4,810 matches
-
fost uciderea a peste o sută de mii de tătari de ambele sexe, tot Bugeacul a fost dat pradă flăcărilor, iar cadavrele se întindeau pe o distanță de patru mile. Numeroși robi creștini au fost eliberați, în timp ce o mulțime de tătari au căzut la rândul lor în robie”<footnote Ion Nistor, op. cit., p. 134 footnote>. Expediția a fost în sfârșit învinsă de armata turco-tătară, care se retrăgea de la Viena, în două ciocniri, la Tabac și la Reni. Duca Vodă se întorcea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vor urma. Pe lângă semnificația teologică, pictura moldovenească are și o semnificație națională în sensul că unele scene reflectă aspecte din viața socială și națională a Moldovei din acea vreme. Ca exemplu: în scena Judecății de apoi, sunt grupuri de turci, tătari - constituie o aluzie la starea de spirit antiotomană. Pictorii i-au stigmatizat în fața moldovenilor pentru că ei au fost dușmanii dreptei credințe și ai Moldovei; unele scene din Geneză, reflectă condițiile de viață ale vremii - Adam lucrând pământul, cu plug de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
exotici. De sub crucea de pe dealul Golgotei, sub Iisus Hristos Judecător, pornește un râu de foc care coboară spre stânga unde este fiara apocaliptică cu gura deschisă. În partea stângă, în dreapta scaunului de judecată sunt 3 grupe de condamnați: iudei, turci, tătari amestecați cu armeni, conduși de Moise la judecată. Dacă fețele drepților sunt oarecum senine, ale păcătoșilor sunt înspăimântate și deznădăjduite. Toți se îndreaptă nelinițtiți spre judecată. În partea stângă a ansamblului urmează părțile obișnuite: învierea morților vestită de un înger
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
eveniment, relatează: Și ne-au lovit joi la 8 ceasuri din zi, și lovindu-ne fără veste în curte, cu război, apărându-ne am mers până la Mănăstirea Cetățuia și în mănăstire înconjurându-ne ne-am bătut. Venindu-i în ajutor tătarii a ieșit din mănăstire și dând război nemților, cu puterea lui Dumnezeu și cu ajutorul sfinților apostoli Petru și Pavel i-au înfrânt și o seamă dintre dânșii au căzut prinși la război, iară o seamă au pierit în război, care
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mari s-au tâmplat numai Darie Donici vel dvornic de țara de gios și Dumitrașcu Racoviță hatman, fratele domniei mele. Și încongiurându-ne în mănăstire ne-am bătut ca la două ceasuri. Întâmplându-se un Cantemir Mârza cu o sumă de tătari și cu porunca împărăției să fie de pază scaunului, sosind la cea vreme despre mănăstirea lui Aron Vodă, îndată ne-au venit agiutor. Și eșind noi la război, cu agiutoriul lui Dumnezeu, i-am înfrânt și gonindu-i până la iazl
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de pază scaunului, sosind la cea vreme despre mănăstirea lui Aron Vodă, îndată ne-au venit agiutor. Și eșind noi la război, cu agiutoriul lui Dumnezeu, i-am înfrânt și gonindu-i până la iazl lui Duca Vodă, mulți în robia tătarilor și la noi au căzut și mulți au perit. Iar trupurile celor periți, le-au strănsu împreună cu a-l lui Franz căpitanul unde muri la acest sat. Peste trupurile lor am făcut și s-a rădicat și această sfântă cruce
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Constantin Mihail Cehan Racoviță voievod confirmă la 31 august 1752 scutirile de dări acordate de Grigore Ghica voievod pentru repararea zidului mănăstirii și a caselor și chiliilor. La 14 septembrie 1758 o primejdie gravă s-a abătut asupra Moldovei din cauza tătarilor. Cu toate că au jefuit și ars multe sate ale Moldovei, dar și Iașul, de mănăstirea Cetățuia nu s-au atins cu toate că zidul din partea vestică a incintei era căzut. Aceasta dovedește valoarea tactică intrinsecă a dealului și a mănăstirii În anul 1788
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
administrație a rămas până în anul 1863. În vremuri grele mănăstirea a adăpostit și a salvat viața voievozilor: Constantin Cantemir, Dimitrie Cantemir și Constantin Mihail Racoviță, precum și a Mitropolitului Dosoftei. În anul 1758 o parte a ieșenilor au scăpat de furia tătarilor refugiindu-se aici, în timp ce orașul Iași era jefuit și distrus. Dar, rolul Cetățuiei nu s-a mărginit doar la cel de fortăreață. Principala menire a fost accea de bastion al credinței ortodoxe. Cu sprijinul lui Gheorghe Duca aici a luat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cum Dumnezeu nu bate cu bățul, i s-au întors lui Geanalău toate în rău. Îmi aduc aminte de asta. Am citit ce spune Istratie Dabija vodă la 1 mai 1662 (7170: „...Iară după aceea, deacă bătu Ștefan vodă (Lupu) cu tătarii pre Constantin vodă și-l goniră, prinsără și pre Vasilie Geanalăul...și pentru jacul acela...s-au luat aceste casă și dughene și alte ce-au mai avut toate pre samă domnească... Și încă neplinindu-să banii domnești ce jacuise el
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Și asta pentru că această uliță este lungă-lungă până la ieșirea din târg, spre Valea Adâncă, unde... Știu povestea, părinte. Acolo, la Valea Adâncă „la veleat 7225 (1717) ghenar 10”, a avut loc bătălia hotărâtoare a lui Mihai Racoviță voievod, ajutat de tătari cu Ferentz și adunătura lui. Rezultatul? O movilă de morți în frunte cu Ferentz căpitanul, căreia i s-a dat foc, iar pe cenușa rezultată s-a ridicat o cruce ce este știută ca fiind „Crucea lui Ferentz”. În timp ce depănăm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu loc cu tot de carile se leagă ei iaste moșie dreaptă a sfintei mănăstiri...Și sintu vreo 50-60 de ani de cînd stăpînește tot mănăstirea...iar dresele lor (acte) ce-au avut să le fie perit cînd (cu) prada tătarilor”. Vezi tu mai departe ce spune vodă: „Deci domniia mea, văzîndu o pîrî veche ca aceasta, de 75 de ani, de cîndu s-au pîrît la Moise vodă...Și cum de n-au stăpînit acel loc moșii sau strămoșii lor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la tine, că ești gata să izbucnești și nu știu de ce. Dă-i drumul! Uite unde văd eu nedreptate, părinte: călugării au fost crezuți când au spus că: „dresele lor ce-au avut să le fie perit cînd (cu) prada tătarilor”, iar lui Vârnav nu i se ia în seamă un ispisoc din „vălet 7142 (1634)” de la Moise Movila vodă și faptul că „le-au perit alte drese din mîna părinților lor la dzilele lui Gheorghi Ștefan vodă”. Asta încă nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
unui egumen grec vodă a pus lupul să păzească oile... Voievodul „cu bucate de hrană încă o am miluit; și am miluit-o cu loc de țarină și fânață și cu vii și cu loc de hăleșteu în Valea lui Tătar”. Dar la 21 iulie 1702 (7210) Constantin Duca voievod a mai hotărât ca fostul vameș Frangole să dea mănăstirii „de Copou” cea de a treia parte din satul Piscani, cumpărată cu învoiala mănăstirii Trei Ierarhi. Celelalte două părți aparțineau de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în gazdă?? De ce să nu mă primească? Păi aia... începe să spună ceva și se răzgândește, dă cu țeava carabinei după câinii care nu ne slăbesc... Dacă v-a primit e bine, spune, strângându-și sub pomeți ochii mici de tătar, și se-ntoarce spre corturi. În săptămâna cât am stat pe-acolo aveam să aflu și eu de ce se mirase omul: bătrâna era atâta de zgârcită, că pe copiii din sat, ăștia care se fugăresc acum printre corturi, când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zis într-un târziu. Cheia de la cameră. De la Sevgin? Aoleo, e nasol dacă i-ați pierdut-o, nu vă mai lasă aia să plecați... Țârțâc râdea spunând asta, cu un fel de veselie imbecilă, mai mult în ochii mici de tătar decât în gura fără dinți. Că finalul istoriei a fost fericit, cheia argintie-strălucitoare atât de mică, parcă ar fi fost anume făcută să se piardă, s-a găsit (dar, vorba ceea, ce cheie nu se pierde?), asta chiar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Da, bre, hătu-i ceara ei de is-to-ri-e! Dacă așa ne-a fost nouă datul... Să ne dăm cu ghinișorul, să ne mai Închinăm - ca să nu pierim striviți, Înghițiți de scumpii noștri vecini... Și uite: au pierit ei, s-au topit Tătarii, s-au dus Turcii, Polonia și Ungaria s-au strâmtat, s-au zbârcit, au intrat la apă... Numai Rusia se Întinde și se tot Întinde ca pecinginea; numai cu frații noștri, și creștini, și ortodocși, Rușii, nu ne-o mărs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
este pilduitoare: menționat În documente Încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea (și, fiind o danie către mânăstire, exista de mai multă vreme), Mana a rezistat, renăscând din cenușa tuturor arderilor, a jafurilor, a trecerii tuturor „trecătorilor”: Tătari, Polonezi, Lituanieni, Turci, Suedezi, Cazaci, Ruși... Însă ceea ce nu izbutiseră focul și sabia năvălitorilor, ceea ce nu reușise armia rusească (cea care zicea că pornește războiul-sfânt Împotriva păgânilor, până la liberarea Țarigradului, dar se așeza cu nădejde În țările românești, prietene cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi, Rușii l-am cucerit de la păgânul Turc, stropindu-l cu sânge de-al nostru, roșu, rusesc... Pe drept se cheamă Bessarabia fiindcă noi, Rușii i-am alungat cu sabia pe Arabi - așa le mai zicem noi păgânilor Turci și Tătari... După ce n-a mai rămas picior de... ăsta... Arab, i-am zis ținutului cum se cuvenea, adică: Bez-Arabia - cum ar veni În limba voastră, maldaviniasc’: Fără-Arabi(a)...” Ei, ce zici? - Ce să zic?, zic. De unde-ai scos teoria? - Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai aveam scăpare. Trimisesem copiii acasă, În toată școala numai ei trei și cu mine... Sapșa cu Încă unul intră În casă - noroc că voi erați la Moș Iacob - se aștern pe cotrobăit, pe răsturnat... Al treilea, un fel de tătar, mă duce Înapoi, la școală: să scot din bibliotecă tot ce era dușmănos... - nu mai era nici o carte cu litere... antisemite. Nu mă Înțelegeam cu kalmukul: nu știa boabă românește, mai târziu, la Orhei, din „discuțiile” lui cu Sapșa, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
eu primit În țara mea... Tata râde, nechează galben. Știu că vine ceva și mai neplăcut: - Dacă nu m-ar fi bătut... Nu-i vorba de durere, dă-o dracului, nu durerea m-a durut... În afară de... Încăierarea din școală, cu Tătarul și de ceea ce a urmat - să zicem că pe aceea o căutasem - nici un Rus nu m-a atins. Nici măcar o palmă n-am primit de la vreunul cu uniformă - ciomege, picioare Încasam, la lucru, de la gardieni, de la brigadieri, dar nici un porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Poarta Furtunilor”. Prin acea poartă au trecut, mai la trap, mai la galop - dar mereu dinspre Răsărit spre Apus - toți Încălărații deșerturilor și pedestrașii mlaștinilor: Ostro-, Viziși Goți curați, Huni și Avari, Slavi și Bulgari, Unguri și Pecenegi și Cumani, Tătari și Cazaci. Și Ruși. Și Sovietici. Locul nașterii mele a cunoscut, În aproape două mii de ani (spun: „aproape”, fiindcă mă opresc În seara zilei de 21 iunie 1941), o singură mișcare În sens contrar - dinspre Apus către Răsărit: cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fiu. Poftim! Asta de unde-am mai scos-o? O voi fi citit pe undeva, Îmi va fi plăcut cum sună... Chiar așa: sunt și grec! Dar și macedonean... și polonez - și Încă ce-oi mai fi: rus, țigan, sârb, tătar, bulgar - uite, de-asta sunt eu român (măi fratele meu)! Se vede, nu? - mânca-ți-aș! Sunt român, fiindcă Îmi spun: limba maternă a mea e româna - perfect. Dar limba maternă a mamei care va fi fost: greaca și româna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
moș Iacob al meu făr-de răspuns; ori cu unul ne-frumos. Se scărpina ce se scărpina pe sub pălărie - dar tot găsea ceva: - Altfel Îi zicea pe timpuri - Îi zice: străjer, că stă de strajă, străjuiește țara Moldovei, să nu deie Tătarii pe neprinsă veste. Și-l și vezi de depaaar’... Așa că: străjer-strejar-stejar, iacătă-l - cu toate că noi Îi mai spunem și gârneț, da-acum vorbim ca din carte, de stejar! Ai Înțăles? - Am Înțăles, Moș Iacob! Dar la ulm de ce-i spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tocul naganului și pohodiți na sibir - cei pe care i-am colindat, sunt ascunșii și fugiții și trecuții dincolo de Prut. Și mai aud că ce sărace au mai rămas mănăstirile noastre bogate, după ce le-au jăcuit și stricat și pângărit Tătarii de ruși, acum trei ani, la Ocupație - și Încă mai aud: «Las’, că ’ncetul cu-ncetul...» Moș Iacob a rămas acasă, În Mana, el e premare, mereu la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la datorie, să păzească satul de tal’ari. A doua zi mă Întreabă cum a fost colindatul pe la mănăstiri. Îi spun ce-am auzit: - Ce sărace, mănăstirile noastre, săracele, Moș Iacob! Și ce sărace săracele maici și săracii călugări - că Tătarii de ruși știi mătale ce le-au făcut? ... Moș Iacob dă repede din mână, că știe, nu-i nevoie să-i mai spun și eu - așa că trec mai departe: - Dar las’, că, ’ncetul cu-ncetul... - Așă-i, băi’țălu moș’lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]