4,202 matches
-
canadienelor îmblănite, femei aruncând priviri distrate în vitrine, câte un puști care se "dădea cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios și plete până la talie, fuma plictisită în fața unui bărbat elegant care făcea eforturi s-o amuze. La telefoane, așteptau câteva persoane, alături, două cucoane grăsulii, aferate, pline de saci, pachete
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
formă de L. Camera era prea mare pentru mobila din ea. Maggie presupuse că se avusese în vedere, în primul rând, grandoarea, caracterul practic și necesitățile venind pe locul doi, la mare distanță. Un bărbat bine făcut intră cu o tavă de plastic, pe care erau două pahare de ceai fierbinte de mentă, pentru ea și pentru însoțitorul din marină. Maggie mai văzuse când urcase vreo cinci sau șase bărbați ca el pierzând vremea ca niște taximetriști la dispecerat, fumând, bând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un nou transport săptămâna asta. Mi s-a spus că mai sunt multe lucruri ca acestea, dar pe moment, asta avem. Se aplecă, odihnindu-și un braț pe un fotoliu ponosit de piele, din care ieșea umplutura, ca să ridice o tavă de pe podea. Pe ea, așezate pe patru sau cinci rânduri, erau cele douăzeci de tăblițe de lut pe care i le adusese Henry Blyth-Pullen cu câteva zile mai devreme. În ciuda tonului neîncrezător al lui Aweida, nu erau lipsite de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spuse lui Aweida. Vechea înțelegere? Desigur: le traduci pe toate și păstrezi una. De acord? De acord. Aweida își așeză un carnețel în poală și așteptă. Era poziția lui obișnuită, aceea a secretarei care scrie după dictare. Guttman ridică din tavă prima tăbliță, îi simți greutatea mulțumitoare în palmă, nefiind cu mult mai mare decât o casetă cu bandă magnetică. O duse la ochi, ridicându-și ochelarii ca să vadă mai bine textul. Privi caracterele cuneiforme care, chiar și într-un context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mă tem, Afif. Pe următorul era același rând repetat de zece ori. —Un exercițiu de școlar, îi spuse palestinianului care zâmbi, notându-l în carnet. Continuă în felul ăsta, așezând tăblițele traduse pe biroul lui Aweida, până când nu rămaseră pe tavă decât șase. O ridică pe următoarea și citi încet cuvintele de început, ca și cum ar fi fost primul rând dintr-un banc. —Ab-ra-ha-am mar te-ra-ah a-na-ku... Puse tăblița jos și îi zâmbi lui Aweida, ca și cum s-ar fi prins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nu a venit nimeni la Guttman, dând această tăbliță drept testamentul lui Avraam. Din contră, el a găsit-o. Dacă nu ar fi avut el imboldul de a-l vizita pe Aweida, s-ar afla încă în bazar, pe o tavă, gata să fie vândută unui colecționar neștiutor. Un zâmbet lumină chipul lui Shimon Guttman. Logica era de partea lui. Pentru a crede că acesta era un fals, trebuia să fii de acord cu niște afirmații foarte puțin probabile. Că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce mă refer, Gus. Știi cum ți-ai bătut joc de viața ta. Ai lăsat compania să se ducă de râpă. Aveai ocazia s-o faci cunoscută în toată lumea. Sângele și sudoarea tatălui tău ți-au fost oferite pe o tavă de argint. — Ah! — Ai distrus o mare întreprindere. — Ba, dimpotrivă, chiar astăzi am avut mare bătaie de cap cu ea ca s-o salvez. De aceea nu m-am dus la curse. După ce se luptase cu tatăl său aproape treizeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale sofalei acoperite cu pluș roșu. O furculiță ieșea din borcanul cu măsline, deschis și așezat pe o tavă de tablă pusă pe patul pliant, strâns și acoperit. Santa luă în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă, îmbrăcată în rochie neagră și cu ciorapi negri, stând pe o alee întunecoasă acoperită cu cochilii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
musculoase s-ar porni să scotocească tot Cartierul în căutarea lui. Barmanul și femeia mai făcură câteva gesturi, apoi reveni la masa lui Ignatius cu două sticle de șampanie și două pahare. — N-avem Doctor Nut, spuse ea și trânti tava pe masă. Mira, datorezi două’j ’patru de dolari pe șampania asta. — Asta-i de-a dreptul un ultragiu! Lovi de câteva ori aerul cu sabia în direcția femeii. Adu-mi o Coca-Cola. — N-avem Coca-Cola. N-avem nimic. Numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ploaie ușoară începu să picure din coronament. Ceilalți turiști își băgară aparatele de fotografiat la loc. Unul își puse pe umeri un pardesiu subțire, transparent. Hagar își șterse sudoarea de pe frunte. În față, trei urangutani tineri se agitau în jurul unei tăvi cu papaya, așezată pe pământ. Turiștii își întoarseră privirea spre ei. Dinspre cupolă se auzi un mârâit: — Espèce de con. Auziră fraza clar, surprinzător de inteligibilă în aerul nemișcat. Tipul solid se răsuci pe loc. — Cum? Toți ridicară privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul ... portocale! Portocale tăiate! Avu nevoie numai de o clipă ca să localizeze o altă pasăre, cu penajul albastru și roșu sclipitor, stând pe o stinghie, cu o mulțime de portocale în jur, pe o tavă. Portocale, și avocado, și bucăți de lăptuci. Gerard ateriză alături de pasăre, prudent. — Vreau să mă vrei, spuse el. — Hel-lo, zise pasărea roș-albastră. — Am nevoie să ai nevoie de mine. — Hel-lo. — Frumos loc ai aici. Numele meu e Gerard. — Aaa, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prea bine ce greșeală imensă era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a capitulat cu o lucire ștrengărească În ochi: — Bine, scumpo, dacă spui tu. Abia atunci a observat Asya tava pe care o căra mătușa Feride. Pe ea erau un cocoloș mare de carne și unul și mai mare de aluat. În seara aia la cină aveau să mănânce manti. — De câte ori trebuie să vă spun că nu-mi place manti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Netalentat. S-a instalat o toropeală mohorâtă. Undeva, departe se auzeau zgomotele orașului, un amalgam de sirene, claxoane, strigăte și râsete, Însoțite de țipetele pescărușilor. Au intrat câțiva clienți noi, câțiva au ieșit. Unul dintre chelneri a căzut cu o tavă plină de pahare. Altul a adus o mătură și clienții l-au urmărit cu indiferență cum mătura cioburile de sticlă de pe podea. Chelnerii se schimbau des acolo. Programul de lucru era lung, iar salariul nu prea grozav. Totuși, până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o cântăreață pop groaznic de netalentată care se rotea Într-un dans prea ridicol ca să fie adevărat, Asya n-a detectat nici una. — Trebuie să te pregătești, știi, musafira noastră sosește astăzi, a spus mătușa Banu pe când intra În living cu tava cu börek abia scos din cuptor, vădit Încântată să-și porția zilnică de carbohidrați. Trebuie să punem casa la punct Înainte să sosească. Încercând să-l Împingă cu piciorul pe Sultan al Cincilea de la robinetul micuț al samovarului picurând, Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
n-a observat că Petite-Ma se ridicase de la masă și se apropiase de pianul la care nu se mai cântase de ani de zile. Din când În când foloseau tăbliei pianului Închis ca pe un bufet pentru farfuriile și tăvile care nu mai aveau loc pe masă. — E minunat că aveți amândouă aceeași vârstă, și-a Încheiat mătușa Banu monologul. O să vă Împrieteniți. Asya s-a holbat la mătușa Banu cu interes reînnoit, Întrebându-se dacă va Înceta vreodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dată când tensiunea dintre tovarășe și concubine creștea, Petite-Ma, care nu se identifica deloc cu nici unul din grupuri, Îi făcea discret semn servitoarei să servească lichor de mentă În pahare de cristal și dulciuri din pastă de migdale pe tăvi de argint. Acest duo, descoperise ea, era singurul lucru care putea calma nervii oricărei turcoaice din Încăpere, indiferent În ce tabără se afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acolo, În deșert. Iar vremea e Întotdeauna frumoasă În Arizona, știți, frumoasă și Însorită... După ce au terminat supa și aperitivele ronțăite, bunica Gülsüm și mătușa Feride au făcut o vizită la bucătărie și s-au Întors cărând fiecare câte o tavă uriașă, amândouă sincronizate perfect Într-un mers egiptean. Au pus tăvile pe masă. — Ați făcut pilaf, a zâmbit Armanoush și s-a aplecat În față cercetând mâncărurile. E și turșu și... — Uau! au exclamat mătușile În cor, impresionate de cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
frumoasă și Însorită... După ce au terminat supa și aperitivele ronțăite, bunica Gülsüm și mătușa Feride au făcut o vizită la bucătărie și s-au Întors cărând fiecare câte o tavă uriașă, amândouă sincronizate perfect Într-un mers egiptean. Au pus tăvile pe masă. — Ați făcut pilaf, a zâmbit Armanoush și s-a aplecat În față cercetând mâncărurile. E și turșu și... — Uau! au exclamat mătușile În cor, impresionate de cunoștințele de bucătărie turcească ale musafirei lor. Armanoush a zărit dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spre mutarea Într-o țară din Vest, fie spre fuga Într-o țară exotică Îndepărtată. Un vânzător ambulant oacheș și slab s-a strecurat Înăuntru, aproape ascunzându-se de chelnerii care l-ar fi putut da afară. Bărbatul căra o tavă imensă cu migdale galbene, nedecojite, așezate pe cuburi de gheață. — Migdale! a strigat, de parcă ar fi fost numele cuiva pe care Îl căuta disperat. — Vino Încoace! a strigat Caricaturistul Alcoolic de parcă ar fi răspuns la numele ăla. Migdalele se potriveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
turcești gratuite. În scurt timp a Început să se servească cina, orez și pui la cuptor cu puțină salată și legume gratinate. NU EXISTĂ PRODUSE DIN CARNE DE PORC ÎN MÂNCĂRURILE NOASTRE, scria pe o bucată de hârtie așezată pe tavă. Rose nu se putea abține să nu se simtă vinovată din cauza meniurilor de la Wendy’s. — Aveai dreptate În privința mâncării. E bună, a spus zâmbindu-i timid soțului ei și Învârtind În mâini un bol cu desert. Ce e asta? — Ashure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acest desert devenise vizibilă când, la vârsta de șapte ani, fusese prins Înfulecând din bolurile care-i fuseseră Încredințate ca să le distribuie din ușă-n ușă. Încă Își amintea cum aștepta În Încremenirea imobilului de locuințe de lângă konak-ul lor cu tava În mână. Pe ea se afla o jumătate de duzină de boluri, fiecare pentru un alt vecin. Mai Întâi ronțăise stafidele presărate În fiecare bol, Încredințat că dacă le mânca doar pe acelea, nimeni n-avea să observe nimic. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niciodată mai interesat de politică. — Deci partidul ăsta conservator care e la putere pare să-și piardă influența. Ce șanse are să câștige alegerile următoare? — Ticăloșii! Sunt o adunătură de mincinoși, a bombănit bunica Gülsüm În loc de răspuns. Ținea În poală o tavă pe care se afla o grămadă de orez pe care Îl alegea, Înainte să-l gătească, În caz că erau prin el pietricele sau coji. Nu știu decât să le facă oamenilor promisiuni și să uite de ele de Îndată ce au fost aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de ani, frate... Moartea e atât de aproape... Tăcerea care a urmat era atât de mormântală, Încât Asya s-a tras instinctiv Înapoi. Cum poți să-i vorbești așa? Bunica Gülsüm s-a ridicat În picioare ținând Încă În mâini tava cu orez. — Pot să spun ce vreau cui vreau, a spus mătușa Zeliha ridicând din umeri. — Mă faci de rușine! Ieși afară, domnișoară, a spus bunica Gülsüm cu o voce scăzută și neînduplecată. Ieși afară din casa mea În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se roage, acum că era timpul rugăciunii de după-amiază. Nemaiavând În ce dormitor să se retragă, fetele s-au Îndreptat spre bucătărie doar ca să dea acolo peste mătuși care vorbeau În șoaptă despre tragedia care le lovise, În timp ce pregăteau tăvile cu ashure ce urmau să fie servite. — Biata mama e distrusă. Cine s-ar fi gândit că tot ashure pe care l-a gătit pentru Mustafa avea să le fie servit jelitorilor lui? a spus mătușa Cevriye stând lângă plită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
erau singure, dar care erau atât de zgomotoase când boceau În grup. Armanoush descoperise deja până În momentul ăla câteva din regulile ritualului de priveghi: de pildă, În casă nu se mai gătea. În schimb, fiecare oaspete venea cu câte o tavă cu mâncare; bucătăria era Înțesată de cratițe și caserole. Nu se zărea nici urmă de sare, carne sau băutură la vedere și nu se simțea nici un miros apetisant de mâncare gătită. La fel ca mirosurile, sunetele erau și ele controlate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]