3,383 matches
-
la casa popii. Se opri in fața ușii, îi luă pachetul din mână și-i spuse: ― Așteaptă o clipă, te rog, că vine frate-meu, părintele, și-ți dă banii îndată! Și intră la popă cu o mutră tare îndurerată. ― Taică părinte, îi spuse el, așteaptă afară un frate al meu, care, săracul, nu prea e în toate mințile, vorbește anapoda și, când îl apucă, o ține una și bună, cu vorbe proaste... el știe ce spune. Rogu-te, milostivește-te
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Rogu-te, milostivește-te și citește-i sfinția-ta o moliftă, că poate l-o mai lumina Dumnezeu! Popa își puse patrafirul, luă Evanghelia și ieși în curte să-l vadă pe băiat, care aștepta la poartă. ― Ei, ia spune, taică, ce vânt te-aduse pe la mine? ― Păi, banii după pește, taică părinte! ― Aha! făcu popa, avea dreptate frate-său că spune vorbe fără nici o noimă! În genunchi, taică, să-ți citesc! ― Ce să-mi citești, părinte... ce, pentru asta am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că poate l-o mai lumina Dumnezeu! Popa își puse patrafirul, luă Evanghelia și ieși în curte să-l vadă pe băiat, care aștepta la poartă. ― Ei, ia spune, taică, ce vânt te-aduse pe la mine? ― Păi, banii după pește, taică părinte! ― Aha! făcu popa, avea dreptate frate-său că spune vorbe fără nici o noimă! În genunchi, taică, să-ți citesc! ― Ce să-mi citești, părinte... ce, pentru asta am venit eu aici? Dă-mi banii după pește, să plec! ― În
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-l vadă pe băiat, care aștepta la poartă. ― Ei, ia spune, taică, ce vânt te-aduse pe la mine? ― Păi, banii după pește, taică părinte! ― Aha! făcu popa, avea dreptate frate-său că spune vorbe fără nici o noimă! În genunchi, taică, să-ți citesc! ― Ce să-mi citești, părinte... ce, pentru asta am venit eu aici? Dă-mi banii după pește, să plec! ― În genunchi, taică, în genunchi! ― Dă-mi banii după pește, părinte! Cât p-aci să iasă ceartă. Popa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Aha! făcu popa, avea dreptate frate-său că spune vorbe fără nici o noimă! În genunchi, taică, să-ți citesc! ― Ce să-mi citești, părinte... ce, pentru asta am venit eu aici? Dă-mi banii după pește, să plec! ― În genunchi, taică, în genunchi! ― Dă-mi banii după pește, părinte! Cât p-aci să iasă ceartă. Popa văzu că nu e lucru curat și că la mijloc trebuie să fie o șiretenie și, întrebîndu-l pe băiatul pescarului ce s-a întîmplat, acesta
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Trebuia să fiți În spate! - Tată, n-am bătut drumul de la Veneția ca să văd ceața de la Vaslui! Și n-am de gând să te mai las singur! - Mi se pare că seamănă cu cineva... spuse Erina, zâmbind. E Încăpățânat ca taică-său. - E o prostie ce faceți! țipă Oană. Mergeți... . nu, e prea târziu... Chipul căpitanului se Întunecă. Corpul i se Încordă, devenind parcă un bloc de granit. Ochii priveau fix, undeva În dreapta. Alexandru nu-l văzuse niciodată În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intra sau ieșea o mașină. Când a vrut să se strecoare neobservată spre intrarea în spital a oprit-o acel domn întrebând-o: Unde mergi, fetițo? Pe cine cauți? Am venit să-mi iau frățiorul acasă. De ce n-a venit taică-tu? De ce nu aștepți până se externează maică-ta și ți-l aduce ea? Tata o pregătește pe mama să plece la Doamne Doamne. Și cine o să-l îngrijească pe frățiorul tău? Eu și cu tăticu. Și păpușile mi le
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
slănină, da’ să nu-i spunem mamei, să fie secretul nostru! Bine? Așa au rămas înțeleși. Orele s-au scurs lent, fiecare văzându-și de ale lui. Alina să se joace și să-l solicite din minut în minut pe taică-su cu fel de fel de probleme, Horia încercând, cu disperare, să mai reducă din numărul mare de capitole pe care le avea programate pentru ziua respectivă. Când soția lui s-a întors acasă, chiar în momentul intrării pe ușă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
care când intra în clasă, după ce ne ridicam în picioare și-i răspundeam la bună dimineața în cor, ne spunea să ne așezăm adresîndu-ni-se astfel: ― Stați jos, mămăligarilor. Adică el era un mâncător de pâine, după cum se șl cuvenea, fiindcă taică-său era foarte bogat și nu trebuia să-și vândă grâul până la ultimul bob, în timp ce nouă ne rămânea doar porumbul și mâncam numai mămăligă. Pe primăvară, așa, începea însă și porumbul să se cam împuțineze tîn podul casei. Atunci omul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
reci și vatra fără foc, Toader se apuca de rupt vreascuri, fierbea mămăliga și băga în jeratic ulcica cu apă pentru borș. Cînd împlinise unsprezece ani, într o seară, s-a trîntit pe pat și, sughițînd, l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia el cu disperare. Mesager întocmai ca Popescu al unei lumi atotputernice și al istoriei biruitoare, Toader Știr era un ideolog. Amîndoi paralizau în cenacliști dorința de împotrivire. Înăbușiți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vrut s-o cuprind de talie. Patricia se eschivă și începu, precipitat, să flecărească. Mi s-a făcut rușine. Simțeam un soi de milă pentru dînsa; trebuia s-o respect. Ne așezarăm pe divan la taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț, altminteri bine făcut, a cărui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor. - Nu mă invidiez decît pe mine... - Ia te uită! exclamă surprins Goilav. Sub părul alb ca floarea de cireș îi scînteiră ochii. Mă pofti înlăuntru. Gospodăria pictorului părea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se certase ieri, scuipînd în prieteniile mai vechi. În pofida învățătorilor, declarase plin de emfază: „Eu am terminat un liceu teoretic, nu așa, ca boul, într-o parte...” Fără să știe în ce scop, Urecheru absolvise liceul doar prin stăruința lui taică-său care voia ca feciorul să nu-i rămînă țăran. S-a însurat apoi și s-a apucat de băut. Spre deosebire de nevasta care, în fiecare an, încerca admiterea la Geografie, dînsul se arătase dezgustat de studii, crezîndu-se superior unor asemenea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aceeași clasă, premianta era soră cu unul dintre repetenți. Amîndoi aveau aceleași chipuri gracile dar, în vreme ce ochii verzi ai Didinei erau iuți și străpungători, frate-său privea ca un gînsac. În timp ce fata rămînea serioasă, Gheorghe arbora un zîmbet idiot perpetuu. Taică-său îl trimitea cu oile, de aceea adesea lipsea de la școală și, dacă venea, venea desculț și desmățat. Labele lui crăpate se lățeau pe podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca sălbaticii și făceam schimb Între noi cu feluritele arome. Abia după ce ne-am ghiftuit am Început să ne punem Întrebări despre averile lui Mișu. Și lămurirea deplină avea să se Întâmple a doua zi, după ce l-au chemat pe taică-său la cercetări: ne făcuse, Într-un fel, părtași la furtul din plicuri. Nu te mira, deci, dacă Îl bănuiesc pe Foiște că-mi citește scrisorile: s-a mai Întâmplat. Blestemul lui Mișu de a nu putea vorbi cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai trecut prin destule. Ăstuia care ne mână acuma Întâmplările i s-a zărghit mintea, a obosit, s-a Înrăit, visarea nu se mai face de una singură, ci e strunită. Trebuie schimbat și atâta tot...” „Schimbați pe cine vreți, taică; ce vedeți voi eu nu văd. Nu spun că nu este, dar nu văd eu. Faceți cum vreți sau cum știți - dacă știe vreunul ce are și cum de făcut. Mie mi s-a spus, În afară de Păcătosul, și Necredinciosul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se pregăteau de muncă aprigă. Vieru legase de bicicletă o cazma și o lopată; Baronu adusese o sapă grea, ascuțită, făcută dintr-o jumătate de talger de discuitor; Ectoraș, băiatul cam nevolnic al Directorului de școală, luase din magazia lui taică-său un topor și niște perii și pensule, așa cum văzuseră cu toții la oamenii veniți de la oraș să scormonească În pământul galben după ce coaja lui o luase la vale, dimpreună cu gospodăria unui rudar. Vieru Îi Încredințase pe ceilalți doi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre folosul Întregii societăți, sacrificându-și nopțile și orele de somn. „Ba erau beți, tovarășu’”, se Încăpățânase Baronu, „că dimineață au fost la Cazan și-au luat două sticle de țuică de la tata.” „Ce știi tu? N-o fi văzut taică-tău bine.” Cazanul era la o azvârlitură de băț, Într-o coastă a curții Colectivei. „Mergem acum, pe loc, și-l Întrebăm pe tata, că n-a terminat de făcut toată prăștina!” „Numaidecât, cum să nu, chiar mă gândeam: ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai să trăiești, unchiule!” Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească Înapoia moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
abrupte, să mă lecuiască de teama stupidă ce-o dovedeam față de micile vietăți („În toată nenorocirea aia, pe când nici măcar unul dintre oamenii tocmiți nu Îndrăznea să se apropie de cutiile sparte ale stupilor”, și-a amintit Foiște aproape cu Încântare, „taică-tău lua ghemotoace de albine și, de parcă ar fi ținut În mână zglobii bulgări de zăpadă, le arunca după tine ca să pricepi pentru totdeauna că nu moare nimeni din așa ceva. Alergai ca un bezmetic prin buruieni, cu taică-tău În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Încântare, „taică-tău lua ghemotoace de albine și, de parcă ar fi ținut În mână zglobii bulgări de zăpadă, le arunca după tine ca să pricepi pentru totdeauna că nu moare nimeni din așa ceva. Alergai ca un bezmetic prin buruieni, cu taică-tău În urma ta azvârlind bulgări de albine. Te-ai scufundat, până la urmă, Într-un canal de irigații din care nu te-ai dat dus, deși Directorul urla ca să te convingă: «Ieși de-acolo, lașule! O să ajungi un nenorocit În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încremenit atunci când, tremurând chinuit pleoapele urduroase, umflate și pline de puroi, nea Mitu sparse tăcerea cu un glas tremurat, În care cuvintele se auzeau, totuși, neînchipuit de limpede și de dureros: „Păi, tu nu ești ăla care a murit, băi taică?!”. Suplinitorul Hristu, tată de familie și bolnav de plămâni, mergea către casă și se arăta muncit de cugetări Întunecate. Răspundea la saluturi repezit, ca trezit din somn, apoi se afunda iară În gândurile cele grele. Era prima oară În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe lume! Caerul mi‐i pe sfârșite... Mâine, poate‐ și curmă firul, și‐ ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul ... Jale mi‐ i de voi mămucă, și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe‐ o margine de groapă, Bietul taică‐tău m‐ așteaptă ... Tu odorul mamei‐n urmă Să te‐ aduni cu frații‐acasă și să‐mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin, să‐ i dai pământul De la Moară, și cu via; Vaca, și‐un pogon din Luncă, Maică, să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a binelea. Tu ești cârcotașul care îmi făcea zile fripte când mă zbăteam între ciocan și nicovală, să-l înțeleg și să-l ajut pe Doctorul Gruia. Doream atât de mult să poată scăpa de ghearele “bolșăvicilor”, cum le spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe”, dar, care la o adică sare din culcuș să te întrebe: “Încotro, vere? Nu ți se pare că ai luat-o pe arătură?” --Să facem pace, pezevenghi ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a spus, așa că lăsați ciorilor pasajul cu pricina. Dacă v-ați lămurit ce a vrut să spună, nu mă mai întrebați, fiindcă eu nici la ora asta nu sunt lămurit, decât de faptul, că dacă i-ar fi spus lui taică-su în felul acesta, despre mersul la coasă de a doua zi, cred că susnumitul tată, i-ar fi spart nu un ou în frunte, cum am mai făcut-o, ci o cloșcă de ouă, direct în creștetul său de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]