3,283 matches
-
este baroc prin natura sa. La fel va proceda autorul și în Existența romantică (1980), o „schiță morfologică a romantismului”, în care se reformulează componentele de profunzime ale structurii și ipostazele ontic-romantice (visul, mitul, muzica, ruinele, călătoria, folclorul, ocultismul și temnița) la nivelul formelor deschise de viață și de artă. Dialectica lor de-a lungul timpului, studiată în Călătoriile Renașterii și noi structuri literare și în Barocul ca tip de existență, se continuă sugestiv în această lucrare. Aluziile frecvente la scriitorii
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
a întors din Germania, acuzatul Ovidiu Papadima a continuat să publice articole în «Universul» și în «Revista Fundațiilor Regale» prin care a preamărit fascismul și pe Octavian Goga”. „Câte vorbe, atâtea falsuri”, precizează P. Este condamnat la patru ani de temniță grea, făcuți la Jilava (unde a petrecut mai bine de doi ani), Craiova, Poarta Albă și Gherla. Este eliberat în noiembrie 1955, însă nu are dreptul să publice până în 1963. Dacă în 1941 este distins cu Premiul „Ion Heliade-Rădulescu” al
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
cel Bun și a împărtășit soarta multor fii de voievozi români, fiind ținut ostatic la Înalta Poartă, garanție a credinței față de turci a tatălui său. După moartea domnitorului, în 1557, P.C. este surghiunit în insula Rhodos, apoi trimis într-o temniță din Siria și prin alte locuri. Evadează spectaculos în 1559 (dacă nu cumva a rămas în închisorile turcești până prin 1570) și își începe demersurile pentru dobândirea tronului părintesc. La Stanbul întâi, prin 1571, apoi la Brașov, unde se află după ce
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
ECH, 1980, 8-10; Piru, Debuturi, 232; Constantin Călin, Eseuri și confesiuni, ATN, 1985, 10; Ulici, Lit. rom., I, 222-223; Vasile Spiridon, „Psihodrom”, LCF, 1995, 33; Cristian Livescu, Despre zonele erogene ale textului, CL, 1997, 9; Adrian Alui Gheorghe, Fiecare în temnița lui, CL, 2000, 3; Paul Cernat, „Omul de hârtie”, OC, 2000, 28; Mircea A. Diaconu, Emil Nicolae. Dorința de a fi o relicvă străveche aruncată pe țărm, CL, 2000, 11; Roxana Răcaru, Poezia și asfaltul, RL, 2002, 23. V.S.
NICOLAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288437_a_289766]
-
lăfăie în „mocirlă”. Autorul, care incriminează și educația defectuoasă ce agravează tarele moștenite, crede în posibilitatea răscumpărării unor greșeli în cazurile când resursele profunde nu sunt viciate. Texte lozincarde, cu o brumă de referiri la evenimente istorice, sunt Lucaci în temnița de la Seghedin, Inimă de soldat, ecou al luptelor de la Plevna, Lumină nouă (1914), unde este omagiat săteanul viteaz ca un „leu paraleu” în campania din 1913, la care participă cu „voioșie”, ca și În vârfuri, De la Marna, toate cu o
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
Sevastos, fie de D.C. Moruzi. Versurile cu acest subiect sunt selectate din Eminescu, Alecsandri, C. Stamati, G. Sion ș.a. Literatura străină este prezentă în rubrica permanentă „Foiletonul ziarului «Moldova»”, unde texte din Leonid Andreev (Șapte spânzurați), din Maxim Gorki (În temniță) și din alți scriitori ruși demonstrează că atitudinea declarat rusofobă a publicației nu se răsfrânge în evaluarea literaturii ruse. Printre scriitorii traduși mai pot fi amintiți E.A. Poe (Povești extraordinare), Lafcadio Hearn, E.T.A. Hoffmann. Alții, ca G.B. Shaw, Gabriele
MOLDOVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288220_a_289549]
-
Nu i-am condamnat erezia și nici inumana plăsmuire a „omului nou”. Ca ales al Domnului, n-am știut să predic prin vorbe și fapte speranța și curajul. În felul acesta, am semănat îndoiala față de credință. Deși creștinii venerabili făcuseră temniță grea pentru împotrivire față de bolșevism - din Banat până în Ucraina și din landul branderburgic până în Vorkuta sau Kamciatka -, tinerețele mele s-au obișnuit cu trista duplicitate a vieții de preot al Bisericii și colaborator al organelor de stat. Am acceptat excomunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că era silit să înfrunte întreaga furie a balenei vii, ci - după cum am văzut - trebuia să se urce și pe spinarea ei moartă, în mijlocul mării agitate și să coboare apoi în bezna din adîncul calei, ca să asude amarnic în acea temniță subterană, mînuind cu dibăcie butoaiele grele, pentru a le anima. într-un cuvînt, harponiștii de pe o balenieră sînt niște hamali, cum li se și spune. Sărmanul Queequeg! Dacă în momentele acelea, cînd corabia era cu burta pe jumătate goală, v-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noi Alexandru Jar a creat o imagine sugestivă a eroului comunist În Închisoare. Iată-l pe Boezar din Înterogatoriul: «(Ă)». Un poem se va intitula Stau singur În celulă și cânt, ca cel al lui Radu Pădure din Cântece de temniță: «Stau singur În celulă și cânt despre soare, despre lumină, despre vânt și despre revolta ce o simt oricând În oamenii acestui pământ!» Se concentrează aci o categorică replică la Florile de mucegai ale lui Arghezi (Ă). Tonul poemelor lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Pesta, organizând, în timpul revoluției de la 1848, o formație de gardiști naționali. După depunerea armelor la Șiria, a fost închis și, în 1852, condamnat la moarte pentru activitate revoluționară, pedeapsa capitală fiindu-i apoi comutată în șase ani de închisoare. În temniță, a învățat mai multe limbi, între care și româna. A întocmit apoi lucrări de gramatică, precum și un manual de conversație maghiar-german-român-ceh-sârb. La îndemnul lui Jókai Mór, a publicat în 1857, în gazeta „Magyar Sajtó”, articolul Román népköltészet [Poezie populară românească
ACOLADE ESTIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
Învinuit inițial pentru crima de favorizare a crimelor de acte de teroare și acte de pregătire la acte de uneltire contra securității interne a RPR, i s-a schimbat încadrarea, fiind, în cele din urmă, condamnat la 5 ani de temniță grea și confiscarea averii pentru nedenunțarea actelor de teroare, dar achitat în privința celorlalte acuzații. Datorită acestei schimbări de încadrare, Bărbosu a avut o condamnare mai mică decât ceilalți implicați. Comportamentul lui Bărbosu pe parcursul acțiunii de la Gherla este contradictoriu. Cu toate că, împreună cu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
comuna basarabeană Dudești pe 24 mai 1928 și a fost arestat pentru activitate în cadrul centrului studențesc legionar Iași, unde era student în anul II la Electromecanică. A primit o condamnare de 5 ani, redusă, în urma recursului, la 4 ani de temniță grea1. A fost transferat de la Suceava la Pitești la începutul lui noiembrie 1949 și ținut în carantină la o cameră de la subsol, împreună cu Bogdanovici, Lucinescu, Dan Dumitrescu, Cornel Pop, Păvăloaie, Mărtinuș și alți câțiva deținuți. A participat la bătăile din
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Nicolae Călinescu" S-a născut la 18 ianuarie 1924 în comuna Plenița, județul Dolj, și a urmat cursurile Liceului Militar din Craiova și Timișoara. În octombrie 1941, a fost condamnat la muncă silnică pe viață, însă după doi ani de temniță a fost trimis pe frontul de răsărit și a căzut prizonier în Crimeea. A reușit să evadeze din lagărul de la Tiraspol și s-a întors pe jos în țară, unde s-a prezentat la un alt regiment, alături de care a
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Medicină din Timișoara, deși s-a transferat ulterior la Cluj. A fost arestat prima dată în urma alegerilor din noiembrie 1946, iar a doua oară în octombrie 1948. Fugit de sub escortă și prins ulterior, a fost condamnat la 7 ani de temniță grea, într-un proces din 14 iulie 1950. A fost închis la Jilava (mai 1949 - iulie 1950), Poarta Albă (21 iulie 1950 - noiembrie 1950), Peninsula (noiembrie 1950 - iulie 1953), Gherla (iulie 1953 - ianuarie 1955) și Oradea (ianuarie - aprilie 1955). Contactul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
decembrie 1949. Transportat la Jilava, a fost avertizat de Iosif V. Iosif și Ion Păunescu asupra bătăilor din Pitești, astfel că l-a rugat pe grefier, un fost gardian care se purtase omenește cu deținuții, să nu îl trimită în temnița argeșeană. Grefierul l-a ajutat până în iunie 1951, când s-a scuzat că nu îi mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o perioadă în care nu mai aveau loc torturi. Transferat la Gherla cu lotul din august
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cei bătuți, să îi predea lista cu cei care pot fi folosiți mai departe în acțiune ca agresori, pentru a fi mutați în camere cu regim mai blând, să îi facă o listă cu cei din secțiile muncă silnică și temniță grea care trebuie torturați, dar și să tortureze. Ordinul de a bate l-ar fi primit în a doua jumătate a lui noiembrie 1949 și a „rămas valabil până la plecarea mea din penitenciarul Pitești, adică până în august 1951”2. Popa
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pe 17 decembrie 1954. Aurel Vișovan 2tc "Aurel Vișovan2" Arestat în vara lui 1948 pentru că organizase un grup de elevi în Sighetu Marmației pe o structură asemănătoare cu aceea a Frățiilor de Cruce, a fost condamnat la 10 ani de temniță grea. Transferat la Pitești în toamna lui 1949, a fost torturat la camera 4-spital la sfârșitul lui decembrie, după ce i-au fost smulse informațiile de către Coriolan Gherman. La schingiuirea celor din seria sa au participat atât deținuții din jurul lui Țurcanu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Editura Mașina de Scris, București, 2007. Ivan, Sabin, Pe urmele adevărului, ediția a II-a, prefață de Ștefan-Augustin Doinaș, Editura Ex Ponto, Constanța, 1996. Jela, Doina, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Editura Humanitas, București, 2001. Leahul, Victor, Starțun, între temniță și vecie, Editura Mușatinia, Roman, 2006. Lucinescu, Dan, Jertfa (Transfigurări), Editura Fides, Iași, 1997. Maxim, Virgil, Imn pentru crucea purtată, vol. II, 1948-1964-1989, Editura Gordian, Timișoara, 1997. Măgirescu, Eugen, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea de la Pitești, text stabilit de Remus
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
război. Dar nu umblă cum se umblă, ci vin seara pe la umbră, și vin noaptea pe furiș cu spionii prin tufiș. Vin pe noapte făr de lună rău mai cobesc prin comună. „Avioane-n cinci coloane, foc și bombe-americane. Lagăr, temniță și fiare! Moarte și spânzurătoare!” Strigă mamele cu dor „Ce suspini tu, puișor?” Stați voi mame-n bună pace! Lăsați pruncii să se joace! Să se joace și să râdă nimeni n-o să vi-i ucidă. Și-ar trimite Tito
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prin tot ce expune și istorisește, dacă acesta e întreg adevărul. Dacă, în alți termeni, singura alternativă la suportarea morții prin teroarea istoriei rămâne fuga. Dacă da, ai unde să fugi? Experiența lui Alexandru Șerban dovedește că nu. Fugind din temniță, el nimerește într-o piață în care, fără nici o constrângere, o masă de oameni aplaudă și aclamă atât de aidoma dresaților dintre care a fugit, încât personajul crede, la început, că aude tot ropotele și glasurile din „sertar”. Astfel realizează
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
-l în tripla ipostază de redactor al „Dreptății”, de apărător al lui Gavril Trifon și de acuzat, pentru 72 de articole considerate subversive de autoritățile austro-ungare. Este condamant la doi ani de închisoare și execută cincisprezece luni de detenție în temnița de la Vác. Practică activități didactice și gazetărești la Brașov, Cernăuți și Sibiu, iar din 1901 se stabilește la Lugoj, unde înființează și conduce gazetele „Drapelul” (1901-1920) și „Banatul” (1905), semnând un mare număr de articole socio-politice, dar și de limbă
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
portretele unor personalități, tabletele și foiletoanele, risipite în număr mare în diferite publicații. Memoriile-document își află locul și în partea cea mai substanțială a operei sale, Din zbuciumul vieții (Însemnări contimporane și autobiografice), scriere elaborată în intervalul martie-iunie 1918, în temnița de la Seghedin. Memorialistul și-a exprimat, testamentar, dorința ca manuscrisul să fie încredințat tiparului abia după trecerea câtorva decenii, astfel încât, până în 1972, când a apărut cu titlul Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane și autobiografice), lucrarea a rămas necunoscută. Paralel cu
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
în 1945, în contumacie, la închisoare pe viață, este arestat un an mai târziu. Eliberat în 1947, se alătură grupurilor de partizani din munți, făcând parte din comandamentul mișcării legionare de rezistență anticomunistă. Prins în februarie 1949, e osândit la temniță grea. La mai mult de un deceniu după punerea în libertate (1964), în martie 1977, obține azil politic, stabilindu-se în SUA. S-a stins după o suferință îndelungată. În țară, a colaborat, iscălind cu inițiale, cu prescurtări ale numelui
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
din Salonic. Emigrează în România, unde își ia bacalaureatul la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Se înscrie în București la Politehnică, dar este arestat în 1949 ca „dușman al poporului muncitor” și eliberat abia după ce face ani grei de temniță, petrecuți în parte și la Pitești, experiență din care a rezultat cartea Pitești - Centru de reeducare studențească, apărută mai întâi la Madrid, în 1963, în Canada, la Hamilton, în 1989, în SUA, la Englewood, în 1971, și la București, în
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
poezie, în limba română, ca și în grai aromân. În mod deosebit este de menționat culegerea Cântiți tră niagărșiri [Cântece spre neuitare] (1996). Sorgintea celor mai multe dintre poeme sunt tot închisorile comuniste: „Majoritatea poeziilor [...] din această carte au fost scrise în temnițele comuniste”, mai întâi în minte, „pe vremea când nu ni se permitea nici măcar umbră de creion sau hârtie. Descoperisem însă placa de ardezie, confecționată din curea și praf DTT, iar drept creion, o așchie de scândură smulsă din prici sau
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]