3,370 matches
-
căile drepte ale vieți! Adună rouă din cioburi de lacrimi, Spală rănile din ființă și cuvânt. Lasă aripile să crească pe umeri, Să-ncolțească pe tărâmul zilei, Lumina din izvorul cel sfânt. RECUNOȘTINȚĂ Ochii văpăilor se rotesc Prin arderi și suspine, Înfricoșați privim orarul ... neantului. De sus curg în valuri subțiri Cuvinte cu faguri de miere, Raze de speranță cresc peste Potecile din anotimpuri. Încă privesc fascinat, stelele Cu chip de oameni, frumusețea Căzută din roata vieții de lumină. Îți mulțumesc
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
amiază, pe banca din parc, sub albastrul ireal de septembrie. Veneam de la biserică. Era Sărbătoarea Sfinților Ioachim și Ana, ziua mamei mele, care nu a avut niciodată onomastică, având un nume unic, și o serba pe aceasta. Dimprejur se auzeau suspinele îngerilor. Frunzele cădeau și se așterneau pe alei, semn că toamna își intra în drepturi depline. Și câțiva copii jucându-se, așezați direct pe caldarâm sub supravegherea ochilor de Argus ale mămicilor. Nu le auzeam glasurile, țipetele, chiotele, plânsul, care
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343734_a_345063]
-
și gânduri și dorință Și tac cu fiece cuvânt, cu fiecare por din ființă, Tac că mi-e dor, tac că mi-ești drag, tac că departe sunt de tine, Tac în surâsuri și în vers, tac printre lacrimi și suspine. Când tac profund te întristezi și-mi spui că-ți este dor și dor Dar nu gândești că mă încearcă același nesecat fior? Și nu gândești că vorba-ți dulce îmi rupe zeghea ce mă strânge Și că tăcerea mea
ȘI IARĂȘI TAC. DAR DE-OI VORBI... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340147_a_341476]
-
se află și că e pornită să cucerească lumea cu înfățișarea ei: -Da! Da! Și ca jocul să fie mai înviorător, Miramoț să ne pună în versuri spusele. Ce zici, te prinzi?! Miramoț își îndepărtă bretonul de pe frunte cu un suspin și încuviință. Evident, se iscă o mică dispută între aceiași Babacul și Papa, care dintre ei să țină socoteala dezvăluirilor, care dintre ei să o ajute pe Miramoț în versificare, dacă va fi cazul... Patriarhul făcu ordine, înghiontindu-i și
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
maturității și înțelegerii lucrurilor nefirești de către cei din jurul ei, momente, cu care ea, Magda, nu se va putea împăca. Fiind o femeie, care se luptă cu ea, lăuntric, Magda, conștientizând și durerea, care i s-a scurs în suflet, în loc să suspine și să se supună, parcă se mândrea cu suferința ei, ca și cum i-ar fi fost scumpă și descoperea dulceața din ea. Rămasă singură cu fiul ei Cosmin, după decesul soțului, va recunoaște cât de puțin și-a iubit tatăl copilului
ROMANUL LUI PETRE RĂU OROLOGIUL DE NISIP , UN ROMAN AL CONTRA-TIMPULUI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377496_a_378825]
-
curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. TE-AȘTEPT ȘI-N ASTĂ TOAMNĂ CA SĂ VII Cerul din toamnă mă ridică la Tine, Și cad frunzele de atâtea suspine Clătinând în adierea stelară, O lumină din lumina Ta clară. Și e toamnă din toamna de ieri, Încărcată de atâtea veri, În covorul cel moale am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
mai tare, Ca să vii, printre frunzele ruginii. MĂ VĂD IUBITE ÎN OCHII TĂI Ochiul tău rece reținând surâsul strâns Ultima clipă dăruită a unui popas restâns, Mă văd iubite, în ochii tăi prea plini, Plini de dor, de lacrimi și suspin, Legănându-mi al meu trup încărcat de chin, Un pumn de cer și plumb în rugăciuni. În inima ta ca într-o oglindă sfărmată, Deslușesc tăinuiri pierdute de timp, Vântul mi-adie prin păr parfumul florilor de câmp, Acum în
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
de tot ce e mai banal. Conuri de lumină într-un unghi de umbră plină, Umbră deasă care nu mă lasă ca s-ajung acasă. Atârnând speranțe pline de înțeles și de iubire, Pier comorile din mine printre cuiburi de suspine, Plâng și nu mi-e bine, fiindcă nu ești lângă mine, Aprig dor de tine mă sugrumă-n noaptea lină Și sărut și lacrima din mine, când iubirea s-a pierdut. NU TE MAI GĂSEAM Nu te mai găseam mamă
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
care e mai presus de noi, de omul cel însetat. Fiindcă dorul tău se răspândește, fără ca tu să poți căuta. Deși prin gândul treaz și cutezător eu mereu am vegheat, Să-ți fie bine, chiar dacă inima îmi era plină de suspine. Viața te-a învățat, când mă cauți, Să simți aceea putere care te petrece La hotarul lumii ce nu mai trece, Iar această lume plină de-nțeles, Să devină o simfonie cu sens. Sensul iubirii, ne ridică pe trepte, Pe
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
patimilor noastre și fă lumină sufletelor noastre. Doamne Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi și Te sălășuiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea rămân neputincioase. Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedsăvârșiți și cât ești de aproape de sufletele noastre și cât ne depărtăm noi prin păcatele
RUGĂCIUNE DE DIMINEAȚĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377559_a_378888]
-
Publicat în: Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017 Toate Articolele Autorului FRUCTELE IUBIRII Cu ochii ca mura Crescută-n potecă O fragă-i e gura... Mi-a dat și-o ciupercă... ROMANȚĂ PENTRU 70 DE ANI Când umple de suspine zarea Vecina ce o tot pândești Te poți uita căci și uitarea E scrisă-n legile-omenești HELEȘTEUL EXPERIMENTAL DIN CALAFAT Făcut cu bani europeni Și-n doar două luni secat Putem privi prin buruieni Cum cresc peștii pe uscat. FESTIVALUL
EPIGRAME de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377578_a_378907]
-
aceeași bancă de leațuri putrede unde altădată Leon, în nopțile de vară, se uita la dânsa atât de îndrăgostit. Acum Emma nu se mai gândea de loc la el. Răcoarea nopții îi făcea să se strângă în brațe mai tare; suspinele buzelor lor li se păreau mai puternice; ochii pe care deabia și-i zăreau li se păreau mai mari, și în mijlocul tăcerii se auzeau cuvinte șoptite, care cădeau în sufletul lor cu sonorități cristaline, ce se răsfângeau în mii de
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
siderală, Tu mi te arăți și astăzi fără de sfială, Mereu mi te dezvălui între Sfinți. Iar pașii inimii pe lângă inima-ți mă ține, Miroase iarăși socul din pădure, Miroase a particole ce-mi dă viață, Miroase în suflet doar a suspine, Particolele atomului și azi sunt pline de lumina. Care este-n tine! Referință Bibliografică: Miroase mamă, iarăși socul din pădure... / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2345, Anul VII, 02 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Claudia
MIROASE MAMĂ, IARĂȘI SOCUL DIN PĂDURE... de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377647_a_378976]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > O VREME TÂMPITĂ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului O vreme tâmpită de babe-mpletită se-ndeasă în mine cu flori și suspine boboci de uitare -n talazul de mare pornesc a lor viață spargând nori de gheață și frica mă roade în amintiri cu iscoade din primăveri supte cu coatele rupte agăț alb cu roșu și-adun doar cu coșu’ plăpânde inele
O VREME TÂMPITĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377651_a_378980]
-
era mami lui și numai a lui. Își lipi obrăjorul de al ei și îi șopti: - Mami, eu te iubesc până la stele! Lacrimile începură să curgă șuvoi din ochii frumoși și atât de triști ai Laurei. Încercă să-și stăpânească suspinele care puseră stăpânire pe ea din belșug, dar amalgamul de sentimente care-i bulversau sufletul erau mai puternice. Își strânse cu putere în brațe puiul, își șterse cu dosul palmei lacrimile, care, încăpățânate curgeau și îi zâmbi acestui suflet nevinovat
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
legătura telefonic cu Angela, Ionuț fu cel care le dădu indicații despre rude, iar în geantă găsiră numărul de telefon al Angelei de la serviciu. Aceasta veni într-un suflet, disperată. Când o văzu, Ionuț alergă în brațele ei și, printre suspine, încercă să-i povestească ce s-a întâmplat cu mami lui. - Nu-i așa, Angela, că mama mea frumoasă o să se facă bine și nu o să moară? O să mă rog la Doamne - Doamne și el o să aibă grijă de ea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378310_a_379639]
-
bântui eu în vise, dar subtil Să crezi acum că nu sunt o himeră. Venită-n timpul tău. Chiar inutil Să definească iar cuvântul ... speră ! De-i vrea cumva tu soarta să mi-o furi Învață mai întâi ce e suspinul ! Și apoi dup-aceea poți să-njuri Pe toți dușmanii. Chiară și destinul ! Ce nu a fost cu mine tocmai darnic Sau mă privește ca pe-o murătură ! Acum nu vreau să par cumva fățarnic ! - Dar totuși ce-i ... născarea
NĂSCARE PREMATURĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378326_a_379655]
-
în palmă Gol licărind al placerilor vieții Emanat de formele ce chipul îți poartă Dus Că fluidul din ape Mă scurg fluvial în meandre de șoapte Și curg Inconștient spre abisuri amestecate Abandonându mi tot șirul de gânduri Într un suspin Jenant desbrăcat De orice privire Miri În altar Asta ne credem Înfășurându ne unul pe altul Cu trupuri întrepătrunse de focul creației O sa naștem un pui de copil Și va fi creația noastră Primul impuls din care universul A sădit
ÎNTRE SPAŢIU ŞI TIMP de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378374_a_379703]
-
la timpul prezent, la imperativ, pronume la persoana a doua, forma scurtă, epitete, hiperbole etc, imagini vizuale olfactive și auditive, sunt de reținut expresii poetice care-l anunță pe marele poet: geniu, nalt și mare,îngerii, cununi mirositoare, lacrima duioasa, suspinele armonioase, Eliseu etc. Reține atenția începutul solemn al poeziei, armonia muzicală și tonul patetic: ”Îmbracă-te în doliu, frumoasa Bucovina; Te-ai dus, te-ai dus din lume, o geniu nalt și mare, Te plânge Bucovina, te plânge-n voce
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Iar pe scenă numită viață spectacolul continuă mereu, uneori ești doar ca o paiață care joacă cu patos rolul greu... Alteori devii simplu spectator la viața care curge cu tine, scena-i aceeași, cu alt jucător cu alte zâmbete și suspine... Citește mai mult Scena numită viațăE viața un nesfârșit spectacolo scenă cu sau fără spectatori,unde uneori poți fi ridicoliar alteori, simți că poți să zbori...Rolul este stabilit de soartăpresărat cu lacrimi amare,când nu poți deschide o poartăcare
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
învingător sau decăzut...Iar pe scenă numită viață spectacolul continuă mereu,uneori ești doar ca o paiațăcare joacă cu patos rolul greu...Alteori devii simplu spectatorla viața care curge cu tine,scena-i aceeași, cu alt jucătorcu alte zâmbete și suspine...... XII. PETALE DE GÂND..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014. Petale de gând... Petale aprinse de gând învăluie o clipă și-nfloresc râzând pe a timpului aripă... Fiecare petală poartă un amestec de cuvinte
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
XX. ZBORUL MEU..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1158 din 03 martie 2014. Zborul meu... Mi-am prins de vise amintiri și-n zborul zilei către mâine, n-am vrut să-l uit pe ieri învăluindu-mă-n suspine... Am crezut că aripi am să pot zbura printre cuvinte, dar, m-am agățat d-un ram ascuns de multe jurăminte. Atunci am pus la gânduri aripi să zboare către zări senine, însă, vântul rece ușor risipi tot zborul meu
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
vii, treci și pe la mine, să înflorești tâmple argintii și să mă iei în zbor cu tine... Citește mai mult Zborul meu...Mi-am prins de vise amintiriși-n zborul zilei către mâine,n-am vrut să-l uit pe ieriînvăluindu-mă-n suspine...Am crezut că aripi amsă pot zbura printre cuvinte,dar, m-am agățat d-un ramascuns de multe jurăminte. Atunci am pus la gânduri aripisă zboare către zări senine,însă, vântul rece ușor risipitot zborul meu către mâineMarea, aș fi
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Mă ningi iarnă cu ploaia se stele care cade de-a valma pe pământ, albești gânduri și visele mele s-ascund sub nea ca un legământ. Și timpul care trece peste mine albește clipele în zborul lor, învăluie zarea cu suspine și iar simt fiorul durerilor ... Ca tine iarnă, albă sunt și eu cu anii adunați în plete, cu gânduri despletite mereu și iubiri care se pierd discrete. Citește mai mult Ca tine iarnă!Mă ningi iarnă cu ploaia se stelecare
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Către zarea cristalină, tot mai sus... într-o vâltoare. Otrava iubirii dulci, acum am gustat, se pare... Este dulce dar și-amară... Lacrimi pe obraz s-arată, însă nu știu de ce vin... Navighez acum prin ele. Oftez dor și plâng... suspine! Te-am ascuns adânc în suflet Te respir numai pe tine! Dragostea este o boală care însă nu omoară... Ci doar chinuie încet; când ne-nalță, Când ne-aruncă de la soare-ntr-o... speluncă. Cine-o simte, parcă 'noată doar
UNDE-I SOARE E ȘI-O UMBRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378438_a_379767]