13,862 matches
-
nimic altceva. Ți-ai pierdut slujba: nu cauți alta. „Un venit sigur, la date fixe, lungește viața!” ți-a zis un arhivar. Un aspirator de praf, vreme de treizeci de ani. A înghițit o tonă, se laudă. Scrii; exercițiu de supraviețuire. Scrii; din când în când, ridici ochii spre televizor. Vrei să-l oprești; n-o faci, ți-e lene. Este o emisiune literară, parcă ai mai văzut-o de zece ori, se tot bate apa-n piuă, cei strânși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Brown, deși data mai probabilă a Înființării Ordinului Templului ar fi 1118. Sihăstria Sionului s-ar fi aflat de la Începuturi În spatele Cavalerilor Săraci ai lui Hristos, numiți și călugării-soldați, iar faptul că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui Da Vinci, știi că la Biblioteca Națională din Paris au fost descoperite În 1975 câteva pergamente alcătuind așa-zisele Dosare Secrete unde figurează, printre Marii Maeștri ai Sihăstriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dacă omenirea nu a fost doar destinată unui cosmic și pervers joc cinegetic, ci creată chiar cu această searbădă menire, de alibi perpetuu al unui Dumnezeu care știe că, atâta vreme cât Între El și Marele Vânător se interpun inocentele substitute umane, supraviețuirea Sa nu este În primejdie? Și dacă, așijderea, greșeala Evei n-a fost una Întâmplătoare, imanentă curiozității feminine, ci provocată cu meșteșug de acest Dumnezeu care avea nevoie de un pretext pentru sacrificarea omului? Căci din acel moment a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când nu vor mai avea nevoie de noi, demenții ăia or să sisteze experimentul? Că tot ce ține În viață Pământul nostru sunt perpetuarea răului, a imperfecțiunii generale, bâjbâielile și rătăcirile oamenilor, căutarea continuă, dar fără finalizare? Astea ne asigură supraviețuirea, nicidecum binele mălăieț și cretin după care suspini tu și alții ca tine? Apropierea de el Înseamnă sfârșitul, Înțelegi? Kaput! Aleluia! Ăsta ar fi adevăratul sfârșit al lumii! Fără recurs și fără amânare, neîndurător și definitiv. Șansa noastră este nedesăvârșirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de cruzime și de violență, abominabile În amoralismul lor cinic și sângeros, dar nu avem de ales. Miza acestui joc sălbatic este prea importantă. Mai importantă decât orice, chiar și decât numeroasele victime care trebuie să plătească nevinovate, cu viața supraviețuirea speciei, În orice condiții și cu orice preț. Este condamnabil ceea ce facem? Atunci când nu există posibilitate de opțiune, nu există nici culpă. Din murmurul general de aprobare care a Însoțit ultimele cuvinte ale doctorului Wagner, s-a desprins glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
preistorie, și ea va mai dura până când oamenii vor atinge standardul minim al condiției umane, care este capacitatea de satisfacere globală a nevoilor și trebuințelor primare - adăpost, hrană, securitate, instrucție medie etc. Adică, a acelor necesități capabile să asigure nu supraviețuirea larvară a speciei, așa cum se Întâmplă În prezent din cauza terorii lipsurilor și a frustrărilor, ci existența și dezvoltarea ei eliberate de constrângeri și limitări generatoare de inhibiții. Pentru asta e nevoie să depășească stadiul convulsiv al luptei cu natura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
permitem s-o facem și a doua oară. Dacă n-am fi avut absolută Încredere În disponibilitățile dumneavoastră, această discuție nu avea nici o șansă să se mai poarte vreodată. Ce făcea Zoran, Îmi aducea din nou aminte că Îi datoram supraviețuirea sau Îmi sugera că dacă nu marșez la propunere devin inutil și, prin urmare, eliminabil? Cum trebuia să iau spusele lui, ca pe un compliment ori ca pe o amenințare? Zâmbetul lui mecanic nu mă ajuta deloc să ghicesc răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se visează marele guzgan, șeful suprem, alfa și omega. Nu raporturile dintre pământeni și Ceilalți Îl preocupă - acesta este pretextul, acoperirea. Miza reală o reprezintă schimbarea funcției și a menirii Centrului. De la Începuturi, rolul lui a fost să vegheze la supraviețuirea speciei umane, lăsându-i Însă acesteia libertatea să se miște și să evolueze natural și intervenind doar atunci când calea aleasă devenea periculoasă. Statutul și tradiția conferă Centrului această datorie și aceste limite, iar ele au fost respectate mereu cu sfințenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-se cu timpul și accentuându-se progresiv și Încurcătura, și nenorocirea, căci fiii și fiicele ex-eternilor au rămas cu iluzia și reflexele eternității, comportându-se În consecință, ignorându-și condiția de muritori și sfidându-și finitudinea prin tentative disperate de supraviețuire cu orice preț și În orice formă: ca amintire, ca regret, cult al morților, mitologie thanatică, moștenire - mai cu seamă În această formă absurdă și periculoasă... vânătorul care i-a lăsat fiului său o suliță și agricultoul care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Congresul mondial de istorie, fusese implicat Într-un accident grav, În urma căruia profesorul suferise o comoție cerebrală extrem de puternică și Își pierduse piciorul stâng. Câteva săptămâni se zbătuse Între viață și moarte, medicii francezi fiind sceptici În privința șanselor de supraviețuire. Aproape miraculos, bolnavul Își revenise Încetul cu Încetul, dar prezenta grave tulburări de memorie care Îmbrăcau forme bizare, În fața cărora, deocamdată, medicina este neputincioasă. Ce se Întâmplă? La intervale de timp neregulate, În pofida aparențelor de normalitate comportamentală și a coerenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu urechea atentă la tot ce se petrecea în jur, se uita cufundat în gânduri la tinerelul cu trăsături delicate și pielea albă, și se întreba din ce motiv absurd se afla în acel loc îndepărtat și ce șanse de supraviețuire ar avea dacă l-ar lăsa singur. Cu toate că adormise la umbră, se vedea cum transpirația îi curge șiroaie pe corp, ceea ce demonstra că, fără să se miște chiar, pierdea mai mult lichid decât ar fi pierdut un beduin mergând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
greșit forțele - îi răspunse cu asprime. De când e lumea lume, de când faraonii au visat să-l cucerească, sute de oști au dispărut în nisipurile lui. Doar cel care se supune și acceptă dinainte indiscutabila lui superioritate are ceva șanse de supraviețuire. — Ca tuaregii, de exemplu? Celălalt încuviință, fără falsă modestie. — Ca tuaregii, de exemplu. Suntem un popor destul de orgolios ca să acceptăm să ne supunem cuiva, dar suficient de umili ca să ne supunem naturii, pentru că știm că Allah a creat lumea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și pus eticheta de anchilozat oportunist și terminat ce să aștept să ajungă el la vîrsta mea și să mă consolez cu asta nu lasă-l să se frece În sudorile lui să dea din coate să găsească soluții de supraviețuire călcîndu-și creierul În picioare umplîndu-și de rahat toate autoportretele ideale la diferite vîrste și urcînd tot mai sus deasupra propriei lui latrine ăsta e binele pe care li-l fac eu singurul bine adevărat dacă mi-ar auzi acum gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vor năpăstui țara, distrugând-o. Azi trăim și noi în aceeași angoasă, timpul e nesigur și mâncarea și apa se vor sfârși în curând. Trebuie să supraviețuim noi, „Aleșii Domnului“. Într-un cuvânt: să ne aprovizionăm cu toate cele necesare supraviețuirii. Totul își are timpul său: iubirea își are timpul său, ura își are timpul său, risipa își are timpul său, după cum economia își are timpul său. Trebuie să ne unim forțele ca să supraviețuim încercărilor care ne așteaptă. Doamne, fii îngăduitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
marea oboseală care mi se cerea ca să ajung în apropierea ei. Mikael nu era un bărbat obișnuit, poate nici măcar nu era capabil de iubire. Plăcerea muzicii și a băuturilor tari le punea sus de tot, dintr-un instinct sigur de supraviețuire. Am auzit vocea lui Oleg lângă mine: - Claudia, vei cânta tu aria lui Cupidon. Ești profesoară de muzică. Ca și mine; în plus, știi ariile din Purcell pe dinafară. Era o voce hotărâtă. Am protestat puțin din modestie, spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Așadar, asta era singura salvare posibilă, trenul îi fusese trimis de o mână providențială și Mircea știa că era cazul să cam profite. Numai că trenul trecu prin dreptul lui Mircea Cârpenișteanu și scriitorul rămase imobil. Speranța și instinctul de supraviețuire se dovediseră atât de puternice, încât Mircea fusese în cele din urmă incapabil să se arunce în fața trenului. De fapt, speranța, instinctul de supraviețuire și încă ceva. Și anume amintirea faptului că scriitorul avea dosiți într-un cont mititel niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că trenul trecu prin dreptul lui Mircea Cârpenișteanu și scriitorul rămase imobil. Speranța și instinctul de supraviețuire se dovediseră atât de puternice, încât Mircea fusese în cele din urmă incapabil să se arunce în fața trenului. De fapt, speranța, instinctul de supraviețuire și încă ceva. Și anume amintirea faptului că scriitorul avea dosiți într-un cont mititel niște bani pentru situații speciale. Situații ca aceasta, poate. Situații-limită, în care scriitorul presimțise că va ajunge cândva și cărora același instinct de supraviețuire vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de supraviețuire și încă ceva. Și anume amintirea faptului că scriitorul avea dosiți într-un cont mititel niște bani pentru situații speciale. Situații ca aceasta, poate. Situații-limită, în care scriitorul presimțise că va ajunge cândva și cărora același instinct de supraviețuire vroia să le facă față cu orice preț, se pare. De ce vroia asta instinctul respectiv, Mircea nu înțelesese niciodată. Tot așa cum nu înțelesese niciodată ce anume îi face pe oameni să trăiască, să meargă mereu înainte, înainte și numai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mureau, iar vise, speranțe, planuri și povești de dragoste se duceau toate pe apa sâmbetei? De ce se prăbușise totul? Unde era inocența aceea pierdută cu care trăiseră oamenii până nu de mult? De ce o alungaseră? Chiar trebuia totul sacrificat pentru supraviețuire? Se pare că da. Sau poate că nu, căci de fiecare dată când o civilizație ajungea la o asemenea percepție morbidă asupra vieții, imediat o alta, mai tânără și mai puțin experimentată, prelua controlul. Sau poate nici măcar asta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acestuia de a ieși împreună cu el în oraș săptămâna care urma, la film. Iar Abdulah, bineînțeles, mulțumi Providenței pentru șansa care îi fusese acordată. Șansa de a înțelege că unele civilizații pur și simplu nu aduseseră nici o soluție viabilă pentru supraviețuire în marele joc al vieții. A, plus șansa de a înțelege că viața merita într-adevăr trăită. PAGINĂ NOUĂ IONESCU Hei, voi, meandre întortocheate ale vieții pe care o formăm de bunăvoie, cărări și căi criptice neștiute ale unor construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
militarilor, pentru a o încredința negustorilor. Sclavii, atât de necesari celor două ordini anterioare, sunt încă pentru multă vreme esențiali pentru funcționarea noii ordini. Idealul iudo-grec consideră că: libertatea este o finalitate, iar respectarea codului moral e o condiție a supraviețuirii; bogăția este un dar al Cerului; sărăcia e o amenințare. Libertatea individuală și Ordinea economică vor fi de acum înainte inseparabile și vor progresa împreună până în zilele noastre. în jurul anului 850 î.e.n., fenicienii își perfecționează alfabetul; aproximativ sub această formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în Afghanistan, apoi în Irak. O adevărată mlaștină: numai costul războiului din Irak s-a ridicat, în 2006, la 300 de miliarde de dolari, adică 2,5% din PIB-ul american. Pentru a noua oară, costurile apărării unei „inimi” amenință supraviețuirea acesteia. * * * în concluzie, până astăzi, Ordinea economică a cunoscut așadar nouă forme succesive cristalizate în jurul a nouă „orașe-inimă”: Bruges, Veneția, Anvers, Genova, Amsterdam, Londra, Boston, New York și, în sfârșit, Los Angeles. Viitorul, ce pare a-i surâde la infinit Americii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de exemplu - vor încerca să-i refuze pe imigranții veniți din Europa de Est și din Africa. Și tot ca Franța, unele dintre ele vor înțelege ceva mai târziu că un aflux de populație, bine controlat și integrat, este chiar condiția propriei supraviețuiri. Marea Britanie va deveni și ea o destinație majoră, îndeosebi pentru imigranții veniți din țările Europei Centrale. Acestea din urmă vor primi, la rândul lor, muncitori ucraineni, ei înșiși înlocuiți în Ucraina de ruși, aceștia fiind, la rândul lor, înlocuiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ani nu vor mai exista păduri decât în locurile unde ele vor fi menținute în mod special, adică, pentru moment, în Europa și în America de Nord. Această dispariție va fi fatală pentru nenumărate specii vii și va pune în pericol însăși supraviețuirea omenirii. Emisiile de gaze, fenomen imputabil producției industriale, constituie o altă amenințare: dacă producția clorofluorocarbonaților ce reduc grosimea stratului de ozon care învelește atmosfera pare astăzi sub control, 23 de miliarde de tone de carbon îrezultate din combustia cărbunilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în aparență -, garantată de produsele de autosupraveghere, care îl vor face pe fiecare om să se considere răspunzător numai de propria sferă profesională și privată, fără să se supună, aparent, decât propriilor capricii - de fapt, normelor ce fixează exigențele propriei supraviețuiri. Pe când nomadul din primele societăți umane, ca și cetățeanul democrațiilor de piață, se supunea, așa cum am văzut, unui ansamblu de reguli complexe, expresie a multiplelor ambiții colective, cetățeanul hiperimperiului nu va mai fi supus clauzelor nici unui contract social. în situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]