10,628 matches
-
duc să-l confrunt pe doctorul Billings, să insist să-mi citească chestionarul. Stai jos, mi-a ordonat Celine cu o voce dintr-odată foarte fermă. —Pof...tim? — Stai jos! De data asta n-o să mai reușești să intri cu tancul ca să obții ceea ce vrei, mi-a spus ea. Eram uluită de ceea ce se subînțelegea din vorbele ei: că mai înainte „intrasem cu tancul“. —Ești prea obișnuită să obții totul pe loc, a continuat Celine. O să-ți prindă bine să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
odată foarte fermă. —Pof...tim? — Stai jos! De data asta n-o să mai reușești să intri cu tancul ca să obții ceea ce vrei, mi-a spus ea. Eram uluită de ceea ce se subînțelegea din vorbele ei: că mai înainte „intrasem cu tancul“. —Ești prea obișnuită să obții totul pe loc, a continuat Celine. O să-ți prindă bine să mai aștepți. Deci ai văzut chestionarul! — Nu. — Păi, atunci de ce-mi spui că sunt obișnuită să obțin totul pe loc? — Aproape toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu fusese decât un camion sau un tanc sau un tractor, poate, uruind pe strada care se trezea. Veniseră zorile, colivia încremenită, indiferentă, ca totdeauna. Nimic nu mișca, parcă nimic nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unor făpturi exasperate, care presimțeau c-au să moară. Că mama și Klara aveau să moară la bombardamente, că Walter va muri lângă Berlin, fără să știe de ce este așa de Înverșunat, fără să fi apucat să arunce În vreun tanc grenada pe care o strângea În mâna transpirată, Îngustă. Numai că exact cum, exact când a murit Walter tu nu vei mai afla niciodată. Tu n-ai să mai ști dacă tata a fost executat ca dezertor sau a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care Îi strânge impecabil părul arămiu; fard discret pe ochii oblici, pe pomeții lați. Antrenată să cânte impecabil, să alerge impecabil, să sară impecabil, să mulțumească impecabil. Să cucerească săli după săli de public din această parte a lumii unde tancurile cu stea roșie nu au ajuns Încă, unde imperiul Într-o singură culoare - atotputernicul gri - nu stăpânește Încă. Să nu se lase furat de farmecul Mullovei, un soldat dresat să nu piardă nimic. Nicăieri. Niciodată. Și mai ales acele teritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acea țară care a fost a noastră și nu mai e a nimănui, pe care o detesta prea intens Cioran. Nu, este un gând urât. Mullova este Ana Maria și-atât. Măcar aici nu, măcar arta s-o tragem din fața tancurilor și a resentimentelor noastre. Lasă. * Aplauzele au Început să slăbească, dar pe fețele din jur se vede același entuziasm perseverent. Mâinile din jur sunt antrenate În aceeași mișcare fără oprire. Dar știu toți că sunt ultimele reverențe reciproce: ale cuviinciosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ocupă Rusul - ocupat rămâne! De asta e o prostie să crezi că acea Împărțire de la Ialta a Împărțit ceva - he-he, noi eram demult ocupați și bine ocupați! Când e vorba de kilometri pătrați, Rusul nu se sfiește să „apere” cu tancurile ceea ce a ocu... - pardon: a „liberat” - ai exemplul Berlinului, al Budapestei - or să mai fie și altele, multe altele... Vai de capul „liberaților”... Tata a murit În 1967, n-a mai apucat „și altele”: Praga, Kabul - iar pentru că tot vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a rămas adânc Încrustat și nu se va șterge (chiar dacă și el avea albastrul lângă galben...) Ciudat: n-am văzut (sau am uitat, iar mai târziu nimeni nu s-a ostenit să-mi povestească) dacă drapelul se afla pe un tanc, pe un afet de tun, Într-o căruță ori dacă-l ducea-purta un cavalerist. Mi-a rămas doar drapelul - și calul. De parcă ar fi venit singur și singur s-ar fi păstrat la oarecare Înălțime de pământ, singur. Cum anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
predea în fața a ceea ce, dintru începutul veacurilor, fusese dușmanul lor: setea. Dar francezii nu erau mândri că învinseseră „Poporul Vălului“, fiindcă, în realitate, nu reușiseră să-l înfrângă într-un război deschis, și nici negrii lor senegalezi, nici camioanele, nici măcar tancurile lor nu le fuseseră de folos într-un deșert pe care tuaregii și ai lor mehari îl cunoșteau dintr-un capăt într-altul. Tuaregii erau puțini și risipiți, pe când soldații soseau din metropolă sau colonii ca norii de lăcuste, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi întâmplat, așa că își propusese în mod ferm să lichideze problema în mod definitiv, fie ce-o fi. — Trebuie să-i găsim, zise în cele din urmă. Cereți-mi tot ce credeți că vă poate fi de folos: oameni, avioane, tancuri, orice, dar găsiți-l! E un ordin! Domnule! Ridică fața spre cel ce vorbise: — Da, sergent? — Domnule, repetă cu un fir de voce sergentul Malik, eu sunt convins că au pătruns în „pământul pustiu“ din Tikdabra. — în „pământul pustiu“? Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe care nu-l simțea. — Dar Al Humaid vă datorează totul... Era un comandant obscur, care niciodată... — Știu, Ali, știu - îl întrerupse glasul nerăbdător. Dar acum este aici, e guvernator militar într-o garnizoană-cheie, cu cele mai puternice unități de tancuri la ordinele lui... — Destituiți-l! — Asta ar precipita evenimentele... Dacă el se răzvrătește, toată provincia îl urmează. Și o provincie răsculată este exact ce le trebuie francezilor ca să se grăbească să recunoască un „guvern provizoriu“. Kabilii ăia din zona muntoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
el acolo. Se întunecase de mult și se întețiseră împușcăturile și bubuiturile salvelor de tun sau bombelor sau ce or fi fost când a ajuns în Piața Universității, și multă lume și trupe masate, mașini de pompieri și scutieri, și tancuri, și camioane cu soldați venind neîncetat dinspre sud, din direcția în care ar fi luat-o spre slujba lui, spre Școala Specială nr. 2, ca și cum războiul ăla ar fi izvorât de-acolo, ca să se învolbureze și să dea în clocot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de valul mulțimii și grupuri de adolescenți care strigă ca pe stadion Jos Ceaușescu și Jos Dictatoru’. Ăștia strigă și ăilalți vor să le astupe gura omorându-i la grămadă, tăvălindu-i cu jeturi de apă și călcându-i cu tancurile. Cât de supărat pe viață să fii ca să întârzii pe-aici? Îl păștea o moarte stupidă, la grămadă, de tot rahatul, dar deopotrivă eroică, de mare folos sufletului său. Păcatele vieții lui întregi ar fi trecut cu toatele asupra celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
noaptea aia... Își aducea aminte cu întârziere că-n noaptea aia nu mai era nici un sfert din efectiv în dormitoare, își luaseră lumea-n cap la Revoluție, acolo era de ei, și cinci dintre ei muriseră împușcați sau culcați de tancuri, și iarăși își aducea aminte ceea ce uitase deliberat, și anume că se întorsese acolo în noaptea aceea din reflex, ca un cal care trage la grajd, să se pună la adăpost... De bună seamă că și Elenuța avusese de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în nas și iarăși nu se mai auzea nimic. Totuși, în felul ei, ea ținea la Nero. Puteam să jur. Alaltăieri seară, l-am găsit pe Dorin în curtea din spatele blocului. Se chinuia să smulgă din mâna unui puștan un tanc mititel pe care acela îl strângea cu disperare la piept. Când m-a zărit, l-a lăsat în pace pe băiețelul plângăcios și a venit spre mine. Am traversat șinele de tramvai, ieșind printr-o gaură din gardul ce împărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi bou. A fost o glumă.” „Măscăriciule.” „Cine zice, ăla e.” „M-am și julit. Mă ustură.” „Sssst, taci din gură”, am șoptit eu, dar apoi mi-am adus aminte să-l întreb: „Ce voiai de la Cibi?” „Nenorocitul ăla de tanc îl voiam. E un model a-ntâia. Englezesc.” „Și de asta îl scuturai pe ăla micu’, parcă scoteai banii din pușculiță? Știi doar că taică-său trage la măsea. Dacă află că te-ai luat de puștiul lui, ai încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
emisiunea pentru armată. Militarii erau foarte prietenoși cu toții și se uitau drept la aparatul care-i filma, încât uniformele lor nu te intimidau nici un pic. Aveam o armată populară cum nu s-a mai văzut, cu multe fețe zâmbitoare și tancuri strălucind de curățenie. „Băieții noștri își fac datoria”, vorbea un locotenent la microfon. Era alt locotenent decât acela care-i trăsese nevestei un pumn în burtă. „Astăzi, cu două săptămâni înainte de ziua națională, armata nu precupețește nici un efort pentru încheierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
vânătoare. Fiindcă în capitală mărșăluia armata, soldații ridicau toți odată piciorul stâng, pe urmă piciorul drept, iar când ajungeau în fața tribunei, întorceau cu toții capetele în direcția tovarășului. Își țineau la piept armele, ai fi zis că sunt niște jucării. Pe tancuri, soarele de august arunca pete de lumină care te orbeau. Totul arăta simplu și ușor, ca un joc. Precis că așa îi alungaserăm și pe fasciști. Steagurile din capitală erau roșii, Steaguri de partid. Din mulțimea de oameni care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei acasă”, mi-a explicat într-o zi tata. Când nu umblau de colo până colo, se așezau undeva și țineau mâna întinsă. Eu nu le-am pus niciodată nimic în palmă, banii îmi trebuiau pentru soldați de jucărie, americani, tancuri și artilerie. În general, țiganii erau sănătoși. Însă când se așezau le cerșit, uitau asta. Atunci își pierdeau vederea, aveau o mână paralizată sau un picior mai puțin. Oamenii le dădeau câteodată ceva, după care înjurau că le-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o faci. Așa că eram bucuros că-l sunasem pe prietenul meu, Pepé, de la Seguridad, pentru că Luis Delgado era un client vechi la Chicote și nu voiam să fie dezamăgit sau scîrbit de chelnerii de-acolo Înainte să moară. Fluturele și tancul În seara aia mă-ntorceam spre casă, de la biroul de cenzură spre hotelul Florida, și afară ploua. Așa că pe la jumătatea drumului m-am săturat de-atîta ploaie și m-am oprit la Chicote pentru un pahar. Era a doua iarnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
intrat În contact cu seriozitatea războiului ca un fluture... — O, chiar ca un fluture, spusei. Poate chiar prea ca un fluture. Nu glumesc deloc, spuse directorul. Înțelegi ce vreau să spun? Ca un fluture care intră-n contact cu un tanc. Era Încîntat de ce debitase. Acum chiar că se băgase În adevărata metafizică spaniolă. — Bea ceva din partea casei, Îmi spuse. Trebuie să scrii o povestire despre asta. MĂ gîndeam la bărbatul cu pistolul cu apă, cu mîinile ca de ceară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe care l-am văzut de ceva vreme Încoace. Trebuie să scrii. — Bine, i-am spus. Sigur. Avea copii? — Nu, spuse. I-am Întrebat pe cei de la poliție. Dar tu trebuie s-o scrii și s-o intitulezi Fluturele și tancul. — Bine. Sigur. Dar nu-mi prea place titlul. E un titlu foarte elegant, spuse directorul. E literatură pură. — Bine. Sigur. PĂi, atunci, așa-i zicem: Fluturele și tancul. Și am mai stat acolo, În locul acela care mirosea a curat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar tu trebuie s-o scrii și s-o intitulezi Fluturele și tancul. — Bine. Sigur. Dar nu-mi prea place titlul. E un titlu foarte elegant, spuse directorul. E literatură pură. — Bine. Sigur. PĂi, atunci, așa-i zicem: Fluturele și tancul. Și am mai stat acolo, În locul acela care mirosea a curat și aerisit și care abia ce fusese măturat, În acea dimineață veselă și luminoasă, am stat alături de director, care mi-era prieten vechi și care era acum foarte mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care dispăreau În trîmbe bruște de piatră explodată, În urma loviturilor proiectilelor, și nu eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt, doar ca să o ia din nou la fugă, sau alții să rămÎnă unde căzuseră, mici pete pe coama dealului, În timp ce tancurile continuau să Înainteze. Speram totuși să fi surprins desfășurarea bătĂliei. Aveam multe imagini luate de aproape și, cu puțin noroc, speram să avem și mai multe, iar dacă puteam surprinde bruștele arteziene de pămÎnt explodat, trîmbele aruncate de șrapnel, vălĂtucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]