1,731 matches
-
Se dau salarii foarte mari în construcții. Noi sîntem ultra calificați și avem căutare. Parcă eu n-aș avea căutare... Cu meseria mea mă hrănesc oriunde. Atunci hai și tu cu noi. Discuțiile se prelungesc, se vorbește despre euro, despre teancuri de euro și despre proiecte de viitor. Și nevestele? întreabă Vasile ca să se afle în vorbă. Se descurcă ele. Mă refer la... Sînt tinere... Păi, la asta ne referim și noi, rîd amicii. Ce, parcă noi vom rămîne sfinți acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mine, ei sînt niște copii. Daniel al meu are numai de zece, este student. În camera băiatului erau fel de fel de aparate, peste tot erau cabluri, prize și, mai ales, beculețe care clipeau încontinuu. Poliția scotocește și găsește cîteva teancuri de euro, de dolari, de franci elvețieni. Maria rămîne mută. Ea nu mînca decît ce rămînea de la băiat și el avea atîția bani. De unde? Nu fura, era cuminte, stătea mai mult în camera lui, nu tu fete, nu tu țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dat pe un drum greșit, scăpând de sub control și preschimbându-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit cu grijă în antreu și-am întins piciorul în spate ca să împing ușa. Într-o sincronizare perfectă cu pocnetul ei, fundul cutiei cedă și deșertă întreg conținutul pe podea. Scrisori. Un teanc umed de scrisori pe covorul din antreu. Am sprijinit cutia goală de capătul măsuței și-am îngenuncheat să arunc o privire mai atentă. Simian Keslev, Sheffield Road nr. 90. Harrison Brodie, St. Mary’s Road nr. 102. Steven Hall, York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi amintesc ce credeam că poate face Trey Fidorous ăsta, dar mi-am făcut un scop din găsirea lui. Era scriitor, profesor universitar, cred. L-am căutat mai întâi în lucrările lui dense și complexe, toate arhivate și uitate în teancurile din subsolul universității. Cu ajutorul lor, într-o bibliotecă din Hull am dat peste adnotările făcute de mâna lui într-un set de enciclopedii vechi. Acestea m-au condus la niște afișe ilegale, cu mult text din Leeds, iar în Leeds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ale fugii au fost corecte de la bun început. E foarte posibil să creadă lucrul ăsta. Sper să-mi simtă și puțin lipsa. Acum stau la birou, la mașina de scris, în dormitor. Ian e întins pe pat, doarme pe un teanc de carnețele. Zgomotul dictafoanelor nu-l mai deranjează. După atâta timp, nici eu nu-l mai aud. Curând, voi pune motanul în cutia lui de transport, voi strânge dictafoanele și voi pleca de acasă, poate pentru totdeauna. La două nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alarma noului meu telefon mobil, am tras păturile peste mine, m-am întors pe-o parte și m-am ghemuit cu genunchii la gură. Dictafoanele zumzăiau și șușoteau. Am întins mâna, am apucat rucsacul și am scos din el un teanc de hârtii și casete video împachetate în plastic. Fragmentul becului, încă uscat și intact. Lucram deja de șapte luni la decodarea celei de-a doua jumătăți, mai întâi acasă, în timp ce exersam personalitatea lui Mark Richardson, și apoi pe drum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Sanderson și puteam să obțin o ciornă cât de cât lizibilă. Nimic nu era sigur. Obscurul sistem de codificare QWERTY era conceput în așa fel încât să nu ai nimic până în momentul în care aveai totul. Am împachetat din nou teancul și l-am îndesat înapoi în rucsac. Peste o sută nouă minute Tușa Ruth avea să termine de pregătit sendvișurile. Am închis ochii, reamintindu-mi în gând să aduc niște carne pentru Ian. Epave din larg și de pe uscat, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în căutarea asta, mi-am cumpărat un telefon mobil. Am pus în funcțiune un sistem care să facă apelurile să treacă întâi printr-un derivator îngropat în corespondență și, pentru siguranță, așezat în camera încuiată, apoi mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale docurilor părăginite din Hull și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două tuburi de respirat, două măști de scufundător, un hamac și un aparat foto galben, subacvatic. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și negre și verzi și roșii, scrise cu pixul. — La naiba, am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că ar fi mai bine s-o las în pace un timp și m-am așezat lângă perete. Am luat ultima carte de telefon din teancul de lângă mine și am deschis-o la întâmplare. Reclame pentru servicii de catering, curățătorii de covoare și tapiserii, închirieri auto, operatori de autobază. O fotografie a unei femei cu o pălărie extravagantă, un camion cu sigla firmei de transport pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și șopti dă-te în spate. Am pășit cât de încet am putut înapoi spre intrare, făcând hârtiile să foșnească încet sub picioare. Nu-i adevărat, am spus. Doar nu poate să intre... — E cineva? spuse Scout. Mișcarea agitată de sub teancuri încetă. Urmă un tremur. Două mormane de hârtii începură să se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ia rucsacul, apoi găsește-l pe Ian. Sarcini simple. Un proces. O contrapondere la toate astea. M-am târât stângaci înapoi printre rafturile bibliotecii și mi-am croit drum pe scara spiralată în jos, sărind de pe ultima treaptă într-un teanc de hârtii adânc până la fluierul piciorului. Rucsacul se afla exact unde-l lăsasem. Și al lui Scout era acolo; stăteau amândouă laolaltă, unul lângă celălalt, unul puțin peste celălalt. M-am apropiat de ele. Cele două rucsacuri erau mărturia grăitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din scrin și un teanc de cărți deschise, scuturate, din corpul de bibliotecă. Doctorul specialist în șocuri nu mai putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul indiciu. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o cutie de pantofi. Lăsasem o urmă de picior pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Fidorous se întoarseră la montajul Orpheus iar și iar, aducând alte lucruri. Din când în când, doctorul mă striga ca să mă întrebe cum mă descurcam sau ca să-mi spună ce rol aveau obiectele pe care le includeau în machetă. Un teanc de cărți legate cu un lanț subțire deveni ancora, un suport de haine pornind din lateral era vinciul și o lanternă care-și arunca raza drept spre tavan era catargul. Mai adăugară și alte lucruri: scânduri, faruri de mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă gîndeam la cu totul altceva, și anume, la camera obscură din casa părintească, pe care mi-o făcusem lîngă odaia copiilor, Într-o cămară folosită pentru depozitarea rufelor. Dacă uitam să Încui ușa, intra peste mine servitoarea cu vreun teanc de fețe de pernă, și atunci clișeul se ducea de rîpă! După cum vezi, Îmi amintesc destul de limpede Întîmplări petrecute pînă la optsprezece ani, să zicem. Poți vorbi cît dorești despre acea perioadă. S-ar putea să găsești vreun indiciu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
obișnuit - un radio, cîteva romane polițiste, o reproducere după van Gogh (Floarea-soarelui, desigur). În timp ce telefonul suna și suna, Rowe Își dădea frîu liber imaginației. Da, În dulapuri nu s-ar găsi nimic interesant - nici scrisori de dragoste ascunse sub un teanc de batiste, nici vreun carnet de cecuri... Măcar dacă rufăria ar fi marcată cu inițiale! Dar nu, nimic personal. Nici măcar un cadou de la cineva! Ce mai, o cameră pustie, cu obiecte standard, cumpărate de-a gata. Deodată, auzi o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
obicei recădea Într-o reverie cețoasă, vecină cu somnolența. Conversația lâncezea un pic, la vârsta lui era inevitabil. În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea loc chiar azi după-amiază, nu suntem prea aglomerați În acest moment. Cât privește certificatul de Înhumare, nu cred că vor fi probleme... Nici o problemă, se repezi medicul cu un entuziasm cam excesiv. Am adus formularele... Surâzând jovial, scoase un teanc de foi. — La naiba, m-a lichidat..., făcu Bruno cu voce joasă. Într-adevăr, jucăria emise o scurtă frază muzicală veselă. — Sunteți de acord cu Înhumarea, domnule Clément? Întrebă funcționarul apăsând puțin cuvintele. Bruno sări ca ars. — Nici vorbă! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un fir. Bătrâna avea dreptate refuzând să Înțeleagă; omul nu e făcut ca să accepte moartea: nici pe a lui, nici pe a celorlalți. Se apropie de paznic, Îl Întrebă dacă Îi poate da niște hârtie; puțin surprins, acesta Îi Întinse teanc de foi cu antetul spitalului (acest antet avea să-i permită lui Hubczejak, mult mai târziu, să identifice textul În grămada de note găsite la Clifden). Unii oameni se agață cu ferocitate de viață, o părăsesc, cum spunea Rousseau, Încrâncenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de viață. Nu dădea absolut nici un semn că ar trăi, deși o făcea. Asemenea unui borcan cu gem de prune, putea fi pus oriunde. De obicei, stătea așezat pe scaunul de lângă ușa salonului, dar când acesta era ocupat de un teanc din fețe de pernă ori de trupul vreunei asistente, era depus frumușel pe pardoseală, pliat peste tăblia unui pat, asemenea unui preș, sau chiar agățat În perete, ca un tablou. La viața lui, Gustav fusese o celebritate, deși niciodată nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]