2,223 matches
-
de condiția lor?! M.I.: Am văzut destui țapi ispășitori care-și trag vitalitatea chiar din condiția lor de țapi ispășitori. B.E.: Nu era și nu-i structura mea intimă. Tot ce puteam era să înfrunt necunoscutul amenințător, apelând la diplomație, tact, abilitate pentru a dejuca intrigi, pentru a dezarma ostilități, pentru a coaliza simpatii. M. I.: Iar relația cu Radu Beligan, pe care l-ați urmat apoi la Teatrul Național? B. E.: A fost excelentă în toți acești ani. Una dintre
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
s-au recrutat în majoritatea lor din cei care aveau ceva putred în ei, căci renunțarea la firescul lumii ține de patologic pentru orice om sănătos! Biserica s-a împotrivit oricărei tiranii laice dar a sprijinit statul, care a avut tactul de a o atrage de partea sa, ca mijloc de legitimare și dominare a maselor. Și consideră că secta iudeocreștină „a murdărit conștiința popoarelor din jur inoculându-le spaima metafizică, ucigându-le zeii, otrăvindule mințile cu angoase apocaliptice, cu ura
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
teama că va fi aruncat afară din Comandamentul Districtului 19 i se risipi. Era, într-adevăr, același om de pe navă, dar parcă ceva mai scofâlcit. Fața lui, buhăită atunci când era beat, părea acum mai mică. Cu privirea gânditoare, bătea nervos tactul pe birou. - Lasă-ne singuri, căpitane. Glasul îi era liniștit și autoritar. Căpitanul plecă, privind țintă înaintea sa. Cayle se așeză. - Mi se pare că-mi amintesc figura dumitale, spuse Medlon. Îmi pare rău, atunci am băut puțintel, adăugă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ceea ce ne-ar scuti de urâciunea tensionată a pustiirii în propria-ți țară, în propria-ți piele, fiind nevoit într-un fel, de sistemul social-politic atât de corupt să fugi din țara ta, din tine însuți. Cu talent și subtil tact în registrul normalității, profesorul și scriitorul Vasile Fetescu propune simplul fapt de a nu uita că ești om, că fiecare dintre ceilalți este om: valoare supremă. Și cum ar putea omul realiza, în fericită regăsire cu sine, acordul? Pe de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pentru copii, au acel inefabil și spontaneitate cu adevărat mirabile care se regăsesc doar la cei mici care nu au învățat, încă, ce este răutatea. Și mai au parfumul suav al aducerii aminte, pe fondul căruia se derulează cu mult tact, blândețea și dragostea maternă, care se simt în orice cuvânt, ceea ce, la autorii de cărți pentru copii, este esențial. Cine nu iubește copiii nu va putea niciodată să le dăruiască lor Cuvântul, adică o părticică din sine. Cutia cu minuni
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
noul regat fiind încredințat protecției marilor puteri. Aceasta a fost cea din urmă acțiune diplomatică a sa, care i-a confirmat capacitatea profesională, ca și dragostea de pace. Până în clipa morții, acest om a demonstrat o grijă constantă pentru decență, tact și bunăcuviință, schimbând, deseori, în cursul vieții, partenerii; nu și-a schimbat, însă, niciodată, opiniile. A avut, în întreaga existență, o unitate de vederi și o continuitate, pe care nimic, dar absolut nimic nici entuziasmul de la începutul revoluției, nici seducția
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să afle totul și care, deseori, chiar după ce i s-a explicat totul, nu pare a fi înțeles vreodată mai mult, toate acestea crează o atmosferă deloc favorabilă dezvoltării unui proiect politic. Dacă guvernele ar arăta însă oarecare prudență și tact în alegerea agenților, aceștia vor putea depăși toate aceste dificultăți. Fiecare epocă le-a avut pe ale sale. Richelieu spunea, de pildă, că anticamera regelui i-a făcut mai mult rău decât tot restul Europei. Trebuie să ne amintim acest
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe care îl poseda într-un grad înalt, Jules Cambon asocia și alte virtuți profesionale: patriotismul, adică sentimentul atențiilor pe care le datora unei doamne atât de importante ca Franța, dar și orice altceva putea făce o figură amabilă: curtoazie, tact, à propos-uri, farmec. "Rezervat cu aparențele abandonului", conform dictonului lui Talleyrand, Jules Cambon se răspândea fără însă a se dărui, ceea ce este fără îndoială cel mai bun mijloc de a afla secretele altuia fără a lăsa să fie ghicite ale
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
un sprijin stabil. Vedenia spectrală, despuiată-n lumină, și-ntunecată la loc, îl trăgea-n sus ca un miraj. Neamțul, un tip, probabil, înalt și slăbănog, judecând după cizme, cânta dintr-o muzicuță de gură cu destulă pricepere și bătea tactul, ritmic, cu călcâiul. Gândul că avea să se agațe tocmai de cizmele acelea și să trimită în hăul podului, strivit de barele metalice, trupul unui meloman, îi dădu un șoc. Simți vibrația roților trenului și călcâiul cizmei izbindu-i dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avea de galopat pe câmp neliniștit. Zgomotul vieții începe să se schimbe în melodie; meditează, înțelegând-o deja, în sensul judecăților sintetice și în formele a priori, ordonatorul etern al haosului extern este dragostea. Atinge substanțialitatea lucrurilor, tangibilitatea lor prin tact spiritual; îi aparține deja lumea de volum, masivă, solidă, cu conținut real. Acesta este unicul ce nu trebuie să-i fie demonstrat, se demonstrează în sine, mai bine zis nu se demonstrează, că este nedemonstrabil. Asta nu e teatru, spună
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de 66 de ani, Chuck Hagel, fost senator de Nebraska (1996-2008), este adeptului unui limbaj direct, un spirit liber care nu a ezitat să lupte împotriva partidului său privind războiul din Irak. Opozanții săi îl acuză că este lipsit de tact, că nu este mereu alături de aliatul israelian sau că manifestă naivitate opunându-se sancțiunilor împotriva Iranului, fiind numit de cotidianul Washington Post "cea mai proastă alegere în cel mai prost moment". Hagel a fost nevoit să se apere și în
Pentagonul are un nou director. Vezi cine este noul secretar al Apărării by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56752_a_58077]
-
unii mincinoși sunt plin de imaginație! Mă plictisește nu déjŕ-vu-ul, ci lipsa lui de substanță. Pot să ascult același banc de mai multe ori, cu condiția să fie potrivit contextului. Dar mă plictisesc cei care "strică poanta", inșii lipsiți de tact care-ți sugerează dinainte soluția unei demonstrații - mai ales atunci când partea cea mai importantă a demersului e drumul, nu ținta. Printre prietenii mei apropiați se numără câțiva care, când povestesc o întâmplare, rămâi încremenit de admirație. Nu pot să nu
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
rareori apare invocat inefabilul ca atare: "cum stăteam înconjurat de/ lumina rădăcinilor/ mă întîlnii deodată/ cu vocea/ aceea nespusă// cum stăteam răsturnat/ în pădurea de crini/ lîngă răsuflare auzii/ deodată/ vocea aceea nespusă" (cum stăteam înconjurat...). De regulă autorul are tactul de a-și învălui năzuința mistică în figuri materiale, de a-și face inteligibile efuziunile prin tropi circumscriși, evident, unei convenții literare, dar nutriți cu ardoarea de ucenic perpetuu a convertitului. Prospețimea intervine prin nuanțarea plină de rîvnă cu care
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
omul de afaceri Gruia Stoica mai mult decât oricare alt cititor de presă. Băsescu a ieșit însă, în conferința de presă din 22 iulie, cu declarații tranșante, chitit să-l desființeze pe Gruia Stoica. Deși poate fi acuzat de lipsă tact în multe situații, e greu de crezut că de această dată reacția lui Băsescu e rodul unui exces de zel, ci mai degrabă rezultatul unei documentări speciale. Traian Băsescu vorbește despre ”tandemul Ponta-Fenechiu” pentru a arunca încă un val de
Cinci elemente cheie ale interviului acordat de Băsescu pentru România Liberă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36147_a_37472]
-
În anii următori a comandat mari unități militare: Divizia 10 infanterie, Divizia 7 infanterie, perfecționându-se în activitățile militare. În fruntea Comisiei de examen pentru acordarea gradului de maior de la Pitești, a impresionat prin deosebita pregătire și, mai ales, prin tactul său pedagogic. Nu peste mult timp, în 1912, a fost selectat de un organism militar, Comitetul inspectorilor de armată candidat la gradul de general de divizie. Constantin Prezan a confirmat aprecieri anterioare și în Campania din sudul Dunării, Divizia 7
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3108]
-
cu toate acestea să-i ofere vreo situație. Alintat de toți, rudă cu cei mai mulți, Smărăndache nu pierdea speranța unui accident fericit, iar până atunci își satisfăcea instinctul său social trecând dintr-o casă într-alta, colportând, spunând anecdotele momentului cu tact și mansuetudine. Smărăndăchioaia îi semăna ca o picătură de apă, cu nuanța că în vreme ce lui Smărăndache îi trebuia colocviul spre a-și justifica interior lipsa de activitate productivă, ea înțelegea viața în chipul unui carnaval continuu. Prin urmare, Smărăndache și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
căzură câteva mere mânjite de unt. Atunci Ioanide aruncase pachetul pe fereastră, și întîmplarea, când se supăra, lua dimensiuni retrospective fantastice. La evocarea chestiei cu merele mânjite de unt se adăugă alt incident. Doamna Ioanide avea acest obicei lipsit de tact și explicabil printr-o incoercibilă oroare de scandal, de a fugi de pe locul conflictului. Acest gest de retragere din fața reproșurilor i se părea lui Ioanide cel mai nedelicat. Conflictul se alimentase treptat cu incidente noi (nasturele) și reevocări, prin stingerea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Așa-i zicea Elvirei, paroxistic.) De unde ai mai scos asta?" Madam Ioanide își jucă c-o mână perlele de la gât, căutând să se domine spre a nu scoate vreo vorbă care să indispună pe arhitect (cînd semnala aceste indicii de "tact", acesta se supăra și mai rău). "Îți seamănă la temperament... e pasionată... În fine, ce să mai vorbesc, e fata ta!" "Parcă nu e și a ta?" "Mă vezi pe mine în mediul pe care îl frecventează ea?" "Nu, firește
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am cunoscut eu... (Și se opri să facă niște calcule în minte.) Pe Ioanide chestia asta îl enerva mai mult ca oricare și în fond Oprescu îl supăra prea puțin, știindu-l maniac; observase cu toate astea ce lipsiți de tact sunt mulți oameni care insistă asupra trecerii timpului asupra noastră, ca și când navigația cronologică n-ar fi egală și fatală pentru toți. Dacă vreunul îi amintea că e îmbătrînit, Ioanide replica îndată că într-adevăr îmbătrînise cu exact atâți ani ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și mai slabe ale unui pictor reputat? Ce are de-a face aici jena? N-ai decât să-ți exprimi rezerva, o nereușită nu te scoate din societate. Cruțarea misterioasă, fără motivare, e tocmai o neghiobie, o totală lipsă de tact. Gaittany om de lume, pentru că se bucură de un temperament egal și mânuiește câteva formule stereotipe ca niște sigilii! Lipsă totală de imaginație! Din moment ce solicitase desenele, putea foarte bine să improvizeze un scurt comentariu despre necesitatea unei curajoase opere de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu sunt de natură să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să comenteze cu mâna tactul muzicii. "Minunat! se extazie el. Superb!" și căută să antreneze și pe doamne în voluptățile lui muzicale. Madam Farfara părea tristă, Ioana placidă, iar Pomponescu, oficios, refuză să lichideze momentul Conțescu. Pomponescu era un sentimental care se vindeca de melancolie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cățelușă pe care i-o dăruise la Londra un amic englez, adăugă chiar cu ironie bonomă că aceasta fusese singura ființă cu adevărat fidelă pe care o cunoscuse. Infatuarea obișnuită a lui Pomponescu, atenuată de melancolia decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o țigancă cu flori câte un trandafir, nu mai mult (cu oarecare tocmire), și oferise fiecărei femei câte unul. Trandafirii erau de altfel mari și superbi. Madam Farfara și Smărăndăchioaia căpătase, respectiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-ai bani? - Uite-așa, fiindcă nu-i ai! bătu Ioanide cu palma în masă. Nevasta lui i se părea în acele momente o ființă cu totul inferioară. Inteligentă, plină de spirit în alte împrejurări, mai ales decoroasă și cu tact în lume, devotată și plină de discreție, doamna Ioanide devenea telurică (asta era expresia lui Ioanide, pe care însă nu-și permitea a o pronunța) când venea vorba de mijloacele de existență. Neîntîmplîndu-i-se niciodată să ducă lipsă sau poate fiindcă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scrută pe Ioanide cu severitate, apoi decise scurt: - Este o eroare. Nu avem nici un astfel de funcționar. Ioanide se căi că nu luase hârtia spre a o arăta. Pe urmă își zise că un exces de anchetă denotă lipsă de tact. Se îndreptă deci spre casa lui Saferian. Aci, fără a fi prevenit de servitoare, pică într-o reuniune curioasă la prima vedere. Saferian, aproape culcat pe sofaua G. Călinescu lui, părea a prezida o adunare alcătuită exclusiv din armeni, cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frac impecabil, ce-i făcea și mai original capul ras și fața de astă dată arsă de soare. Impresia printre doamne fu excelentă, și Ioanide relevă un mare stil de societate, caracterizat prin răceală fără aroganță și paradox plasat cu tact, în replici. În conversația cu academicianul, Pomponescu, care nu ieșea din locul comun debitat cu emfază, deși cu o desăvârșită ținută, procedeu de natură a-i asigura oriunde o prezență comodă, fu cu totul obnubilat. Academicianului îi plăcea poanta. Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]