2,421 matches
-
la o sihăstrie aflată pe stâncile abrupte ale Alpilor. Am pus să fie aduse în cancelarie câteva dintre lucrurile ei, mai ales scrisori și cărți, și douăzeci și doi de romani și longobarzi ale căror nume erau scrise pe un sul mic de pergament, ascuns într-un vas de sticlă albastru mat, din cele folosite de femei pentru creme, au fost înjunghiați mortal în propriile paturi. Singurul care va fi regretat și deplâns toate acestea a fost Adeodato, care suferea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de purpură, care-i aparținuse Gundepergăi, și despre care se spunea că ar avea adnotările lui Ambrogio din Milano. M-am dus la dulap și, negăsind-o din pricina dezordinii în care cărțile zăceau de ceva timp, am văzut că unele suluri căzuseră pe după vechile tunici. Tot scotocind pe-acolo, am dat de desaga în care pusesem relicva și m-am uitat la ea iritat din senin. Fără vreun motiv anume, am decis să i-o arăt lui Adeodato. I-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scos afară legătura de piele pe care eu n-o cercetasem până atunci. A despăturit-o și s-a uitat la bucata de lemn lat cât degetul mare și lung de două palme. - Ce e asta? a întrebat, arătând un sul mic de papirus prins de lemn cu un fir roșu. - Nu știu, i-am răspuns surprins, neștiind nimic despre acel papirus. L-am desfășurat și, recunoscând scrisul lui Garibaldo, am citit: „Prietene, vei uita de Lemnul Sacru până în ziua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și grefier prin meritul său, longobard prin voința sorții, demnitar al palatului din dorința regelui Rotari cel mare și acum neînsemnat preot al bisericii ariene din pricina preoților catolici. Amin. Jeluire Prea grabnic încheiasem această carte. A trebuit să descos din sul foile de pergament ca să pot să adaug și altele. Căci planurile lui Dumnezeu m-au smuls din tihna căpătată prin renunțare la propria persoană și la lucrarea în fapt, implicându-mă în noi și îngrozitoare întâmplări pe care trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Titlu folosit în Imperiul Bizantin pentru a desemna un guvernator al unor teritorii dincolo de mare; deși aparține de biserica catolică de rit oriental, exarhul nu trebuie să fie neapărat episcop, rang obligatoriu pentru conducerea unei eparhii catolice de rit roman. Sul de pergament cu versete din Vechiul Testament Exponent al gnosticului, din Alexandria, celebru mai ales între anii 120-140 d.Hr. 1 Termen medieval pentru a denumi populații scandinave 2 Populație mitică citată de cronicile medievale 1 Erezie a patriarhului Sergiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tale strânse stăvilesc orice cuvânt ce și-ar găsi calea, acum nu mai suntem în biserică! Mă întorc la schițele tale, schematic pe registre, Judecăți de Apoi, și tu-mi întorci ochii sus de tot înspre zodiac, desfășurat ca un sul de către îngeri, încercăm amândoi să descifrăm cele douăsprezece zodii, se vede destul de greu de aici, îți înțepenește gâtul, tu îmi oferi explicații asupra acestei teme atât de îndrăgite de meșterii acelei vremi, ne amuzăm amândoi cum turcii sunt sortiți fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
schițele lui, le întind iarăși pe pat, pe masă, le cercetez a câta oară? misterul nu se află aici, aceste cartoane nu sunt decât o formă trecătoare pentru ceea ce este nepieritor, le strâng apoi fără nici o remușcare și le fac sul, cu ele sub braț intru în biserica întunecoasă, urc scara de lemn spre schelă, umbrele din biserica întunecată încep să prindă contururi după ce-mi obișnuiesc ochii cu, mă întind pe spate și deasupra mea, nu departe pe boltă, ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le culeagă, apoi o învălmășeală, leșinase o femeie, trebuie să nască, striga cineva, și eu ajung nu știu cum lângă ea, era mama, dar avea trăsăturile de lapte ale Floriței, mă năștea pe mine, așa credeam eu, ea a născut însă un sul de hârtie, eu l-am apucat repede să nu-l mai vadă nimeni și am alergat să-l arunc undeva, desfac sulul și-mi văd chipul desenat în linii geometrice, nu știu de unde am vopsele, dar încep să-l stropesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
avea trăsăturile de lapte ale Floriței, mă năștea pe mine, așa credeam eu, ea a născut însă un sul de hârtie, eu l-am apucat repede să nu-l mai vadă nimeni și am alergat să-l arunc undeva, desfac sulul și-mi văd chipul desenat în linii geometrice, nu știu de unde am vopsele, dar încep să-l stropesc în culori, chipul meu se mișca pe hârtie, trântesc toate ulcioarele de vopsele pe care le am la îndemână peste chipul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să dispară, apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu încât mă jupoaie de piele, cum făcea fratele Rafael cu mielul de Paști, pe mine mă punea să-i țin blidul de sare, apoi el presăra pe pielea încă înroșită de sângele mielului nevinovat, presăra cu sare, strângea pielea sul, o lega cu sârmă și, așa e sufletul meu acum, vorbesc despre suflet?! am apucat pe drumul spre sat, încă nu cred că este la amiază, dimineață devreme am plecat eu fără nici un cuvânt din casa părintelui Dumitru, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fini! Moi aussi, și înainte de a pleca reușesc să-i pun întrebarea ce-mi stătea de mult pe buze, mademoiselle Anne est à la maison? nu-mi dau seama dacă am formulat-o corect, ea mă înțelege, tocmai îi fac sul desenul, ea își îmbracă pardesiul, non, monsieur Théodore, elle est partie à Londres, avec monsieur, Quand? și din zăpăceala ei îmi dau seama că e o întrebare prost pusă, aș fi vrut s-o întreb când a plecat, cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
În viața mea. Era Înalt, bine făcut, cam palid, cu un fel de luciu În ochii verzi, ca și cum ar fi avut Încontinuu febră. Purta Întot- deauna cămĂși albe, largi, cărora le Întorcea o dată sau de două ori mânecile, și un sul de hârtie igienică de cea mai proastă calitate la brâu, din aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești zilnic. o folosea când Îi curgea sânge din nas, ceea ce se Întâmpla des. S-a culcat din prima zi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și m-a prevenit că la mijlocul lui octombrie Încă nu putea fi vorba de țurțuri În acea regiune din Nunavik. l-am asigurat că asta nu mă deranja și l-am Întrebat cum aș putea să-l cunosc pe faimo- sul vânător-povestitor despre care ne spusese tuturor manu. A urmat o scurtă pauză, interlocutorul meu părea să acceseze În vreun colț Îndepărtat al memoriei această informație, dar fărĂ succes, pentru că mi-a spus că nu știa exact la cine mă refeream
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fu lăsat la cârma orașului Sumpu și, În cea de-a douăsprezecea zi din Luna a Cincea, armata principală porni aliniată cu strășnicie, În ovațiile mulțimii. Magnificii războinici, a căror strălucire sfida lumina soarelui, defilau spre capitală, ca desfășurarea unui sul pictat multicolor - stindardele comandanților, flamurile, drapelele, armele și armurile. Probabil că armata număra Între douăzeci și cinci și douăzeci și șase de mii de oameni, dar era proclamată intenționat ca fiind o armată de patruzeci de mii de luptători. Avangarda trupelor intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oameni. Citind În continuare, Katsuie Începu să comenteze că, pe lângă ceea ce se vedea clar În acele numere, nu era limpede cât de multe trupe mici ale inamicului se deplasau sub acoperire. În timp ce Nobunaga și toți ceilalți Îl ascultau, Katsuie strânse sulul și Îl puse În fața lui. Aveau să lupte până la capăt. Hotărârea era luată. Nu mai Încăpea nici o discuție. Însă era chinuitor pentru toți să stea cu brațele Încrucișate, fără a face nimic. Nici Marune, nici Washizu și nici Zenshoji nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cameră. Clipocitul apei Îi curăța urechile. Bambușii legănați de vânt se loveau de fereastră. Locul acesta era un adevărat refugiu liniștit În munți. Într-un alcov cu pereți grosolani de lut și stâlpi din lemn de brad era agățat un sul pe care un preot Zen scrisese ideograma chinezească a cuvântului „vis“. „Cum poate sta aici fără să moară de pilctiseală?“ se Întrebă Hideyoshi, minunându-se că un om poate trăi Într-un asemenea loc. Și-și spuse că el, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
am trezit și m-am interesat de el, am descoperit că plecase deja. S-a sculat și a ieșit Împreună cu soldații, Înainte să răsară soarele. „Are o viață de invidiat,“ cugetă Mitsuhide, În timp ce privea cerul dimineții. Saito Toshimitsu desfășură un sul. — A lăsat asta. M-am gândit că poate o uitase dar, când m-am uitat mai atent, am văzut că cerneala Încă nu se uscase și apoi mi-am amintit că Îi ceruserăți să vă facă un caiet ilustrat. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
văzut că cerneala Încă nu se uscase și apoi mi-am amintit că Îi ceruserăți să vă facă un caiet ilustrat. Cred că a stat treaz până-n zori, lucrând la el. — Cum? N-a dormit? Mitsuhide aruncă o privire peste sul. Hârtia strălucea cu atât mai albă În soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, În tăcere, Mitsuhide, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai albă În soarele de dimineață și, pe ea, fusese pictată proaspăt o ramură de petunii. Într-un colț, pictura purta o inscripție: Liniștea, aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, În tăcere, Mitsuhide, În timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită Îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina unei singure frunze și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalitatea lui Mitsuhide, cu o miraculoasă nepăsare și lipsă de preocupare. Continuă să deruleze sulul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă, admirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
preocupare. Continuă să deruleze sulul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă, admirativ, asupra lui, Împreună cu Mitsuhide. Seniorul ezită să-l mai privească și Îi ceru lui Toshimitsu să-l strângă. În acel moment, din depărtare se auzi, prin văzduh, sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rămâne să strâng În ceainărie. — Înțeleg. Nu de dragul meu rămâi. Ai instrumentele acelea scumpe de ceai și trebuie să stai la noapte aici, ca să le păzești. — N-am să vă contrazic, stăpâne. — Vorbești sincer, râse Nobunaga. Întorcând, deodată, capul, privi sulul agățat pe perete. — Mu Ch’i e foarte valoros, nu-i așa? În zilele noastre, rareori mai vezi un asemenea talent. Am auzit că Sotan are o pictură de Mu Ch’i, intitulată Corăbii revenind din porturi depărtate. Mă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dacă merită cineva să aibă un tablou atât de vestit. Dintr-o dată, Sotan râse zgomotos, ca și cum Nobunaga n-ar fi fost de față. — De ce râzi, Sotan? Tânărul Îi privi pe cei din jur. — Seniorul Nobunaga ar dori să-mi ia sulul de Mu Ch’i, cu una din stratagemele lui abile: „Merită cineva să aibă un asemenea tablou?“ E ca și cum ar trimite agenți instigatori Într-o provincie inamică. N-ar strica să-ți păzești prețioasa cutie de ceai din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
formează un unghi de aproape 90° (88°-89°, în funcție de copie). În The Ancient of Days cele două raze se pierd în adînc, în Newton compasul descrie triunghiul și semisfera pe un pergament care nu este derulat complet. Imaginea această a sulului de hîrtie în derulare a fost interpretată ca simbol al creației imaginative (Damon, 1973), sau al profeției (Mitchell, 1972). Roob (op. cît., p. 633), pe de altă parte, crede că în Newton Blake descrie apele întunecate ale lui Ulro în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]