2,627 matches
-
așa că invitațiile pentru „micii producători tradiționali” au început să curgă. Și atunci, nu-i așa, la plăcinte, înainte ! Adevărata problemă este însă pentru infima categorie a micilor producători reali ; ei ar trebui să fie - și unii chiar sînt - cei mai supărați. Marii industriași reprezentați de domnul Minea au dreptate să fie enervați pe vînzătorii de iluzii tradiționale, dar nu asta e cea mai mare problemă a lor. Micii producători care de-abia se ridică, pe cont propriu, din țărănimea noastră falimentată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cele spuse și făcu un gest de fugă. Se opri și se controlă, căci mă privise și înțelese probabil cât eram de stânjenit, acolo, rezemat de scară și neștiind cum trebuie să mă port cu ea. ― Mama a fost foarte supărată: a cetit într-o carte că fn Europa se servește supă în fiecare seară. La noi n-ați avut niciodată supă, de aceea ați slăbit. Noi nu păstrăm fiertura aceea, o dăm la paseri. ― Nici mie nu-mi place supa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uitați-vă bine la ea. La început nu voia, era prea emoționată, îi tremurau mâinile, nu-și mai putea stăpâni lacrimile, dar a rugat-o Maestro, a insistat. E o zi mare, spunea, nu trebuie să pleci din casa asta supărată..." Parcă vântul se întețise și îi părea rău, în primul rând pentru Maria, pentru că anumite note își pierdeau puritatea. Dar când nu se auzea vântul, toamna către miezul nopții, în casa asta pustie, cu mai toate ferestrele sparte, lipite cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Niki, să-mi închipui că ai să vii tocmai la 7 ! ? Chiar sunt genul acesta de femeie care face fără motiv reproșuri ?... Dacă te legi de orișice cuvânt, mai bine tac... Nu, tac și te-aștept, nu, de ce să fiu supărată ? Atunci mă mai suni încă o dată ? Cum vrei tu... Cum crezi tu, dacă crezi... Dar ce rost are să mă mai suni, dacă nu stai mult ? Ei, nu, uite, nu, uite, acum, dacă m-ai sunat, nu mai sunt deloc îngrijorată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stereotipe care la ce ar putea să-i folosească ? O păpușă mecanică, ce novitale, quoi de neuf ? Iată singurul lucru ce știa a-l spune ! Și cu asemenea făptură a irosit puținul timp care i-a mai rămas ! Plecarea Sophiei, supărată sau nu, l-a destins însă pe Profesor. Îl privește mai destins pe neastâmpăratul său musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să ieșim? Te scuză față de doamna colegă de sejur: e obosit, a călătorit toată noaptea. Nu mai are nimic din bucuria de mai devreme, iar tipele din recepție, niște creaturi plate, făcîndu-și fără chemare meseria, se uită lung cum ieșiți supărați (nu vrei să știi ce le trece prin minte). I se pare foarte nepoliticos ce ai făcut, ar fi bine să te abții, mai ales că doamna a fost drăguță și a fost de acord să... Să sperăm că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
petrecere mîine seară, dacă vreau, pot să vin... — Să vin? Întreb eu, nu-mi dau seama dacă e oportun. — Cum vrei. O să fie aici și... Înșiră o serie de nume, gașca ei. O să iasă mișto, clar. — OK, vin. Nu ești supărată? — De ce să fiu supărată? — Nu știu, pentru că nu ți-am scris. — Nici eu nu ți-am scris. Nu așa am vorbit? — Corect, zic, deși simt cum mi se strînge inima. Deci... te trec pe listă? Casetofonul țipă ceva antrenant din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vreau, pot să vin... — Să vin? Întreb eu, nu-mi dau seama dacă e oportun. — Cum vrei. O să fie aici și... Înșiră o serie de nume, gașca ei. O să iasă mișto, clar. — OK, vin. Nu ești supărată? — De ce să fiu supărată? — Nu știu, pentru că nu ți-am scris. — Nici eu nu ți-am scris. Nu așa am vorbit? — Corect, zic, deși simt cum mi se strînge inima. Deci... te trec pe listă? Casetofonul țipă ceva antrenant din Simple Minds, poate Waterfront
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apoi mă supăr eu că s-a supărat, după care ea spune că de fapt nu s-a supărat, pentru că nu are de ce. Eu nu mai spun nimic, ceea ce Înseamnă că sînt tot supărat, Într-un fel. De fapt, nu supărat, ci un pic beat. Poate că totuși ar trebui să ne sărutăm, dar asta nu se Întîmplă, pentru că apare un tip dinăuntru. Nu Îl cunosc, nu l-am mai văzut, pare mai mare, vreo douăzeci și ceva de ani, poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
puțin mai devreme, Înainte ca soarele să apună. Acum cîmpul e un cer plin de stele, prin care trenul se mișcă cu o viteză uluitoare, zici că stă. — Îl duce-n pizda mă-sii pe veteran, Îl aud pe Ovi supărat, Într-un tîrziu, tu nu vezi că abia se mișcă? Dacă o ține așa, ajungem la Constanța bătrîni. Nu știu de ce, dar lui nu-i convine situația În care ne găsim. SÎntem amîndoi și santinele, și planton, și băieți buni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ce? Cine? — Mașina. Era o glumă. — Băăă! zice el pocnindu-mi una peste umăr... Îți priește armata. ’Te-n cap de șmecher, Încheie el rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te la tine În ce hal ești! Ars și murdar și abia stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
umăr... Îți priește armata. ’Te-n cap de șmecher, Încheie el rîzÎnd. E pur și simplu Îngrozită, e... n-are cuvinte să spună cum e. E foarte supărată. Păi de ce? De ce e Îngrozită, de ce n-are cuvinte, de ce e foarte supărată? Uită-te la tine În ce hal ești! Ars și murdar și abia stai În picioare... ah și of și uf... Și așa mai departe. De unde rezultă că nu are o cunoaștere adecvată a vieții de soldat. De unde rezultă că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care probabil că arată ca niște abțibilduri lipite pe geam. Grădina e plină de lume, au venit părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu la una din mesele de ciment. E un pic supărat, Îmi povestește aspecte ale vieții În democrație. S-a certat cu frate-său, pe chestii politice. Taică-meu privește cu prudență toată desfășurarea asta de noi politici, În timp ce fratele lui, cu cîțiva ani mai mic, e un liberal avîntat - Îi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gândea că viața mondenă e falsă. Nu primeau musafiri și nu făceau vizite. Brian mânca repede, Gabriel mânca încet. Mesele se încheiau în momentul în care Brian termina de mâncat. Brian era adeseori irascibil, uneori furios și, când era foarte supărat (dar acest lucru se întâmpla mai rar), se depărta de Gabriel și nu-i adresa un cuvânt. Aceste separări îmbufnate, rezultate ale firii lui arțăgoase, îl ardeau ca un fier roșu, constituiau un adevărat iad, și totuși nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
insistențele de a bântui cursurile lui John Robert îl iritaseră pe profesor. Își aducea aminte (încercase el deliberat să le uite, să împâclească și să tulbure adâncurile memoriei) de vreo două ocazii când John Robert se arătase de-a dreptul supărat și furios pe el. Nu, nu furios, ci rece, de parcă filozoful, în timp ce-l mototolea în pumn pe George și-l arunca la coș, se gândea la cu totul altceva. Urmaseră pentru George analize psihologice, recapitulări morale, devastări spirituale, naufragiu lăuntric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supărată pe familia asta McCaffrey? Dumneata și cu fratele dumitale ați organizat această monstruoasă impertinență. Acum înțeleg de ce, pentru ca dumneata să te poți furișa aici, acum înțeleg... Da? Eu unul nu înțeleg. Dar nu-i nevoie să fii atât de supărată... Nu sunt supărată, sunt furioasă la culme... Bine, ești furioasă la culme, dar nu fi furioasă pe mine, nu eu am făcut-o, sunt absolut nevinovat... Ești... ești îngrozitor... exact așa cum spune toată lumea... pleacă... mă înspăimânți... Ultimele două cuvinte rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asta McCaffrey? Dumneata și cu fratele dumitale ați organizat această monstruoasă impertinență. Acum înțeleg de ce, pentru ca dumneata să te poți furișa aici, acum înțeleg... Da? Eu unul nu înțeleg. Dar nu-i nevoie să fii atât de supărată... Nu sunt supărată, sunt furioasă la culme... Bine, ești furioasă la culme, dar nu fi furioasă pe mine, nu eu am făcut-o, sunt absolut nevinovat... Ești... ești îngrozitor... exact așa cum spune toată lumea... pleacă... mă înspăimânți... Ultimele două cuvinte rostite de Hattie au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi urmă mormăind: „Dracu să le ia pe toate!“ Tom se uită la George, care ședea cu palmele rezemate pe genunchi, privind în gol, cu buzele întredeschise și încruntându-și ușor sprâncenele. —Du-te, Tom dragă, pe tine nu sunt supărată, îi spuse Alex. Tom ieși, închizând ușă după el. Coborî scările. Ușa de jos era deschisă, rămasă astfel în urma retragerii dezordonate a familiei Brian McCaffrey. Intră în grădină și alergă prin iarbă în direcția Papucului. Întocmai ca și Hattie, apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împreună cu răposatul preot Sociu Ianuș, fost confesor la catedrala catolică din București, cu care în vacanțele de vară, am colindat majoritatea munților din România. Menționez că el plătea totul și mai menționez faptul că nu l-am văzut niciodată nervos, supărat. Am ajuns apoi pe un platou de pe care mi s-a deschis o perspectivă fără margini spre Montpeyroux, Le Barry și Saint Jean de la Blaquière. Pe munte îl ajung pe venerabilul pelerin cu barbă și un timp mergem împreună. Si
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care eul, urmărind spectacolul cotidianului, face continuu bilanțul viețuirii, punctat de câte o emoție a istoriei, izbucnită din săpături banale, pentru noi / clădiri. Periplul însă prin spații străine, dincolo de hotare, la Domul din Milano, prin înalte clădiri budapestane, în preajma Senei supărate etc., pe lângă peisaje dezamăgitoare, îi desfășoară în față și foițe căzute din paradis, care sprijină un Vis construit / pentru-a schimba lumea. Și, totuși, trăind într-un univers prozaic, sufocant, eul nu se lamentează, având drept subiect sinele, artiștii, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sau psihic. Mai ales atunci este indicat să postim. Mirosul corporal depinde foarte mult de hrana pe care o consumăm, dar și de stările psihice prin care trecem. Dacă vom urmări cu atenție, vom observa că atunci când suntem anxioși sau supărați, furioși sau geloși, mirosul corporal se schimbă în mod neplăcut. Postul complet nu numai că va conduce la purificare fizică accelerată, dar, prin menținerea unei atitudini interioare corespunzătoare, va armoniza și starea lăuntrică pe termen lung. În general, oamenii nu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
este foarte mare, astfel încât poate merge până la 75% neutralizare (a informației mai puțin benefice conținute în alimente), iar la cei cu credință puternică până la 100%. Deci nu este de neglijat acest aspect. Nu trebuie să mâncați atunci când sunteți nervoși, agitați, supărați. Întâi trebuie să vă calmați, să vă liniștiți și abia apoi puteți sta la masă. Nici când gătiți sau pregătiți mâncarea nu trebuie să aveți astfel de stări negative altfel ceea ce va ajunge în farfurie poate constitui un fel de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
vorbesc încă de dimineață de când se trezi și el: - Care e vestea? - Păi, au pregătit scările, coșurile și i-am auzit aseară. Spuneau doar atât „mâine culegem”. - N-am să las o nucă să se desprindă de pe crengile mele, zise supărat Nucul. - Mi-e indiferent. Tot gem de prune o să ajung! Acum sau mai târziu, zise tristă o... Prună. - Ce bucurie pe copii! La cuptor sau în compot. Da, bun, proaspăt, bun și în plăcintă, zise vesel Mărul! Eu mă bucur
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
unui obiect ori a unei ființe, care ne-a aparținut o dată, ne pune la lumină adevăratul preț. I-am scris abia a doua zi. Stupefacție! M-am pomenit cu scrisoarea înapoi, nedesfăcută... Așa e. aveam dreptate! Era supărată pe mine. Supărată pentru că o zi. numai o zi, nu-i scrisesem. Ah, draga de ea! Cât mă iubea! Și cum își dăduse în vileag sentimentele. Ce fel, își pierdea cumpătul chiar de la cea dintâi piedică întîlnită în drum? Am vrut să-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la locuința ei. Pe drum n-a scos o vorbă. ― Ce ai? Ești supărată? Din nou tăcere... ― Aimée, ce înseamnă asta? Rămânea mai departe mută ca piatra. ― Dar, pentru numele lui Dumnezeu, spune, ce ți-am făcut, cu ce am greșit față de tine? În clipa aceea, într-o fulgerare a minții, avui pricina supărării
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]