraviețui într-o lume în care spiritul feroce al lui John Robert exista doar ca să-l insulte în asemenea hal. Pentru prima dată, George simți un suflu de moarte. Relația lui cu Rozanov fusese nefericită chiar de la bun început, otrăvită de gelozie și umilințe, teamă și dorințe frustrate, totuși continuase și constituise, așa cum adeseori asemenea nefericiri pot constitui, o rațiune de existență, un obiectiv al visurilor, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scoase pe trotuar, unde probabil că poposeau actorii după spectacol, dar pentru Paul era prea puțin important ce făceau ceilalți actori după spectacol. El aștepta la capătul gangului. Gangul era întunecos și din el tăcerea adia spre stradă, împinsă de suflul vântului Zefir din Primavera lui Boticelli, acolo în dreapta tabloului, îndreptat spre Cloris, pe care voia s-o fecundeze, să-i insufle rod și s-o prefacă în zeița Flora a primăverii... De când se ridicase de pe scaun, Paul se tot gândise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întunecă de atâtea paltoane deja îmbrăcate, în timp ce voci multe la număr își luau cordiale rămas-bun și muzica tăcuse pentru totdeauna. Mama deschisese ușa ce da spre scară și, în prag, se săruta pe obraji cu mătușa Iuliana. De pe scară venea suflul rece al iernii de afară. Dar unde era Delia? Dragoș o căuta cu privirea și neliniștea îi strângea pieptul. N-o găsea... Aha, uite, n-o văzuse fiindcă era puțin mai scundă decât ceilalți oaspeți. Sarafanul ei bleumarin dispăruse sub
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
social al unei persoane). Eroul sportiv este omul, care a pătruns o enigmă, sfântul, care și-a învins tendințele inferioare, cercul înscris într-un pătrat reprezintă scânteia din focul divin, este simbol al timpului, al perfecțiunii, al cosmosului. Cercul exprimă suflul divin, fără început și fără sfârșit, imaginea omului, verbul și imaginea stadionului, templu, ca perfecțiune. Calea posibilităților de educație politică deschide o linie prioritară în domeniul investigației științifice, o privire spre fenomenele de cultură, mai ales o investigare a relațiilor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
au fost încredințate zișilor egumeni, și aceasta conform cu inventariile ce se găsesc în arhivele țării. Când am rostit și ultimele cuvinte, am simțit că oboseala își face loc încet-încet în făptura mea. Bătrânul a răsuflat mai adânc, ca să-și recăpete suflul, întocmai ca după un efort prelungit. Părea peste măsură de obosit... ― Dragule, cred că în aceste zile petrecute împreună - și or fi câteva - cu ajutorul Celui de Sus am reușit să întoarcem pe toate fețele această “pacoste” a închinării mănăstirilor și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Celălalt personaj este josnic și negativ rău și nu ne face cinste, mai ales că nici ajutor de șomaj nu mai are. Orice altă interpretare va fi considerată antidemocratică, ilegală și pasibilă. 1. P. Sufla-ți, vă rog. J. Nu suflu, că am amigdale. P. Vă rog, sufla-ți! J. Suflu dacă-mi zici pen’ce. P. Pentru accident. Doar nai să spui că rabla aia din pom nu e a dumitale ? J. Nu. P. Păi vezi ? J. Nu e a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Oscar. Vă rog lăsați-l să se bucure în singurătate de această victorie. Și m-au lăsat singur. Singur cu Oscar Chivuță, nepotul Șefului General, pentru a-l iniția în secretele umorului radiofonic. Ca și Șeful trăiam emoția unui nou suflu, a unui nou aer. Oscar Chivuță își descălțase adidașii. LINIA Linia Una - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Linia douaa - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Mda. Pot deranja cu o întrebare? Poți și cu o țigară. Așa... Zi-i. Ascultă: linia...Dacă e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ruginoasa Dragă Andrei, Abia aștept să vii pe la mine, așa cum mi-ai promis; număr cu emoție zilele până vei ajunge. Când vei fi deja aici, îți promit că nu vei regreta: Ruginoasa este tărâmul frumuseții - este încărcată de un puternic suflu istoric și legendar, este bine poziționată din punct de vedere geografic, având căi de comunicare cu multe zone din jur; are în apropierea sa păduri, ape, pajiști ce se contopesc blând cu orizontul îmbietor și oameni harnici și ambițioși, ce
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
și-o făcea la loc. A intrat pe mâna vraciului și bine a făcut. Mai târziu, fiind vorbareț și mare povestitor și-a explicat ușoara dereglare a mersului fie prin contactul cu un pește spadă în Oceanul Fanteziei, fie prin suflul exploziei unei grenade în primul război mondial, alături de generalul Dragalina, prietenul său. Desigur, pentru ascultătorul vrăjit de povestire faptul că Stoian nu avusese decât trei ani la atacul de la Mărășești, nu conta. Prea era al naibii de frumos. Spuneam că munceam amândoi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]