1,696 matches
-
să-și exerseze lovitura de forehand și diagonalele, sărind ca pe arcuri În așteptarea cîte unui retur imaginar. — Uite-aici... dacă nu mă-nșel, sînt semne de viață. Îmi făcu semn să mă uit spre magazinul de băuturi de lîngă supermarket, În care vreo duzină de clienți se plimbau printre gradene, răcoriți de aerul condiționat, iar tinerele casiere spaniole ședeau În spatele caselor de marcat cu un aer de regine părăsite. Aranjamentul de vinuri, tării și lichioruri care acoperea peretele pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Fundador și o tavă de tapas erau pregătite să ușureze și să grăbească ancheta. Plecară douăzeci de minute mai tîrziu, Îmbujorați și Încrezători. Hennesy flutură din mînă În urma mașinii, afișînd un zîmbet blînd ca de Moș Crăciun angajat la supermarket. Nu Încăpea Îndoială că Îi liniștise spunîndu-le că se va ocupa personal de securitatea Residenciei Costasol, lăsîndu-le astfel libertatea de a-și continua activitățile specifice, de brutalizare a autostopiștilor, complotare Împotriva superiorilor și colectare a șperțului de la proprietarii de baruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
limuzina care traversa piața pentru a se Întoarce pe drumul spre Estrella de Mar. Lucrătorii Începuseră să scoată panourile pe care scria Verkauf și À Vendre(##notă: De vînzare - În limbile germană, respectiv franceză.##) de pe spațiile comerciale neînchiriate de lîngă supermarket, dar clubul sportiv rămînea Învăluit În tăcere. M-am plimbat prin clădirea goală, ascultîndu-mi răsunetul pașilor pe podeaua lustruită. Nemții se tolăniseră pe marginea piscinei, arătîndu-și mușchii unul altuia. În jurul pieței se desfășura un rudiment de trafic, iar pe la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Întorcîndu-se la mașinile lor parcate lîngă plajă. Călcam pe confetti și petale obosite, Însoțit de cîteva baloane cu heliu care pluteau la Întîmplare peste gunoaie, urmărindu-și propriile umbre. Carele alegorice care amuzaseră și antrenaseră mulțimea erau strînse În incinta supermarketului și cîțiva copii mici se zbenguiau În jurul lor. Se jucau de-a v-ați ascunselea, iar șef le era Bobby Crawford, care continua să debordeze de energie și entuziasm. Țopăia În jurul alegoriilor abandonate, cu brațele Înfășurate În șiraguri de stegulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să li se alăture Într-un joc nou. — Mă Îngrijorează Sanger. SÎnt aproape sigur că are de gînd să... — Cabrera? (Crawford le făcu cu mîna copiilor, iar aceștia o șterseră la fugă spre părinții lor, aflați care ieșeau pe ușa supermarketului.) Mi-e teamă c-o s-o facă, Charles. Îl cunosc de multă vreme. E un psihiatru nefericit, iar poliția e singurul mod prin care se poate răzbuna pe mine. — Bobby... Îmi făceam griji pentru el. Am Încercat să-i distrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cer ajutor, să n-ajung eu prima s-o văd pe Laleh așa cum am găsit- o? Pe mobilul Shahlei figurase într-adevăr un apel la 12:58, dar era de la un număr neidentificabil, probabil un post telefonic din gară, din supermarket, din orice alt loc. — Dar tu nu ți-ai dat seama că e o capcană? Nu știai că Nasser e plecat? întrebă pentru a doua oară Ghazal. — Sigur că știam, doar îl așteptam, stabiliserăm să vină la mine direct de la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiecare fereastră arcuită era împrejmuită de un șir de cărămizi, ca și cum ar fi fost întărită în eventualitatea unui asalt. Și era construită în întregime din piatra solidă, ternă, care predomina în tot orașul. Toate clădirile, casele, birourile, hotelurile, chiar și supermarketurile erau făcute din ea. „Piatră de Ierusalim“ o numise șoferul pe drumul de la aeroport la ambasadă. —Asta-i legea, asta-i legea! spusese el, întorcând spre ea fața nerasă și privind-o peste umăr, ceea ce o determină pe Maggie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
iar vântul rece și gândul la mâncarea mea semipreparată, care de-abia aștepta să fie preparată de-a binelea, reușiseră să-mi dea putere să mă îndrept spre Dixon’s. Când aproape ajunsesem să trec pe lângă - cum să-i zic? Supermarket sună prea plăcut și cotidian pentru un loc care încă-mi face inima să bată mai tare din pricina anxietății rememorate. În orice caz, cu cât mă apropiam, cu atât mă simțeam mai curajoasă și, fără nici o intenție de a intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca trupul. Magazinul era neplăcut de aglomerat, așa că am luat un coș în loc să încerc să-mi deschid drum pe culoarele pline cu un cărucior. Sunt extrem de organizat atunci când îmi fac cumpărăturile și, spre deosebire de Judy, eram sigur că voi pleca de la supermarket doar cu obiectele pe care aveam de gând să le cumpăr, așa că era de-ajuns coșul. Mi-am pus repejor la punct o strategie - am venit destul de des aici încât să știu cam pe unde găsesc cele cinci articole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se întâmplă să fie tentat de oferte speciale și produse noi. Eu mă iau după școala magnetică de făcut cumpărături; se pare că pur și simplu atrag tot felul de lucruri când mă mișc prin magazin, chiar și într-un supermarket mic și jalnic cum e SavaMart. Charlie zice că mă întorc acoperită de crustă, ca o barcă plină de alge. E ceva adevărat în toată povestea. Prin urmare, după ce trecuseră vreo douăzeci și cinci de minute, am început să mă uit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în camera ei, să se consume stând întinsă cu durerile ei de cap. Și trebuie să trag iar de ea ca să coboare de la masă, deși mi se pare cam nefiresc. În orice caz, iată-mă, deci, înapoi în drum spre supermarket și spre casa de marcat interzisă - nu, nu interzisă: casa pe care nu o folosește nimeni care știe cum stă treaba. Un soi de perversitate din partea mea; o provocare, să-i demonstrez lui Judy că se înșală. Poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
strălucea când am cotit pe Victoria Street, reflectându-se în ornamentele de tinichea atârnate de-a lungul străzii de parcă erau niște reflectoare, făcându-le să lumineze și să sclipească. M-am uitat în sus spre ele când am ajuns la supermarket și mi-am amintit, într-un acces de vinovăție, că nu comandasem încă setul de masă pe care plănuiam să i-l dau lui Judy de Crăciun. Rămăsesem cu imagini care-mi dansau în fața ochilor când am intrat în magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a uitat la mine și jur că se strâmba. În ciuda tonului meu obișnuit, studiat, mi-am dat seama că simțise impetuozitatea din spatele său, făcându-mă să arăt ca un prost. Dintr-odată, devenise prea evident că vizitele mele constante la supermarket și faptul că folosisem o anumită casă de marcat nu trecuseră neobservate de restul personalului. Se poate ca eu să fi devenit conștient abia de curând de dependența mea de Stacey, dar mi-am dat acum seama că pentru toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și din pricina senzației de a fi privit: în afară de celelalte fete de la case care mă priveau în clipa aceea, mi-l închipuiam pe îngrozitorul domn Chipstead râzând din cauza asta cu ele în camera personalului sau cum s-o numi ea la supermarket. — Nooo, e bolnavă. Una șaptezeci și două. — O, drăguța. Sărăcuța de ea, am reușit eu să bălmăjesc, cât am putut eu de ușurat, scoțând din buzunar două fise de o liră. Se-ntoarce curând, nu? — Nuș’. Am împins rapid fursecurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o enervase - a aruncat cuțitul în vasul cu unt și apoi l-a trântit pe blat, mergând spre masă. Da, mersi, Charlie, mă simt un pic mai bine. Mulțumesc de-ntrebare, a zis ea ridicând o pungă de plastic de la supermarket pe care o adusese el și golind-o pe masă. Nu văd nici un paracetamol, a continuat. E-aici sau... — La naiba! a spus tata și s-a-ntors repede, cu un aer destul de șocat. S-a avântat spre masă și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lingușeală - cu siguranță din partea lui Sally, dacă nu din partea mea -, dar în seara aia nimic nu-l scotea din starea întunecată. Eu am încercat. În ciuda comportamentului său ciudat și a propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi răspundeam singur - pentru ea, pentru Stacey, pentru a fi cu ea - o transpirație fierbinte de groază mă copleșea sub șocul incredibilului. Pur și simplu nu părea posibil sau real. Mi-o imaginam pe fata cea grasă și proastă de la supermarket și mă minunam. Dar am continuat să merg. O cunoaștere de la un nivel mult mai profund decât conștiința mea mă asigura că era corect - că toată nebunia asta avea, în definitiv, un rost. N-aveam nevoie să mă gândesc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acasă? Eu? Ca un puști c-o băsmăluță cu buline legată de un băț? Pardon - ce-ai spus? Nu cred că te-am auzit bine - să plec de-acasă pentru că am ajuns obsedat de o fată grasă care muncește la supermarketul de la colț? Oh, da, e de-a dreptul incredibil, nu? Adică, e perfect logic... ca eu, un avocat respectabil, să-mi părăsesc familia, să plec departe de confortul casei, pe care m-am chinuit s-o plătesc în cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
toată povestea (oh, Doamne - acum chiar vorbesc ca el), dar într-un fel ciudat știu că eu sunt de vină. Nu cred nici o clipă prostia asta bizară cum că s-a-ndrăgostit de fata grasă de la casa de marcat de la supermarket - e prea fantastic ca să iau serios în calcul posibilitatea, chiar și pentru un bărbat care trece răbdător printr-o criză a vârstei mijlocii sau menopauză masculină sau cum s-o numi -, dar cred într-adevăr că poftește la sex, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și gândul la asta. Aud soneria; văd polițistul la mine-n prag: „Doamnă Thornton, îmi pare rău că trebuie să vă informez că soțul dumneavoastră a fost găsit mort: îngropat de viu într-o fată de la casa de marcat de la supermarket“. S-o ia naiba. După ce a plecat am deschis bineînțeles sertarul și am luat vreo optsprezece dintr-un foc. Nu m-au ajutat mult, dar mi-a dat ceva de făcut cât mă calmam înainte să dau ochii cu Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se uitase la mine și restu’. E greu de zis cum mă simțeam exact, da’ cre’ că așa cum se simte Sheila când știe c-arată bine și tipii se uită la ea și se excită. Nu-i cel mai bun supermarket din lume, nu? a zis Charlie, încercând s-o salveze pe mama ca să nu se jeneze. E drăguț așa - acuma știu. Nu-i place să vadă vreodată oamenii supărați sau jenați sau așa, deși nu știu dacă i se potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o fată foarte isteață, să știți, și se irosește-n locu’ ăla. Da - exact, parc-ar trebui să pozez în reviste sau ceva. Cine naiba crede mama că-s io - Posh Spice? Am noroc c-am primit și slujba de la supermarket - știu asta. Dacă eram cât îs acum atuncea când m-am dus, nu mă lăsau să intru, asta-i clar. Chiar și-atunci s-au uitat mult și bine la mine și Warren n-a fost el prea sigur, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ascund umilința de a fi uitat ziua de naștere a soției mele, o scăpare nu prea neobișnuită, sunt sigur, dar care nu se producea în general din cauza faptului că oamenii aveau creierul plin de fete de la casele de marcat de la supermarket. —Șaisprezece februarie. Șaisprezece februarie... ăăă, stați puțin... Am făcut un calcul rapid. Șaisprezece februarie o mie nouă sute cincizeci și doi. Cu ce vă pot fi de folos, domnule Thornton? În sfârșit. — Cât am acum în cont, vă rog, cât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar Lena văzuse plicul original, pe care mi l-a arătat mai târziu în particular, ea a deschis scrisoarea și a pus-o într-un plic nou, pe care mi l-a trimis la pensiunea din Northampton. Probabil că la supermarket se râsese pe cinste-mi-l și imaginez pe Chipstead cum argumentase și îl arătase tuturor Val-elor, Sheil-elor și Denish-elor. Mă întreb dacă Lena a citit scrisoarea. Ar fi fost greu să n-o facă, dar era remarcabil de lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să mănânce cât poate ea cu situația noului ei stomac și să se concentreze pe refacerea forțelor. Îmi doresc să nu fi fost atât de dispuși să-i dea liber: aș fi preferat să nu se mai întoarcă deloc la supermarketul ăla sinistru. M-am oferit s-o susțin (nu mă gândisem cum naiba aveam să mă descurc, dar știu c-am să mă descurc), dar ea spune că vrea să muncească și că trebuie să-ncetez să mă mai amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]