1,695 matches
-
găsesc cumpărător. Cărămizile pline de formule, pe care le căutam cu disperare în liceu, costă acum sub un euro. Moartea unui sistem educativ, a unei epoci, a speranței că "lumea" va fi salvată de tehnică. Când mă gândesc acum la teancurile de Hristev, Tițeica, Coșniță și Turtoiu și alte nume neaoș românești care nu îmi mai vin acum în minte, sunt trist. Sfinte moaște ale științelor exacte, dar și ale unui sistem aberant de formare intelectuală, au rămas fără închinători. 1
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
colocviu internațional dedicate problemei migrației. Altfel spus, omul acesta academic până în măduvă a vrut să spună că pentru imigranți orice decizie are o altă greutate decât pentru autohtoni. Dacă nu ai acte, lucrezi într-un restaurant și îți cade un teanc de farfurii pe picior, mergi la spital, iar de acolo cu laba în ghips, direct la poliție. Ceea ce pentru ei este banal, pentru tine ca străin poate căpăta valori de tragedie. 05 august 2003 Lucrez intens la manuscrisul tezei și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o schimbare de decor. A.R. Sunteți un bun presimțitor. După 23 August, când ne-am întors din evacuare, în casa noastră au fost cazați niște ofițeri ruși. Într-o zi, unul dintre ei a venit la mama cu un teanc gros de ruble și a spus că vrea s-o cumpere pe Tonia - asta eram eu - și s-o ducă în Rusia. Mama i-a răspuns diplomatic că Tonia trebuie să meargă la universitate și apoi să-și facă o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
băncile universității. Pe studente le trata cu un dispreț manifest. Și am dat un examen scris cu el, la istoria artei uni versale. Țin minte și acum subiectul: „Expresionism și impresionism la Goya“. A venit pe urmă în sală, cu teancul de teze corectate, și ne-a spus că toate tezele sunt slabe, mediocre, superficiale etc. Pe urmă a între bat: „Cine este domnișoara Stein Antoinette?“ (Eu în acte sunt Antoinette.) Am înghețat. Credeam c-o să mă facă de râs în fața
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nici casă, nici căsuță de va canță, nici vilă. Am locuit împreună, și acum locuiesc singură, într-un apartament de două camere. Dar am călătorit foarte mult. Cu mari dificultăți în timpul comunismului, adică pașapoarte foarte frecvent refuzate (am încă un teanc întreg de refuzuri de pașapoarte), pașapoarte oprite chiar în ziua plecării, când eram cu biletele de tren în buzunar, nu mai aveam un leu și intraserăm în concediu. E-adevărat, am avut și burse, și invitații oficiale - care nu puteau
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și cu toate anexele succesului. Odată, când am plecat în concediu, l-am rugat, ca între vecini, să-mi ude plantele de pe balcon. Când m-am întors, plantele erau foarte frumos udate și îngrijite. Ca să-i mulțumesc, am luat un teanc de traduceri de-ale mele - cărți bune, atrac tive, care nu se adresau unui intelectual elevat - și i le-am dus cadou ca semn de gratitudine pentru că-mi îngrijise plantele. Omul s-a uitat la mine și mi-a spus
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a zis cu cititul. Eu le primesc fiindcă mi le-ați dat dumneavoastră (totuși, mi-a făcut favoarea) și sunt traduse de dumneavoastră, dar să știți că puteți să puneți cruce cititului.“ R.P. „Dacă venea altcineva în locul dumneavoastră cu un teanc de cărți la mine, îi dădeam cu ele în cap.“ A.R. Cam așa ceva. Și nu știu în ce măsură e sau nu emblematic acest episod, acest comportament pentru o întreagă pătură. R.P. Nu știu dacă e emblematic, dar simptomatic e, cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
găsit mort prin sufocare în apartamentul său din Malmö. El își umpluse, până la tavan, întregul apartament cu ziare vechi, nelăsând decât «o potecă» foarte strâmtă, de la intrare până la pat. Organele de anchetă au declarat că, într-una din nopți, un teanc de ziare s-a prăbușit peste bătrân, în timp ce acesta dormea, strivindu-l”. În fața corpului său neînsuflețit, aplecați pios înaintea acestui proaspăt mormânt, resimțind adânc această pierdere - ireparabilă, ca orice pierdere -, Noi, colecționarii de ziare ai întregii lumi, castă nobilă, disprețuind
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
calandrate și credeam că am terminat, interviul cade și trebuie să o luăm de la capăt, cu un text oarecare din spec, plin de greșeli. Presați de faptul că la ora 11 noaptea Scânteia ne scoate din rotativă și pierdem provincia (teancurile de reviste trebuie duse la anumite trenuri), enervați că va trebui să așteptăm în ploaie autobuzul de noapte, care vine rar, alergăm bezmetici pe culoarele întunecoase spre tipografie și ne certăm cu paginatorii și linotipiștii care nu se grăbesc îndeajuns
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a avut asemenea probleme de rezolvat. Dornic să dea avânt orașului, să-i schimbe aspectul și să-l ridice în rândul acelora din Europa, în primele zile din cel de-al doilea mandat a pus pe masa Consiliului comunal un teanc de decizii și publicații. Fiind primăvară, a cerut tuturor locuitorilor să planteze pomi sau orice fel de arbori. Fiind preocupat de curățenia și schimbarea rapidă a orașului, a dispus ca angajații, consilierii și colaboratorii Primăriei să viziteze câte un număr
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Tamara. Bine? Bine, răspund, luînd pachetul. Mulțumesc mult! Desfac hîrtia și găsesc, legate cu o panglică, volumele de teatru ale lui Ibsen, traduse în românește. Doamne! exclam. Ibsen... Te bucuri? Îi iau mîinile, i le sărut, apoi întind mîna la teancul cu cărți de lîngă masă și scot o cărțulie albă, Demonul de Lermontov. Te rog! spun Tamarei, întinzîndu-i cartea, e darul meu. Mi-a mulțumit mai mult șoptind, cu buzele întredeschise, răsfoind cartea. Spune-mi, o întreb, Moș Crăciun trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
frumos. Are un birou cu două corpuri, două fotolii cu o măsuță între ele în fața biroului, o masă lungă cu cîte șapte scaune de o parte și de alta, un dulap de metal, o bibliotecă plină cu cărți politice și teancuri de ziare, iar în spatele biroului, lîngă fereastră, este o foarte frumoasă vitrină din metal nichelat și sticlă, în care stau diferite trofee obținute de echipele sportive sau artistice din combinatul nostru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină președinta, întinzîndu-mi mîna cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înainte de plecarea la Slatina. Dintre prietenele tale, nu am mai văzut nici vorbit cu Ina, Alecu și Paca. Casa hibernează oarecum. Cunoaște melancolia și resemnarea. Își va fi amintind oare de râsul tău, de cântecele tale? Azi am găsit un teanc de fotografii cu diferite etape din viața ta... Ceasul din sufragerie a bătut zece. Ți-aduci aminte sunetul lui? Sunt obosită de efortul făcut azi... Mă duc, ca un școlar bătut, să mă culc. Fii prudentă: să nu răcești, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de vară ieșim pe terasa de pe acoperiș, pe care o împărțim cu vecinii noștri, și stăm pe perne, bem vin și ascultăm. (Cel puțin, așa am făcut o dată). În clipa în care intru în casă, în hol ne așteaptă un teanc de scrisori și mă uit repede prin ele. Plicticos... Plicticos... Vogue-ul britanic! Ha! Plicticos... Factura cardului de la Saks Fifth Avenue. Mă uit preț de o clipă la plic, apoi îl iau și îl pun în geantă. Nu pentru că l-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
s-au ars siguranțele. — A. Da. Se uită în jur, mirat. Aha. — Ești bine? Mă uit la el îngrijorată. Am niște cafea. Îi dau o cană de cafea și el ia câteva înghițituri mari. După care ochii îi cad pe teancul de corespondență din mâna mea și, pentru prima dată, pare că se trezește cu adevărat. — Hei, ăla e Vogue-ul britanic? — Ăă... da, spun, punând-o undeva unde el să n-o poată ajunge. Deci.... cum merge cu rochia? — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mult. — Deci... toate chestiile astea... Danny arată în jur spre dezordinea din apartament. Sunt mai mult ale tale, sau mai mult ale lui? — Îhm... Mă uit în jur, spre toate lumânările mele de aromoterapie, pernuțele mele vintage de dantelă, spre teancurile de reviste. Preț de o clipă, îmi vine în minte imaginea apartamentului minimalist, imaculat pe care Luke l-a avut în Londra. — Păi... zic în cele din urmă. Un pic din amândouă... Ceea ce e destul de adevărat. Vreau să zic, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mi-au venit și câteva idei în legătură cu cortul, adaugă mami. Am văzut undeva la un magazin un cort foarte frumos, cu dungi și m-am gândit: „Trebuie neapărat să i-l arăt și lui Becky...“ Se apleacă și scoate un teanc de reviste cu coperți lucioase. Brides. Modern Bride. Wedding and Home. Toate strălucitoare, suculente și îmbietoare, ca o farfurie cu gogoși lipicioase. — Dumnezeule! zic, sforțându-mă să nu înșfac lacomă una dintre ele. N-am citit încă nici o revistă de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am știut că dai o petrecere în cinstea noastră! — Am discutat cu Luke. — Pe bune? Mie nu mi-a zis nimic. — Probabil că a uitat. Elinor îmi surâde distant, cu grație. Voi cere să-ți fie trimis și ție un teanc, ca să-ți poți invita niște prieteni. Să zicem... zece. — Păi... ăă... mersi. — Așa, cerem niște șampanie, să sărbătorim? — Ce idee minunată! spune Robyn. Eu am o vorbă, dacă nu serbezi o nuntă, ce mai serbezi? Îmi zâmbește cu un licăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce-o să faceți? Nu... știu! Avem prea multe alte lucruri la care să ne gândim în clipa asta. Că veni vorba... — Stres prenupțial, zice Danny atotștiutor. Soluția e un Martini dublu. Deschide dulăpiorul de cocktail și pe podea cad un teanc de broșuri cu liste de nuntă. — Hei! îmi spune cu reproș, culegându-le de pe jos. Te-ai înregistrat fără mine? Nu-mi vine să cred! Toată viața mi-am dorit cu disperare să mă înregistrez! Ai cerut și un aparat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
repede. E o chestiune extrem de intimă. Trebuie să... spun o poezie și să sărut fiecare dintre... — Bine, spune Judith, dându-și ochii peste cap. Mă rog. Se îndepărtează, iar eu rămân nemișcată, până când dispare din raza mea vizuală. Apoi strâng teancul de invitații la piept, mă grăbesc spre colț, ridic mâna și opresc un taxi care să mă ducă acasă. Când ajung, Luke încă nu a venit, iar apartamentul e la fel de întunecat și de liniștit cum a fost când am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cad ochii pe vraful de invitații la nunta de la Oxshott, pe care mami mi l-a dat să i-l dau lui Elinor. Iau și cel de-al doilea set de invitații și mă uit de la unul la celălalt. Un teanc de invitații albe. Un teanc de invitații bej. Două nunți. În aceeași zi. Peste mai puțin de șase săptămâni. Dacă dau verde la una dintre ele, mami nu-mi va mai vorbi niciodată. Dacă dau verde la cealaltă, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
invitații la nunta de la Oxshott, pe care mami mi l-a dat să i-l dau lui Elinor. Iau și cel de-al doilea set de invitații și mă uit de la unul la celălalt. Un teanc de invitații albe. Un teanc de invitații bej. Două nunți. În aceeași zi. Peste mai puțin de șase săptămâni. Dacă dau verde la una dintre ele, mami nu-mi va mai vorbi niciodată. Dacă dau verde la cealaltă, trebuie să plătesc o penalizare de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Mă uit la Luke, impresionată. Nu-și mai poate dezlipi privirea de la pozele astea. Ceea ce e o mare surpriză pentru mine. N-am crezut niciodată că se înnebunește după copii. Vreau să zic că majoritatea bărbaților, dacă le dai un teanc de poze cu sugari... — Eu n-am nici o poză cu mine bebeluș, zice, ajungând la o fotografie cu Ernie care doarme ca un îngeraș, la pieptul mamei lui. — Nu? Ei... — Mama le-a luat pe toate cu ea. Pe chipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
voie Michael să bea de la o vreme) și amestec în ierburi, care nu-mi prea place cum arată, după care ne croim drum care cum poate prin harababura din sufragerie către canapea. — Deci, spune el, dând la o parte un teanc de reviste pentru a se putea așeza. L-a ajuns și pe el stresul, până la urmă. Îmi urmărește mișcările, în timp ce îi torn laptele, cu mâinile tremurând. După cum se prezintă lucrurile, văd că nici tu n-ai prea scăpat. — Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
psihanalistul Bruno Bettelheim copilul trebuie să se găsească într-un moment din viața lui în care, fără ajutorul basmului, ar rămîne blocat, exclus, umilit, degradat și, din momentul în care coboară din mașină o fetiță de 10 ani cu un teanc de cărți în brațe , Ofelia pare pregătită, deschisă spre experiența magicului. Primul lucru pe care-l face este să culeagă de pe drum o piatră aparent inocentă, să găsească un idol de piatră aparent decăzut și să pună piatra la locul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]