5,450 matches
-
de 22 mai 1957. Culmea calcului matematic, anul în care a murit poetul însumând cifra 22, zi în care Bacovia, obosit de boala ce-i stăpânise aproape jumătate din existența sa pământeană, și-a lăsat trupul dus în liniștea locurilor tainice: Stam singur în cavou ... și era vânt ... / Și scârțâiau coroanele de plumb (Plumb). Referință Bibliografică: ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
iarna și alb presară-n jur. Și fulgii de zăpadă pătrund până în suflet În cântul de colinde și bucurii divine. Vin îngeri să colinde în casă și în gând Îi așteptăm în taină cu zâmbet de copil Și printre îngeri tainici, pe care nu-i vedem Colindă copilașii, cu drag îi ascultăm. Privesc magia serii, văd mirifice clipe Din aburiri polare și străluciri de-argint Iar vise și speranțe încerc să mi le culc În gândurile-astrale și murmur de colinde. Și
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
adorm Că-s fetiță mare. Moșul trece-n sănioară Și la casa noastră Sub brăduț așează darul În seara măiastră. Iată vine dimineața Și în pijama, Fără a mă spăla pe față, Merg a căuta. Sub brăduțul ce-n lumină Tainic strălucește Moș Crăciun cu daruri multe Iar mă fericește. Și-n minunea sărbătorii Îl văd pe Iisus, Ce-mi zâmbește din icoana Atârnată sus. SUFLET DE COPIL Sosit-a din nou iarna Prilej de bucurii Cu sărbători frumoase Și amintiri
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
mai buni Pentru Domnul de Sus! ÎNCONJURATĂ DE LUMINĂ E seara Sfântă de Crăciun O creștinească sărbătoare Colindă pruncii până-n zori La steaua ce răsare. Imensă bucurie port În suflet, vise mă cuprind Sunt doar copilă, pregătesc Cu drag un tainic, scump colind. Zglobii, în seara de Crăciun Pufoșii nori aștern omăt Cu fulgi mirifici mă gătesc De alb de nea acum mă-mbăt. Și tot visez că sunt fetița Micuța cea de altădată Și-aștept copii să mă colinde Cu
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
Crăciun Pufoșii nori aștern omăt Cu fulgi mirifici mă gătesc De alb de nea acum mă-mbăt. Și tot visez că sunt fetița Micuța cea de altădată Și-aștept copii să mă colinde Cu vocea caldă, minunată. Și îmi răsar tainic în minte Arome vechi, nicicând uitate, De brad și cozonac cu nucă Dulci amintiri, ce nestemate! Simt astăzi peste tot miresme Înconjurată-s de lumină Lumina care răspândește Crăciunu-n suflet și-n inimă. MOȘ CRĂCIUN Moș Crăciun, darnic și bun
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
amintea nu i se părea mai puțin frumos. Se întreba de multe ori de ce nu-l putea urî pe Mihai după toate ce-i făcuse. Își amintea cu plăcere acele momente în care se iubeau. Păstra despre el o amintire tainică, de neuitat. Imaginea acelui trup despuiat, bine făcut, stăruia și acum în mintea ei. Simțea chiar și fiorii cei trecuseră prin trup în momentul când se iubiră pentru prima dată în cabana părinților lui din Mănăstirea Humorului, o comună din
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Și clipele s-au adunat în munți de vreme Dar tu nu știi că mor iar, flori de tei Când azi nu pot să-ți mai citesc poeme. Și vrei cu nepăsare să te-ascunzi Și să mă pierzi în tainică uitare Dar mugurii din germenii fecunzi Ai patimilor nu-ți vor da crezare... Pe mortu-n păpușoi să nu mai faci Într-o capelă rece-ntre icoane Că-i întărâți pe sfinți și chiar pe draci Și te sufocă-n ceară
AI SORBIT TOT ARSENALUL DORURILOR MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351837_a_353166]
-
puterea? Pentru că prin deținerea ei în forme dintre cele mai consistente (de unde și lupta pentru o putere din ce în ce mai mare), omului în cauză i se pare că a fost ales de Providență ca să înfăptuiască anumite scopuri cu totul și cu totul tainice pentru ceilalți semeni și care au darul să întrețină speranța că, după concretizarea lor prin mijloacele dictate de împrejurări (nu-i așa că scopul scuză mijloacele?), ele vor contribul la sporirea binelui general al respectivului popor. Mă rog, or fi lăudabile
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > MĂ ÎNTREB... Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 776 din 14 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mă întreb dacă știi gustul pamâmtului prin care-ți hrănești trufia ori glasu-i tainic care inundă liniștea? Rădăcimile răscolesc în trup și într-un târziu te adună de pe obositoarele drumuri cu remușcări fără putință întoarcerii. Nu te grăbi! Bucură-te de păduri și ape prin care treci după ispite, acoperă-te cu iarba cosita
MĂ INTREB... de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351893_a_353222]
-
două - trei zile până venea Paștele. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
Am pierdut o sărbătoare și mi-e iarnă în pridvor Și mă viscolesc nebune gânduri negre și cumplit Mă despică necuvântul ce-i întemnițat de-acum În celula neputinței și așteaptă-un anotimp Cu Lumină de la îngeri rătăciți pe-un tainic drum Unde ruga se înalță înspre cer din timp în timp... Clopotele strigă mute, desenând pe albe clipe Zboruri frânte-n gerul iernii...lacrimile stau să țipe... Referință Bibliografică: Cuvinte frânte-n albul zăpezii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CUVINTE FRÂNTE-N ALBUL ZĂPEZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351973_a_353302]
-
sunt cunoscute până acum. Este lesne de înțeles că această manifestare, la vechii daci, era sărbătorită într-o perioadă de maximă fertilitate, când munca câmpului sau păstoritul, ca treburi anulate din cauza gerului aspru al iernii, ar fi putut reprezenta o tainică perioadă a procreării. Este, totuși, o ipoteză și o aplecare asiduă spre cercetarea mult mai amănunțită a începuturilor obiceiurilor românești, a fenomenelor care au influențat acceptarea acelor cutume, a aflării și datării cu mai multă exactitate a existențialului în cultura
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
târziu, cingătorile înguste, frumos țesute, purtate de flăcăi în zi de sărbătoare. Acestea erau așezate în diagonală peste cămașa frumos brodată sau ca fâșii la brâu, pentru legarea cămășii, simbol al iubirii, al prinderii în marea taină a procreării, în tainicul port popular românesc. Desele schimbări de pronunție a consoanelor d în t, b în v sau b în p, întrezărind ideea că termenul drago ar putea proveni de la cuvântul traco sau drago ( din limba dacă, chip drag), derivând în dragon
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
alte întrebări se nasc și cresc Și mă desfac în molecule și mă duc... O parte pleacă înspre ceruri și ce greu E amalgamul dintre sânge și păreri! O alta smulge-un pic de soare și-un eseu Se naște tainic din secunda unui ieri... Și doar albastrul unui ochi pierdut ușor Pe-o lespede însângerată-a unei cruci Mai scrie lacrima-ntr-un vers tulburător Dintr-un poem îngenunchiat pe la răscruci... Referință Bibliografică: Poem îngenuncheat pe la răscruci / Violetta Petre : Confluențe
POEM ÎNGENUNCHEAT PE LA RĂSCRUCI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352038_a_353367]
-
-se sufletește în versuri ce vor dăinui. Noi, să ne bucurăm de reușita sa. SIBIU - 26 mai 2013 IOAN GLIGOR STOPIȚA Poetul, ca un lup bătrân la umbra cuiburilor de acvile Rar întâlnești un poet ca Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu, „la tainica masă de scris/ unde îngerii păzesc.” (Litanii de zi), aplecat cu atâta acribie și dragoste asupra cuvântului. Considerându-l piatră filozofală, cu el transformă bucuria sau întristarea, amintirea ori speranța, dragostea sau revolta etc. în aurul pur al rostirii/scrierii
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
și, în chip deosebit la poezia “Steluța”:“Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie, / Stea dulce și iubită a sufletului meu! / Și care-odinioară luceai atât de vie / Pe când eram în lume tu singură și eu! O! blândă, mult duioasă și tainică lumină! / În veci printre steluțe te cată al meu dor, / Ș-adeseori la tine, când noaptea e senină, / Pe plaiul nemuririi se naltă c-un lung zbor. //Trecut-au ani de lacrimi, și mulți vor trece încă / Din ora de
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
posibilă cu stările sufletești ale poetului. Poetul nu poate ocoli unele locuri comune, specifice elegiei: oglinda lacului, susur de izvor, cu pletele-ți curgând, sub razele de lună, pierdute-n iarba deasă, în susur vesel de izvor, și-n foșnet tainic/ de pădure deasă; prin roua dimineții; atât de fragedă, vas cu apa vieții, în ochii-ți mai adânci ca marea, cât cuprinde zarea, taine adânc ascunse / pierdute-n mii de șoapte, “și lasă-n urmă dorul / acelor dulci idile / ce
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
și-o aleg parteneră și muză statornică!) - martoră mută la toate evenimentele, dar și parteneră de dialog nocturn și diurn, poetul se lasă mângâiat, învăluit și chiar învelit de această misterioasă făptură, într-o emoție aproape tangibilă. În această atmosferă tainică “Când viorile dor” - “semn de tăcută tristețe” poetul “lasă arcușul / să lunece liber, / pe coarda gingașă”. Tot ce-i mai sfânt se adună în aceste acorduri de vioară, ca de pasăre măiastră. Dar ce nu a făcut poetul pentru ca iubita
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
-mi, Doamne, viața!”), cu fiecare vers, înțelegem că ea se hrănește cu speranța regăsirii, a trăirii plenare a sentimentului erotic, real sau oniric, ca împlinire sau proiecție a sufletului feminin, însetat de dragoste. El, bărbatul, umple viața femeii, într-un tainic legământ, dând sens vieții ei: “De n-ai fi TU, ziua ar avea culoarea nopții ... ” “Să construim un Rai în doi ... ” spune, pasional și definitiv, autoarea. Ea se esențializează, se depersonalizează ... devine Femeia, nu mai e doar Rodica Ianăș. Și
ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352476_a_353805]
-
nu simți greutatea plumbului și, de dedesubtul acestuia să percepi adierea vântului și trosnetul morbid al copacilor. Dacă nu vei ști să vezi umbrele și nu vei înțelege scârțâitul coroanelor nu îl vei petrece niciodată în cuvântul său cu trimiteri tainice: „Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt...” (Pantofii, 1965:137), iar cimitirul nu vă va inspira liniștea și clipele profunde de meditație. Bacovia nu s-a născut pentru lumea profană, ci doar pentru omul care îi înțelege eul și
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
trimis în munte averi și odoare scumpe pentru a le ușura viața călugărilor de acolo. Au trimis constructori care au ajutat la ridicarea mânăstirilor, și-au transformat casele în adevărate popasuri pentru călugării care ieșeau din munte cu diverse misiuni tainice încredințate lor de Împărăteasa lumii și au continuat să întrețină credința în Hristos în rândul locuitorilor din toată Grecia. Unii daphnioți au ajuns în apropierea unor împărați bizantini și atât de mult i-au bătut la cap cu menirea neamului
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
celălalt prin credință, prin fapte și prin iubire, încât ei alcătuiesc în Dumnezeu Cel Unul un șir ce nu se poate rupe ușor”. Nu toți din neam au vrut să urmeze calea impusă de primul Daphne, dar fire nevăzute și tainice i-au întors pe mai toți cu fața spre Athos. Bunicul meu a fost un mare petrecăreț în tinerețe și îi plăcea să meargă cu lăutarii după el prin comună, făcând chefuri care durau trei zile și trei nopți. Pe
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
cu mai toți intra în contact cu ajutorul metaniilor. Nu știu cum făcea, că eu n-am reușit și niciodată nu mi s-a arătat Vichentie sau Dometie, ori Petroniu sau Serapion. Dar el lua legătura cu toți într-un mod atât de tainic, de supranatural, că noi rămâneam uimiți când îl vedeam că se duce la întâlnire cu un călugăr cu care nu comunicase decât în gând. După ce călugărul acela mi-a spus că nu voi urma calea monahală, ceva s-a rupt
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
Se risipește ca un nor de fum La viață se trezește lumea toată E zumzet și e forfotă pe drum. Raze de soare vesele dansează Albinele se-ntrec în hărnicie Iar sufletele noastre lin vibrează Îmbrățișate-n dulce armonie. Revarsă tainic floarea de cireș Pe creștetele noastre amorțite Miresme proaspete iar din măceș Plouă petale-n ierburi despletite. Cu sevele fierbând șoptește nucul Că-n primăvară totu-n noi renaște În ramuri crude cântă iarăși cucul Smeriți vom aștepta în zori
E PRIMĂVARĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350498_a_351827]
-
Asociației Universul Prieteniei, Iași Calitatea de prozator a lui Marian Malciu nu mai poate fi pusă la îndoială. El s-a impus prin cele câteva romane de dragoste pe care le-a editat până acum, dar și prin romanul psihologic „Tainicele cărări ale iubirii”, prin care și-a probat virtuțile epice. De data aceasta el ne propune patru proze scurte, patru secvențe de viață cotidiană pentru că, nu-i așa? literatura este viață îndeobște care dă naștere la interpretări și la prilej
PATRU PROZE DE ATMOSFERĂ, CONSEMNATE DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350514_a_351843]