4,043 matches
-
din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Captivă-n curcubeu Știam că ești un mag ce doar din gând Poți preschimba o lume-ntr-o pictură, Culorile de toamnă amestecând Și recreând din ele-o partitură. Că nopțile cu uitătura sumbră Sub semnul tău atâta de discret, S-au dezbrăcat de hainele, de umbră, Iar tu, din mag, ai devenit poet! Că zările au pleoapele albastre Când flutură din genele mirării Visând desfășurări de-aripi măiastre Cum cresc firav din versul
CAPTIVĂ-N CURCUBEU de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379553_a_380882]
-
Acasa > Poezie > Delectare > OROLOGIUL BATE.. Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Orologiul bate... Orologiul bate, peste Cetățuie, Ora lui târzie, în acorduri sumbre Înscăunând tăcerea ce pe ziduri suie- O Regină-a nopții cu supuși de umbre... Luna trece tristă-n raze sidefii, Zidurile negre măturând în cale. Vântul încrețește-oglinda Dunării Șușotind în frunze doina lui de jale. Priveghind în noapte cu ochii
OROLOGIUL BATE.. de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379576_a_380905]
-
lui apăsare. Așteaptă, supuse, să fie călcate De tălpile fine și vindecătoare, Când iarba și rugul se-nchină, uscate, Și cântă un imn spre o zi viitoare. Când noaptea-și trimite străjerii de stele De pază-n desișuri ce tremură sumbre, Lumina din tainița inimii mele Ucide sclavia stăpânelor umbre. Cărările inimii-s, azi, luminoase, Că umbra se-ascunde în noaptea adâncă Și visele îmbobocesc, preafrumoase, Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă. Pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: Cărările inimii / Curelciuc Bombonica
CĂRĂRILE INIMII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379605_a_380934]
-
cel mai puternic dezinfectant al tuturor neajunsurilor morale” și se termină cu poezia lui Nicolae Iorga „Brad bătrân” în care autorul își prefigurează propria moarte: „ A fost tăiat un brad bătrân,/Fiindcă făcea prea multă umbră./ Și-atuncea din pădurea sumbră/ S-a auzit un glas păgân.// O, voi, ce-n soare cald trăiți/ Și-ați răpus strămoșul vostru/Să nu vă strice vouă rostul/De ce sunteți așa grăbiți?// În anii mulți cât el a fost/De-a lungul ceasurilor rebele
OAMENI CARE AU FOST – NICOLAE IORGA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381024_a_382353]
-
a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciară comunistă: închisoarea de la Pitești. Acolo a început, la 6 decembrie (de Sfântul Nicolae-unul dintre cei mai iubiți sfinți de către români, n.a.)1949, o experiență de o sumbră originalitate denumită reeducare și tinzând la distrugerea psihică a individului... Fenomenul Pitești ni se pare a depăși în oroare, din fericire nu și în durată, reeducarea de tip chinezesc.” (cf. Demostene Andronescu în De Veghe La Cumpăna Vremilor-..., p.357
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
modă leninistă; alta în salopete, aliniată în cadența colectivizării forțate și restul la cheremul bolilor. Peste conștiința creștină a poporului ortodox dacoromân, vlăstarul regal al unui Neam ales, voievodal, vlădicesc, frumos, eroic, martiric, cult și sfânt, societatea proletară trăsăse obloanele sumbre ale Internaționalei, făcând-o să semene tot mai mult cu o Temniță națională: Noua societate semăna cu temnița, căci hotarele erau păzite, se vorbea o singură limbă ideologică, se executa un singur program de viață, trebuia să gândească toată lumea după
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
de piramidă, se declară patrioți.... XXIV. INSULA DE GHEAȚĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015. Pe insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul ... Citește mai mult Pe insula de gheață lipsită de suflare,Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom.Îngenunchind pe piscuri, spre cer
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Rulând alte amintiri și legându-ne De toate celelalte clipe împreună Am mai avut ochii legați Și n-am văzut strălucirea ochilor tăi Și n-am simțit căldura inimii tale N-am înțeles candoarea sufletului tău M-am scufundat în sumbre gânduri M-am scofâlcit în false visuri. Mangalia, 08 martie 2016 h 20.00 Referință Bibliografică: Umbra unei clipe / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Urfet Șachir
UMBRA UNEI CLIPE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381329_a_382658]
-
cu rânjet de bufon, S-a rătăcit, stupid, în abandon, Iar într-o viață, jalnic i s-au scurs Vetuste clipe, demne de recurs, Febrile ore-n remușcări târzii, Aleatoriile bucurii, Cum l-a scăldat un vânt elegiac Cu izul sumbru ori demoniac. Nu am cuvinte, astăzi, să-i descriu Dezamăgirea-n versuri, dar subscriu... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Nu am cuvinte, astăzi, să descriuîn amănunt, ce simte un mort-viu,Câte zăpezi
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
contractși, pendulând cu rânjet de bufon,S-a rătăcit, stupid, în abandon,Iar într-o viață, jalnic i s-au scursVetuste clipe, demne de recurs,Febrile ore-n remușcări târzii,Aleatoriile bucurii, Cum l-a scăldat un vânt elegiacCu izul sumbru ori demoniac. Nu am cuvinte, astăzi, să-i descriuDezamăgirea-n versuri, dar subscriu...(din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXI. JOC, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Azi trăim în
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
trăsnete din cer, iar firul ierbii țipă, Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă, Natura revoltată așteaptă ajutor. Cazanele urgiei erup, dezlănțuite, Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun suflet pe stradă, în afară de noi. Privim speriați la norii ce-amenință să cadă Și ne rugăm în taină să nu fim risipiți De ropotul cascadei în haine de paradă, Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
trăsnete din cer, iar firul ierbii țipă,Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă,Natura revoltată așteaptă ajutor.Cazanele urgiei erup, dezlănțuite,Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi,Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e,Niciun suflet pe stradă, în afară de noi.Privim speriați la norii ce-amenință să cadăși ne rugăm în taină să nu fim risipițiDe ropotul cascadei în haine de paradă,Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți.Ne-nghesuim
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
suntem decât cadavre. Corpul uman este animat doar de sentimentul fericirii necontrolate care îi pătrunde fiecare fibră.... XII. PLOUA BACOVIAN..., de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
XII. PLOUA BACOVIAN..., de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma nu va putea fi trecută cu vederea. Este vorba, se înțelege
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
fără posibilitatea de a greși, din anii de început ai „epocii de aur“. Va trebui să treacă mai mult timp până când instituțiile statului se vor reabilită în ochii oamenilor ... Citește mai mult De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor.Intregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei.Dar oricum se vor chema vremurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
mai mult timp până când instituțiile statului se vor reabilită în ochii oamenilor ... Citește mai mult De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor.Intregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei.Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma nu va putea fi trecută cu vederea. Este vorba, se înțelege
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
de lacrimi, să-mi spele, din greșelile, din care, n-am știut să-nvăț, a te iubi, a fi cu tine, iar acum, a nu mai fi... nimic din tot ce-a fost. Tristețe, tu, iubita de-ntuneric și locuri sumbre, reci, tu, m-ai cuprins în brațe și mă târăști, ținându-mă de mână, în locurile tale, ce miros parcă, a mucegăi, hipnoză ta, asemeni unei vrăji, magie neagră, spre sufletul meu decedat, mă răscolește, în gândurile bune, găsindu-mă
SUFLET DECEDAT de COSTI POP în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381429_a_382758]
-
spre fericire. Din neant adusă, Preaplinul de iubire-i Povestea mea nespusa. Eu tind amorf spre formă. Granule de mercur, Mă scurg între destine Pe care le îndur. Pe un pământ de umbre Și de sublim frumos, Fugind din gânduri sumbre, Mă tot ridic de jos, Adun în ochi prinosul Uitat de noi în rai Și simt vibrând frumosul, Ca fiind tot ce ai Și cercul se închide În gându-mi de iubire, Chiar cu priviri timide, Eu tind spre fericire
EU TIND SPRE FERICIRE- CARTEA, LANSARE 09.04.2017 de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381520_a_382849]
-
-ndeamnă să-ți spun lucruri ce-apoi cu jind le rod cu întristarea-mi suplă, cu ochii-mi de pădure la fericirea ta tânjesc și-un gând nărod mă face doar să fiu bolnavă de iubire și-a ta tăcere sumbră să nu-mi fie jignire Sonnet 57 William Shakespeare Being your slave, what should I do but tend Upon the hours and times of your desire? Citește mai mult (trad. adapt.)Ca sclavă-a ta, ce pot să îmi dorescdecât
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
mă dorCând gelozia-ascunsă între dureri obscuremă-ndeamnă să-ți spun lucruri ce-apoi cu jind le rodcu întristarea-mi suplă, cu ochii-mi de pădurela fericirea ta tânjesc și-un gând nărodmă face doar să fiu bolnavă de iubireși-a ta tăcere sumbră să nu-mi fie jignireSonnet 57William ShakespeareBeing your slave, what should I do but tendUpon the hours and times of your desire?... V. SONET 56, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016. William Shakespeare trad
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
la o simplă pauză de relaxare dintre două acte de împreunare homosexuală tipice, după cum se știe, culoarului istoric al Antichității?!... Sigur că nu o să procedăm niciodată de-o asemenea manieră reprobabilă, însă această scurtă secvență comparativă ilustrează aproape complet radiografia sumbră realizată de către discipolul lui Noica în text. Mizez, totuși, pe o revenire a autorului respectiv la sentimente mai bune. P.S. Dacă pe dl Gabriel Liiceanu - mă întreb retoric, firește -, l-ar înjosi cineva doar pentru idiotizantul motiv că face parte
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
o singură forță mai poate așeza Ființa lui Dumnezeu pe treapta sa de lumină binemeritată: credința - unicul antidot de a anula noua conjugare a verbului „a fi” la timpul prezent al antivalorii și de a reveni, astfel, din catacombele existenței sumbre la marea operă literară eminesciană și la muzica lui Johan Sebastian Bach. Magdalena ALBU 7 ianuarie 2014 Soborul Sf. Ioan Botezătorul Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII / Magdalena Albu : Confluențe Literare
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
2015 Toate Articolele Autorului LUGUBRĂ În cartierul ploieștean Unde locuiesc de zeci de ani E un brad falnic, frumos De moarte aducător, Pe care-l văd din dormitor. O cucuvea exersa ades Cu mult talent Înainte de eveniment. Prevestește trist și sumbru Acest lucru lugubru. Nu a fost dată să nu fie Un locatar pe năsălie. De câte ori ea a cântat Și permanent a repetat De pe-nserat în răsărit Și prevestirea i-a ieșit. Că suntem tineri sau bătrâni Cu toți avem același
LUGUBRĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374476_a_375805]
-
reconstituit din cenușă, a cărui referință exclude orice ambiguitate. A unei întrupări ireale, dar... ideale. “Cu mâna ta firavă, de/ cenușă/ vei bate-ncet, mă/ vei chema plângând/, și-ți voi răspunde/ că acolo sunt,/ dar că nu pot/ deschide sumbra ușă/ a morții, că sunt mort,/ că nu mai sunt/ acela care-am fost.” (p. 43) Moartea nu distruge iubirea, sentimentele poetului nu țin cont de formele, mai mult sau mai puțin efemere, de existență materială: “Te-am iubit când
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]