3,688 matches
-
Mă-nvălui. Prin volanele tale aurii am decupat În cer, o grădină de trandafiri. Mi-e Timpul ocupat. - Nu-mi așeza pe obrajii stelelor mele, anatema Ta. E prea puternică. Versul tău e stratagema Timpului! În cețurile și-n caniculă tâmplei lui Cetatea lui Bucur se află sub asediul ritualului!... - Nu vezi? Mi-e ziua în baia arămie și noaptea-n Univers Te văd peste umărul Toamnei, Timpule, înmuiat în vers! Lasă-mă să mai copilăresc. Poemulmă înseamnă... Nu-mi trimite
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
al dragostei dar. Adie vântul sau vine furtuna, Când ai iubire îți e totuna. Ești ca o cetate așezată pe stâncă, Ce ploile nu pot s-o ducă. Cluj Napoca 8 august 2015 Libertate Curcubeie picură cu dor de viață Peste tâmplele de jar ale lumii... Se aprind felinarele minților Ecouri de brațe curate... Cer... Libertate... Ochi taciturni - cortine ale eului Își mângâie aripile pe geana timpului. Zorii trag clopotele stelare... Luceferi se urcă în carul mare. O trâmbiță în miezul de
PLOILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340241_a_341570]
-
mâna luminii. Azi e din nou sărbătoare... Dragostea eternă dăruiește Tot ce are... Lumină, căldură...și ploaie Ninsori de har și petale.. Și câmpul înflorit cu podoabele sale Și mângâierea vântului sosit De la depărtarea unui întreg anotimp Să adie la tâmpla unui zenit... Să mai îmbrace mintea omenească Din nou în straiul curat al gândirii Și să însămânțeze florile iubirii... Să trăiască clipa nemuririi. Cluj Napoca, 8 august 2015 Pictură A pictat azi cerul cu mâna Lui măiastră Ochii șoapte-i tandre
PLOILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340241_a_341570]
-
Și poate și dungiile acelor sale în loc de Tic-Tac ,fac stopul pe la colțul ulițelor Sinelui. Și poate și degetele lui cu unghii late și date cu lac mă zoresc spre deusul absconditus din măruntaiele mele. Se făcea periculos de târziu în tâmpla lui bolnavă. Se făcea că miroase a somn și căsca după bucățica din puzzle-ul din carnal.Puzzle-ul era incomplet. Mai lipsea o ață temporală care făcea legătura dintre Aici și Acolo și firește câte un Styx ori câte
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
iertare, Ne-a scris în suflet cu iubire și murmur de izvor! . ,,Crăiasă din povești" ,, Ce e amorul?" printre astre? Eminul întreba tăcut în zarea unei dimineți târzii... O ,,Floare albastră" vorbea cu el în nopțile sihastre Șoptindu-i lângă tâmplă: ,,De ce nu vii, de ce nu-mi vii?" Ascult ,,Povestea codrului" cu ,,Făt frumos din tei" La gura sobei! Iar gerul lasă flori albe la fereastră... Ce liniștit e ,,Lacul" când nuferii sclipesc în ochii mei! Tu ești ,, Înger de pază
DOMNULUI EMINESCU de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340324_a_341653]
-
plăcerea crunt, înfierbântat.. Dezbracă-mi trupul de dorință, Sfâșie-mi urletul din pântec, neîncetat.. Adâncul meu te cere, te subjugă.. Iubește-mă sălbatic, vinovat... Suntem uniți, iar viața-i doar o fugă, Din care NOI lipsim, nemotivat... Culcă-ți doar tâmpla pe visele mele, Dorul meu mut nu te va tulbura, Îmi stărui în gânduri absurde, rebele, Tu ești obsesia ce mă va cenzura... Nu te opri, este deja târziu... Acutele s-au răstignit pe apogee, Sufletu-i țăndări, sau pustiu
NEMOTIVAT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340351_a_341680]
-
-i întrerupem goana. Să fim științei mesageri și fauri În chimono să fie arta-ncinsă Și frica s-o ascundem pe coclauri, Ca un shogun cu-armata neînvinsă. Să ne încununăm, cu nimb de lauri, Pe fruntea-naltă și pe tâmpla ninsă. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: GREVĂ...JAPONEZĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1873, Anul VI, 16 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
GREVĂ...JAPONEZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340416_a_341745]
-
pe cont propriu, o faci doar o dată:la ultimul zbor! - - - - - - Numele tău sună a dragoste și durere, a coastă de verb, a plânset de cerb; înaintezi prin hățișul cuvintelor cu stele de mare, de cer,... pe umeri, pe brațe, pe tâmple, întorci strigătul în val de neliniști și în stamină de cântec,... nu vreau să murim în curcubeie de-amurg purtându-ne centura visării pe pântec! cuvintele-s false cochete-n baston cu farduri albastre și negre,... lăsându-și iubirile drept
PARALELISM VIZIONAR (POEME) (1) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340437_a_341766]
-
între compartimentele Lojei, o puse să clasifice și să arhiveze blocuri informatice tocmai pentru că știa că femeia nu făcea față prea bine acestor sarcini. Privindu-i spatele cocârjat sub greutatea panourilor de comandă și picăturile de sudoare strălucindu-i la tâmple, nu simți însă nici o satisfacție. - Tekla-zon, ce se întâmplă aici? Cercetătoarea se întoarse ușor spre panoul glisant prin care intra Glaban-zon, unul dintre cei mai tineri cercetători ai Lojei.. Și acesta avea două progenituri. Tekla scutură din cap. Ce mai
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
standard, ca uniforma de polițist de circulație, care-ți spune dacă purtătorul lucrează afară sau în sală. Se așează pe ea scamele în direcția vântului și se întoarece într-o formă geometrică ciudată, mai groasă spre ceafă, mai fină spre tâmple. Ce să mai, imaginați-vă cum mă uitam contrariat, la acest domn și căciula lui - combinație între coiful unui conchistador și cușma lui Burebista- în Gara Buzău, duminică la 17 fix. "Domnu', mă auziți? Sau cer prea mult?" Cum adică
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
fleci capu și să rupți oasăle. Că Pamântu-i a lu hai de-omoară și rup și taie și spândzură. Dumnedzău, can o făcut Lumea, o făcut doauă, să fie Hâia Lume păntru hai dirept și buni. Păntru ce credz ca să tâmpla ce s-o tâmplat cu oaia ahasta și cu șerpele? Ca să ne cearnă că pe ce lume ni-o fi locu. - Da și-n Biblie zace să omori șerpele! - Ai cetit tu ca să-l omorî? - Ba bine că nu! - Noa
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
că mă trece un fior pe șira spinării. M-am scuturat. - Anume, noa! Că nu traznește pe fiecinie, numa ase. Nice oaia n-o ia lupu ore ursu fiecum, de capu lor, daca nu le-o fost numit. Toate să tâmpla cu rost, vedz c-așe-i! Și rostu ceriului ș-al pământului nu-l poate șcimba omu cum i să năzare lui. Oooho! Am lucrat odată de Precup ș-am făcut o clanie de fan. Or fost tri clăni în țârc, pe
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
plece ca să nu-l mai văd. A chicotit, încurcat: - Banii... banii ți i-oi da io-nt-o dzî, c-acu am tunat dirept din Muncel, n-am la minie, dzâsăi să mă bag numa să-ț dzâc ce s-o putut tâmpla... - La revedere! Am trecut în depozitul din spate. Nu am crezut nimic din ce mi-a povestit. Eram convins că îi păruse rău de mioara, că mă mintea ca să pice el în picioare. Mai mult, să apară în fața mea drept
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
mai luminoasă și mult mai frumoasă, în care să încapă milioane de alegători, fie ei vii, fie ei adormiți. Catedrala Mântuirii Neamului nu va fi o simplă biserică mai mare, așa cum am putea crede, ci - spune dl. Dragnea, atingând cu tâmpla-i cupola cerului - „o clădire multifuncțională”, cu școală, cantină, spații culturale și chiar cu un after-school. Iată cum toate promisiunile social-democrate, care n-au putut fi înfăptuite în epoca Ponta, se materializează într-un singur proiect care șterge toate păcatele
„Infrastructura religioasă”. Pentru că n-a putut face autostrăzi pe pâmânt, Preafericitul Dragnea le ridică în cer () [Corola-blog/BlogPost/338952_a_340281]
-
realitate Și dragostea și ura..sunt veșnic zdruncinate Mă văd în ceață vremii.. zâmbind s-ascund durerea Și-n lacrima ostilă.. mi-a triumfat plăcerea! Chiar dacă ploaia rece îmi spală astăzi trupul Țâșnesc din mine raze..înlănțuind văzduhul Având curaju-n tâmple ca să-mi acopăr rană.. Mirajul mi-e destinul...eu sunt Fata-Morgana! Căci astăzi sorb din viața scânteia cea divină Iar mâine urc în ceruri pe-o rază de lumină! Cu cat prezentul urca spre viitorul meu Cu-atât va trece
EFEMERITATE de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340066_a_341395]
-
Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt... Sunt clipa care zboară spre eternitate. Mireasma viselor, pierdute-n poala Lunii, Un zbor firav cu aripile înghețate Într-un sfârșit de toamnă cu tâmple ruginii. Sunt un sărut de raze ce alină marea Un val ce se frământă în adieri de vânt, Un curcubeu măreț ce-nseninează zarea, Când după-o ploaie rece nu se va da înfrânt. Sunt calda-mbrățișare în adierea vremii, De
SUNT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340110_a_341439]
-
mi-aduc aminte Și mâinile, zadarnic, nu se spală... Cerneala mea e plină de azur, Cum e plină-amiaza de lumină Și-atunci când scriu tot aerul din jur Se umple de mireasma ei divină. Ca sângele pe care-l port sub tâmplă, Ca o taină ce nu poți s-o spui, Cerneala mea nu-i o cerneală simplă Și nu e la îndemâna orișicui... Referință Bibliografică: Cerneala mea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1701, Anul V, 28 august 2015
CERNEALA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340125_a_341454]
-
iubirea în versuri și totodată asupra metaforei. El va ajunge la complexa formulă metaforică de „farmec dureros”, o nuanțare nemaiîntâlnită până la el în poezia românească, exprimată printr-un atât de concis oximoron. “Ea privi atunci în jos,/ Trece mâna pe la tâmple,/ Iară inima-i se umple/ De un farmec dureros.”( Povestea teiului). Poetul concentrează la extrem formularea definitorie a iubirii, redusă la doar două cuvinte, fie “suferință dulce” sau “dulci otrăvuri”, dar aceste cuvinte spun totul.” Conferențiara a răspuns întrebării Cum
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
creează un joc continuu de lumini și umbre, în care bucuria de a trăi alternează, ca-n viață, cu sentimente de nepăsare, iubirea se preface foarte des în ură, tristețea se mângâie cu melancolia: „Stăteam așa, cu mine, privindu-te./ Tâmpla timpului/ semăna c-o seară de vineri / albă și plină de suflet.// Și tu, curgătoare ca o umbră,/ alergai în jurul inimii mele, / făcută țurțur” (Lied 27, p.81). De multe ori, textul devine pretext de evadare din realitatea cotidiană pe
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
era Ana / atârnând sub cerul abia ivit,/ al Începutului” (Lied 22, p.76). Impresionat de „simfonia frunzei”, poetul trece de la lirismul meditativ la acțiune dramatică, atunci când natura devine neprietenoasă: „Ascult simfonia frunzei, / izbind cu genunchii / în portretul copacilor eșuați / pe tâmpla ploii / cu care-mi uzi cotul șoaptei” (Lied 35, p.89). În imaginația poetului, toamna este ca o fecioară bolnavă, cu „cămașa ruptă și butoniere de ceață”. Întreaga natură pare sumbră, cu peisaje suferinde, în care „gâtul cerului sună a
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Acasă > Versuri > Iubire > SUNT FRUNZĂ... Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă regasești prin gândurile tale Și mă alungi că pe-un blestem cuminte Zvâcnet îți sunt sub tâmpla și-n trăire Și-ți sunt întruchiparea din cuvinte. Mă cauți printre ore adormite În visul tău pășesc fără sfiire Te amăgesc cu ore de tandrețe... Nu sunt femeie ,sunt doar o-nchipuire Sunt frunză ce-a căzut pe caldarâm
SUNT FRUNZA... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340802_a_342131]
-
sfert îl mestec pentru prezent. al doilea este răstălmăcit de cronicarii uituci în trei limbi ale pământului. nici una nu-mi aparține. al treilea e aruncat de zidurile prăbușite, pentru a le reînvia arhitectura învechită. pe al patrulea îl ascund între tâmple, aproape de iriși. pasăre și gând răzvrătit în dalta prezentului, redevii nemișcare între real și vis, la prima strigare a răsăritului. Referință Bibliografică: pasăre și gând răzvrătit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 584, Anul II, 06 august
PASĂRE ŞI GÂND RĂZVRĂTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340866_a_342195]
-
tot zborul meu către mâine Marea, aș fi chemat-o azi să-mi înnece din durere, dar m-am rătăcit pe străzi și am uitat de mângâiere... Tu primăvară, mă mai știi când vii, treci și pe la mine, să înflorești tâmple argintii și să mă iei în zbor cu tine... Referință Bibliografică: Zborul meu... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1158, Anul IV, 03 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ZBORUL MEU... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340965_a_342294]
-
1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mai trece-o zi, în gesturi simple. Mă împlinesc, mă risipesc, mă înalț... și m-adâncesc în taina zilei ce trece, ca o dulce legănare. Se frânge pâinea cu vis de câmpie, tâmpla-i ninsă de vremi și anotimpuri. Se strâng orele în clipe, fulgerând săracele cuvinte. Cine stie? Cântecul se stinge. Corola cea de flăcări, peste-a lumii zare ea apune și dispare. Mai trece-o zi! Fluierul adoarme pe o piatră
MAI TRECE-O ZI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340962_a_342291]
-
așteptând răbdătoare să devorezi prada. NAUFRAGII N-ai teamă, visul nu se stinge, o să răsară iar un fluture în rama unei ferestre care să umple ziua cu foșnetul discret al polenului ce amăgește moartea. Prin culorile risipite de lumină în tâmpla lumii, mereu se va lipi gândul de sângele cuibărit în atâtea naufragii efemere. LAGUNA O să-ți vrăjesc aripile Din tăceri am să-ți urzesc întoarcerea prin geamul deschis, ca intrarea într-un cuib. N-o să mai las înăuntru nicio uitare
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]