6,881 matches
-
Toate Articolele Autorului Urechile nu sunt făcute să se închidă, dar gura, da (Cugetări creștine) Dacă ați ști cu câtă bucurie, Azi noapte-am mers la Domnul, sus! Eram într-o călătorie, În visul meu, către Iisus. Înmărmuresc! Mă uit tăcută La locul ce e veșnic Sfânt! Nicicînd, eu nu voi fi pierdută, Dacă ascult al Său Cuvânt! De Domnul sunt întâmpinată Și-l rog să-mi spună, ca să știu, Ce e în Rai, pe care poartă Pot să ajung la
AM FOST LA DOMNUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360819_a_362148]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SĂRUTUL Autor: Romeo Nicolae Ștefănescu Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În amurg se închide ora zilei târzii, îmbrățișați sub cupola lunii... am rămas tăcuți fierbinți și clipa când sărutul nostru a atins tot cerul nopții... s-au aprins stelele ce le-am atins... cu sărutul nostru ca un vis... petalele buzelor noastre îngemănate topesc picături de dragoste peste noi doi și clipele se sting
SĂRUTUL de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360945_a_362274]
-
cu același gând parfumat... diseminat și alb ce a rămas pe buzele aurii violacee, ce n-au stat... vreo clipă din noapte din dansul lor plăcut. A fugit și ultimul sărut... când soarele a apărut, pe cerul zilei... mare și tăcut. 06.06.2009 Romeo - Nicolae + AsiIiVro Vol. Speranțele iubirii - 2010 Referință Bibliografică: Sărutul / Romeo Nicolae Ștefănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Nicolae Ștefănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SĂRUTUL de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360945_a_362274]
-
pierdut din puterea sa inițială, aceea de a institui realul, însă nu în sensul unor necuvinte, ci în sensul unei pierderi a transcendentalului, a unei demitizări. Cuvintele se umilesc prin tăcere : „ ca si cand / s-ar fi umilit cuvintele / într-un copac tăcut / fără ramuri “ ( Portret ), sângerează : „ întorc ziua noaptea cu silabe / și-mi curge sânge din cuvânt “ ( Lanțurile ), cuvintelor le este sete : „ în lacrima / .... / silabe-nsetate “ ( Exercițiu ), iubesc : „ vino cuvântule / și-mi desenează mâna prelunga și mireasma de toamnă / vino / iubește-te
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
mătasea privirii, mă scufund în irisul imens al cărui contur violet a devenit acum mai pregnant și înot printre celulele viorii până în centrul minții mele, acolo unde tocmai se naște lumina. Ochi în ochi, țeastă în țeastă, cu fratele meu tăcut. Încep să strig, dar glasul nu-mi străbate până la urechi. Se lovește de foițe, de petale și membrane concentrice, apoi se răsfrânge în amurgul mov, printre copaci, ca niște frunze de ceață și turle ce zboară ușor, prin aerul stins
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
pe mâini. - Cine sunt eu? De unde vin? Și unde mă duc? Pot să pictez prea multe măști pe zăpezi, pot să rătăcesc mirări pe străzi tăcute de tei, să aud tâmpla toamnei bătând-mi în fereastră. În oglindă, fratele meu tăcut mă desenează dinăuntru în afară cu fire subțiri. Dintr-o parte, mă privește cavalerul tăcut, cu aripi de fier, nedeschise. Ies repede din camera de gardă și fug în terapie. Bătrânul doarme liniștit cu masca de oxigen pe față. Pe
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
multe măști pe zăpezi, pot să rătăcesc mirări pe străzi tăcute de tei, să aud tâmpla toamnei bătând-mi în fereastră. În oglindă, fratele meu tăcut mă desenează dinăuntru în afară cu fire subțiri. Dintr-o parte, mă privește cavalerul tăcut, cu aripi de fier, nedeschise. Ies repede din camera de gardă și fug în terapie. Bătrânul doarme liniștit cu masca de oxigen pe față. Pe coridoare - doar liniște. ----------------------------------- Mihaela GHEORGHIU Timișoara 1 iunie 2015 Referință Bibliografică: Mihaela GHEORGHIU - CĂLĂTORIE / Mihaela
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Emil Vamanu, în convorbiri și opinii exprimate fără rigoarea expunerilor științifice, personifica și portretizează afectiv apă, asemănând-o cu femeia. Apă, în firul descriptiv al dr. ing. Emil Vamanu este precum femeia, frumoasa, urâtă, grandioasă, firava, mirabila, teribilă, lină, spintecătoare, tăcută, tunătoare, calmă, dezlănțuita, sacra, diabolica, mama trupeasca, mama sufletească, mama vitregă, iubitoare, trădătoare, răi, iad...! Ocrotitul, întreținutul, iubitul femeii se translează din perspectiva opiniilor inginerului Emil Vamanu și în nevoia de a păstra, îngriji, adoră, îndigui și stoarce binefacerile apei
DR. ING. EMIL VAMANU. APA, MATERIE VITALĂ ŞI ACT ESTETIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360976_a_362305]
-
verde-deschis intens. Frunze sclipind sub razele soarelui prietenos și dulce. O pasăre necunoscută din când în când își deschide aripile albe pentru a-și ține cumpănitul pe o ramură înaltă de pin, profilată lung pe azurul cerului. La mânăstire ritual tăcut și solemn de vizitare: turiști simandicoși și evlavioși rotesc privirile peste frescele minunate create de meșterii de demult. Se cumpără vederi, se fac poze. Țăranii ajunși aici de prin satele din împrejurimi, risipesc mătănii în stânga și-n dreapta, pe la tainițe
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
dulceața mierii si-amarul din pelin. Copiii noștri au cresc și ne-au luat locul. Copilărim atunci când ni se nasc nepoți. Privim în urmă însă ne-așteptăm sorocul Ne pare rau, dar contra apei nu e posibil să înoți. Cuminți, tăcuți ne vom retrage-n țină. Vor înflori în cimitir deasupra noastră ghiocei Azi ninge, mâine va ploua, apoi va fi o zi senina. Vă mirosi a liliac, a caprifoi și-a flori de tei. (de Dorina Stoica) Referință Bibliografica: Doar
DOAR O VIAŢĂ DE OM de DORINA STOICA în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364123_a_365452]
-
Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Apare cu talismane regale, stăpân al bolții Devine Poartă cosmică. Suspendat între oglinzi Printre ape tăcute, atinge cu lumina dimineții Luceafărul. El Delfinul, peștele din Apa Botezului Plutește din lumea lăuntrică în imaginea lui Hristos. Referință Bibliografică: Elisabeta IOSIF POARTA COSMICĂ / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2188, Anul VI, 27 decembrie 2016. Drepturi
ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364161_a_365490]
-
moartea ei destul de timpurie și începuse să își aline durerea la crâșma din colțul străzi. Maria era cu șase ani mai mare decât el, fusese măritată, dar războiul o făcuse repede văduvă tânără. Locuia pe aceeași stradă și o vedea tăcută și tristă de câte ori trecea prin fața porții. Intrase în vorbă mai întâi așa cum fac vecinii, sfârșiră să se placă și se luară, în ciuda avertizărilor bătrânului, a surorilor și ale prietenilor din letul lui. De altfel, nu putea spera la o altă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
sărutându-se pe o bancă în parc. Ceva în mine purta ecoul răstignirii de acum, ceva în mine anunța aceste povești în care omul cu inima de gheață și omul ascuns șoptind unui bulgăre de aur misterele tăcerii, îmi anunțau tăcut, repetat, că poarta se închide, că e prea târzie întâlnirea și fără cuvinte îmi spuneau să nu mai privesc oglinda în care sufletele lor se oglindesc. Teama de a nu fi rănită de ei, îi îndemna să-mi lase amarul
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > REVERIE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe malul mării stau tăcută Al valurilor cântec ascultând, Iar luna mă privește mută, Cu raza ei în noapte luminând. În cântec valul mă dezmiardă Alinându-mi al sufletului dor. Și duce-n mare să se piardă, Durerea mea din clipele ce mor. Ai apărut
REVERIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363258_a_364587]
-
de speranță ca festum fatuorum Puterea să-ntoarcă-n ostașii din forum?” Că prea sunt sfârșiți de la luptă și foame, De-abia se mai țin lâng-a cailor coame. - Nu-s semne pe masă că cerul ne-ajută! Aruncă prelatu-nspre obștea tăcută. Iar pata din vinul vărsat pe tăblie, Se-ntinde spre colțuri, a casă pustie! - Atât! Ia-ți părinte vânzarea de suflet, Mai bine te-nchină și roagă ca-n umblet, Solia trimisă în țara vecină, S-ajungă în pace și
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
-l albește, Groparii aruncă un „Doamne ferește!” Și intră-n cetate zoriți către foc, La care, scăpații se strâng sub cojoc, Cu vinul în cană și codrul de pâine, Deja povestesc despre ziua de mâine. Ăst timp, în capelă, stă Prințul tăcut, Pe crucea cu trupul depune sărut. El vede-n victorie din cer izbăvire Și-n rugă înalță spre El mulțumire. În colțul capelei, căzut sub icoană, Biet popă își prinde tăcut sub sutană, Cutia cu zaruri ce nu-și mai
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
ger e graba zilelor din ierni venind să acopere tăcerea cu ninsori din bolți de cânt din păduri se-aude vestea că un greier s-a trezit beat și amorțit de viață și-acum cântă-n dimineți și în înserări tăcute o poveste-n care surzi el și ea se-ndreaptă-n grabă fiecare-n vârf de munți când pe punți pășește mândră ea, iubirea, cerul saltă cântecul să i-l asculți tac și-aud prin ram cuvântul nerostit cântă tăcerea
O POVESTE ŞADE-N PRISPĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368307_a_369636]
-
nr. 1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 305 PRIVIND Privesc fotografia ta din ramă, Cu atenție și oarecum cu teamă, Fiindcă în mâini ai viața mea, Sigur n-aș vrea să te joci cu ea! Dar lasă-ți tăcută privirile tale, Să cadă continuu asupra mea, În inima mea reacția va fi mare, Oricând amândoi vom câștiga. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: PRIVIND / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1823, Anul V, 28 decembrie 2015. Drepturi
PRIVIND de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368298_a_369627]
-
dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n energie Scolasticii la care, vor face alergie Acesta e canatul sub care se ascunde Mulțimea de enigme în camerele scunde Din care câte una când flutură la rampă Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă Dar nu deschide ușa, se face întuneric Anunțuri interzise atârnă de generic Mai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu dalii Și șterge-le de praf, aceste vechi medalii Bastonul e cu mine, ies
O ALTĂ LUME NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368335_a_369664]
-
tei în soartă Pui primăvăratic sub caldul alizeu, Ecou al copilăriei mele-n poartă; Și-un râu de ani ce urma să ne despartă, În timp, mi-a șters potecile spre Dumnezeu. De ani și mărturii se-ncărca în ramuri, Tăcut și sfânt rotunjea coroana-n soare. Trăit lângă șosea văzuse multe neamuri, Cu joc de frunze ne imita în geamuri Și-am rămas o mistică asemănare. Se-opri într-o zi un pic din adiere, În crengi-ngrijorarea începu să
LEGENDA TEIULUI DE-ACASĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368437_a_369766]
-
drăcesc”; clanul grotesc, ipocriți, „șarlatanii trădători de țară”, „criminale eresuri” - dar și „avalanșă de himere” și „inefabile chemări”. În legătură cu aceștia, poetul se exprimă fără milă: „Mulți criticăm pe stradă și pe „post”/ Pe șarlatanii trădători de țară/ Dar îi votăm tăcuți și fără rost/ Pe veneticii impuși din afară...” (Lamentări). I-atâta obidă, atâta revoltă în glasul poetului protestatar! Dar puțini mai sunt poeții din ziua de azi care au curajul acesta de a striga adevărul. Împotriva tuturor acestora poetul este
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
om de excepție sau pur și simplu, un nebun? O altă selecție din acest volum se intitulează: „Puterea unei clipe”. Și aici, din elemente cosmice, autoarea alcătuiește o lume proprie, în care „Soarele e la beție”; lumina stă în cer tăcută, își schimbă sensurile și activitatea, până se produce un fel de „haos programat” care strică „Universului structura”. (Într-un haos programat). Ceea ce dorește autoarea să comunice prin aceste poezii e că omenirea se află într-o răscruce primejdioasă, lumea a
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
vine o noapte -/ și afară plouă,/ Des și mărunt,/ Din empireul de plumb,/ Nesfârșită singurătate/ mereu ne-ntâlnim,/ În noaptea cenușie,/ mereu ne iubim,// Cutreier în noapte,/ pe drumuri pierdute,/ Stropi blânzi s-adună, în șoapte/ cu vise și doruri tăcute.”// (poemul „Noaptea”, pag 43) Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul de pioșenie, prin sfințire și prin imnuirea a tot
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
Mariana Gurza „Dumnezeu și umbra” Traducere în limba engleză: George Anca Editura Singur, Târgoviște, 2016 Poeme dintr-un plâns înnăbușit. Din tristețea ascunsă în floarea vieții. Ca și din „tainica licoare a dorului nesfârșit” - turnată în cupele de cristal. (Lacrimi tăcute). Lacrimi din același cristal, pe același obraz. Căutând umbra lui Dumnezeu în propria ta umbră. Nu se zărește decât flacăra palidă a lumânării pascale, adunată în duminicile de peste an, la fiecare utrenie și vecernie. Priceasna devine balsam. O lumină în
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
viețuitoare din specii diverse. Eu, eu, eu și eu și eu și eu și eu...Toate ipostazele omului. Jumătate lumină, jumătate umbră. Până toți acești eu se prefac în tu. Cu ochi triști de prea multă dragoste, căutându-te. (Lacrimi tăcute). Nu trebuie să fii poet sau filozof ca să te înfiori de trecerea timpului. Orice om percepe în felul lui această ireversibilă scurgere. Mariana Gurza și-a făcut provizii de stele căzute, stingerea lor este percepută „ca o scurgere/ de clepsidră
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]