2,085 matches
-
despre mine. Nu ne-am ținut niciodată de mână! protestă Lizzie. — Dumnezeule! Crezi că-mi pasă dacă v-ați ținut de mână sau nu? Sau de orice altceva ați făcut, lucruri pe care nu le veți mărturisi niciodată? V-ați telefonat unul altuia, și v-ați întâlnit, și v-ați privit în ochi... aș spune că v-ați cunoscut de când lumea, cred că ai cunoscut-o pe Lizzie înainte de a fi întâlnit-o eu, cred că tu ai fost primul, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi să am mașina și să n-o am pe Hartley; să existe simbolul răpirii, dar nu și prințesa. Până la urmă am hotărât însă că trebuie să mă încred în speranță și deci să urzesc planul speranței, așa încât i-am telefonat șoferului de taxi și i-am cerut să aștepte cu mașina a doua zi, începând de la ora patru, lângă biserica din sat. După această acțiune, m-am simțit mult mai liniștit, de parcă, într-adevăr, perspectivele mele s-ar fi luminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
casa, pentru că, dintr-un moment în altul, așteptam fie sosirea lui Hartley, fie un „semn“ din partea ei; totuși am hotărât să risc, agățând în ușă un bilet pe care scria: „H. Așteaptă-mă. Mă întorc curând“. Am decis să nu telefonez anunțându-mi sosirea la hotel, pentru că doream să profit de avantajul surprizei. Dacă i-aș fi telefonat, Rosina ar fi avut timp să născocească o minciună elaborată. De asemenea, țineam să-mi ofer mărunta consolare de a-i vedea bucuria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
totuși am hotărât să risc, agățând în ușă un bilet pe care scria: „H. Așteaptă-mă. Mă întorc curând“. Am decis să nu telefonez anunțându-mi sosirea la hotel, pentru că doream să profit de avantajul surprizei. Dacă i-aș fi telefonat, Rosina ar fi avut timp să născocească o minciună elaborată. De asemenea, țineam să-mi ofer mărunta consolare de a-i vedea bucuria spontană la apariția mea. Căci, trebuie să recunosc, doream de la Rosina nu numai informații cu privire la cazul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
serios bolnav. Acum aveam un telefon, dar n-aveam doctor. Nu-mi venea să-l chem pe cel care mă consultase la două noaptea după „accident“ și, oricum, nici nu-i cunoșteam numele. M-am gândit o clipă să-i telefonez medicului meu de la Londra și să-i descriu simptomele, dar am hotărât să n-o fac, întrucât simptomele i-ar fi părut neinteresante. Chiar și în cazuri mai grave era greu să captezi interesul medului meu londonez. M-am consolat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui nu durase prea mult. A mea însă, a ținut, cred, ceva mai mult. Oricum, au trecut câteva zile în timpul cărora am zăcut toropit, incapabil să mă mișc, incapabil să mănânc. Nimeni nu m-a căutat, nimeni nu mi-a telefonat. M-am târât cu chiu și vai până la cotețul de câini, dar nimeni nu-mi trimisese vreo scrisoare. Poate că o fi având loc vreo grevă poștală sau o sărbătoare. Nu mă îngrijora prea tare lipsa de noutăți. Eram preocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unul la celălalt, eu surâzând vag, ea încordată și cu ochii strălucitori. Mă simțeam mai mult ca oricând expus privirilor trecătorilor, dar din fericire aceștia nu erau mulți la număr. Am început să vorbesc: — Drăguț din partea ta că mi-ai telefonat. Sunteți în trecere? Iartă-mă că nu vă invit să locuiți la mine, dar în momentul de fa]ă nu mă prea simt în stare să primesc musafiri. Nu, nu, în scurt timp o luăm din loc pe autostradă. Gilbert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și aș deveni o fantomă înspăimântătoare. Nu, renunțasem definitiv, și aveam impresia că procedasem astfel, profetic, chiar înainte de fuga ei finală. De ce oare, după acel indescriptibil ceai, am stat pur și simplu inactiv, în așteptare, imaginându-mi că o să-mi telefoneze? Am crezut, într-adevăr, că o să-mi dea un telefon? Mi-am închipuit, într-adevăr, că o să sară, în ultimul moment, în barca mea de salvare? Desigur că trebuie să fi fost convins, în subconștientul meu, că e incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
considerat că e ora prânzului, mi-am încălzit restul de supă congelată și am deschis o conservă de frankfurter și una de varză acră. Hotărâsem, pe jumătate, să plec a doua zi la Londra. Mă gândisem, pe jumătate, să-i telefonez lui James, care s-ar fi putut să se găsească încă în țară, și am mers până acolo încât i-am căutat numărul de telefon și l-am scris pe carnețelul de lângă aparat. Intenționam, pe jumătate, să-l sun pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chiar momentul pentru o carte pornografică, dar nu pot suporta pornografia. Am ales în cele din urmă Aripile porumbiței, adică altă poveste despre moarte și prăbușire morală. Ziua părea să se stingă, seara să se aprindă, și eu nu-i telefonasem nici lui James și nici șoferului de taxi. Mi-am spus că era prea târziu ca să mai plec cu primul tren de dimineață. Am să-i telefonez șoferului a doua zi și am să plec cu alt tren. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ziua părea să se stingă, seara să se aprindă, și eu nu-i telefonasem nici lui James și nici șoferului de taxi. Mi-am spus că era prea târziu ca să mai plec cu primul tren de dimineață. Am să-i telefonez șoferului a doua zi și am să plec cu alt tren. Nu-mi pusesem întrebarea ce aveam să fac la Londra. Să-mi aranjez apartamentul, să comand perdele? Asemenea lucruri aparțineau altei lumi. Cu toate că seara era caldă, am aprins focul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am amintit de cuvintele lui James: „Ce de-a ștrengării mai făceam împreună!“. Și am vrut să-i mulțumesc și, mulțumindu-i, să râd. M-am uitat la ceas. Abia trecuse de unsprezece noaptea, totuși era prea târziu ca să mai telefonez. Am alergat în bibliotecă, ținând o lumânare în mână, sufocându-mă și exclamând de emoție. Am format numărul lui James. Habar n-aveam ce voiam să-i spun. Mi-am adus doar aminte că trebuie să-l întreb dacă văzuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în dezamăgire. Poate că și plecase în Tibet? Sau poate că ieșise în oraș, să ia cina la vreun club sau cu vreun camarad de arme? Dumnezeule, cât de puține lucruri cunoșteam din viața lui! M-am decis să-i telefonez din nou a doua zi dimineața, și apoi să plec la Londra. M-am întors în bucătărie, am descuiat și am deschis ușa. Frica rece care mă încleștase mai înainte se mistuise cu totul. Am ieșit pe pajiște. În casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
citit-o. Era datată cu două zile în urmă, și conținea următoarele: „Dragă domnule Arrwoby, Spre regretul meu, trebuie să vă aduc la cunoștință o veste tristă. Nu am reușit să vă găsesc numărul de telefon. Dar dumneavoastră îmi puteți telefona la numărul indicat pe antetul hârtiei. Vestea tristă este că vărul dumneavoastră, domnul James Arrowby, a încetat din viață, de foarte curând. Eu sunt medicul său. Mi-a lăsat o notă scrisă prin care mă anunță că sunteți vărul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
anunță că sunteți vărul și unicul său moștenitor și mă roagă să vă aduc la cunoștință decesul său. Și mă conformez întocmai. Aș mai dori să adaug ceva, numai pentru dumneavoastră. Domnul Arrowby a murit în deplină pace. Mi-a telefonat să vin să-l văd, dar când am ajuns la el, l-am și găsit mort. Lăsase ușa apartamentului descuiată. Era așezat într-un fotoliu, iar pe chip avea o expresie de zâmbitoare seninătate. Țin să vă subliniez acest lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sosit câteva scrisori pentru James, dar toate sunt de la oameni de știință. Se pare că vărul meu era un bine cunoscut orientalist, care coresponda cu specialiști din lumea întreagă. Am trimis scrisorile unei persoane de la British Museum care m-a telefonat să mă întrebe de soarta cărților lui James. I-am cerut acestei persoane să se uite la cărți, și a venit ieri. Când a văzut bogăția bibliotecii, aproape că a leșinat de emoție și cupiditate. Nu știu ce să fac cu poemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în câteva mape. Neîndoielnic, o „relicvă personală“, dar fără nici un fel de dispoziție, nici o scrisoare orientativă. Toby Ellesmere, despre care cred că am mai spus că a intrat acum în branșa editorială, a aflat de existența lor și mi-a telefonat de două ori, cerându-mi-le. Poate că însuși James i-a vorbit despre ele. Toby nu le-a văzut niciodată și eu n-am de gând să i le arăt. De fapt, nici eu singur nu mă simt în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de nimic. Ba chiar răspândise zvonul, ca să ajungă și la urechea mea, că ea a cumpărat de la stat partea mea din casă... Ei, după ce-a murit ea, sora ei, care avea cu totul altă atitudine față de mine, mi-a telefonat și m-a rugat să viu să fac intervenții, pentru că nu poate vinde casa, că nimenea nu cumpără numai o parte din casă... Și am și fost și m-am înțeles foarte bine cu cumnată-mea, care rămăsese cu doi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Aurica! Ioi, ioi, mi-e rău... Ha, ha, ha, de bucurie... Între timp fratele meu care era medic de copii la policlinica CFR, care era vis-à-vis de gară, era înțeles cu ăștialalți care m-așteptau că dacă ies, să îi telefoneze lui și el să meargă s-o anunțe pe o altă soră de-a mea care stătea în gară, că dacă am domiciliu obligatoriu și mă duc la domiciliu ea de la gară să mă vadă. Deci ei se-organizaseră... Știi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
circuitului telefonic respectiv. (2) În cuprinsul avizului de comunicare asupra datei de desființare a circuitului telefonic, conform alin. (1), se va preciza în mod clar și faptul că de la data respectivă utilizatorul nu va mai beneficia de posibilitatea de a telefonă la numărul unic pentru apeluri de urgență." ... 9. Articolul 9 va avea următorul cuprins: "Art. 9. - Operatorii publici de telefonie mobilă, care furnizează aceste servicii de comunicații, au obligația să asigure primirea și retransmiterea apelului de urgență de la orice aparat
LEGE nr. 398 din 14 iunie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2002 privind funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenta. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142941_a_144270]
-
circuitului telefonic respectiv. ... (2) În cuprinsul avizului de comunicare asupra datei de desființare a circuitului telefonic, conform alin. (1), se va preciza în mod clar și faptul că de la data respectivă utilizatorul nu va mai beneficia de posibilitatea de a telefonă la numărul unic pentru apeluri de urgență. ... (3) Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației va supraveghea că toți operatorii publici de telefonie fixă care furnizează aceste servicii de comunicații să asigure primirea și retransmiterea automată a apelului de urgență de la toate
ORDONANTA nr. 18 din 24 ianuarie 2002 (*actualizata*) privind functionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenta. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139827_a_141156]
-
prin raportare la același referent: „Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald.” (M. Eminescu) În planul expresiei, termenii nu-și impun restricții, dar se pot situa pe aceeași poziție în interiorul unei categorii gramaticale, mai ales cazul: „N-am telefonat nimănui, nici lui Vinea, care nu dădea pe-acolo cu săptămânile, nici patronului, lui Șeicaru.” (M. Preda) Sub aspect structural, prezența unui termen rămâne necondiționată de prezența celuilalt. Relația de incidență se desfășoară între cele două planuri ale unui enunț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ți-a mai rămas sfânt, după ce ai călcat în picioare sufletul unui copil pentru scopurile tale meschine.” Prin poziția planului lor semantic în desfășurarea categoriei sintactice a modalității, enunțurile interogative pot fi reale, ipotetice, potențiale, optative, ireale etc.: „Mâine le telefonezi din nou?” (O. Paler), „O mai fi trăind? S-o fi măritat cu altul? Habar n-am.” (B. Fox, 95), „Dacă erau ei la telefon?” (O. Paler), „N-ai vrea să vorbești cu el?.. mi se adresează cu timiditate învățătorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de enunțuri interogative. Elementele interogative sunt specifice enunțurilor interogative parțiale, în structura cărora, realizează și diferite funcții sintactice: • pronume (adjective) interogative: cine, care, ce, ce fel de, cât (câtă, câți, câte): „Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi?” (O. Paler) „Ce fiară ciudată mă umple de sânge / oprind vânătoarea mistrețului meu?” (Șt.Aug. Doinaș) • adverbe interogative: unde, când, cum, cât, încotro, de câte ori: „Unde te duci? Când o să vii?” (M. Eminescu) Rămâne în afara vreunei funcții sintactice adverbul interogativ oare, caracteristic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o înlănțuire în care termenul secund devine un al doilea termen-bază pentru un al doilea termen secund ș.a.m.d. ia naștere o apoziție înlănțuită: „Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămânță de lumină.” (M. Eminescu, I, 94) „N-am telefonat nimănui, nici lui Vinea, care nu dădea pe-acolo cu săptămânile, nici patronului, lui Șeicaru...” (M. Preda, Viața..., 335) Când în desfășurarea relației, termenul-bază rămâne unic, iar termenul secund primește concomitent mai multe actualizări concrete, descriind mai multe aspecte ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]