2,111 matches
-
cu Euler) și al teoriei formelor pătratice. A demonstrat teorema lui Wilson pentru numere prime și conjectura lui Bachet referitoare la descompunerea unui număr întreg în patru pătrate perfecte. Numele lui apare aproape peste tot în matematică. Astfel, este celebră teorema din teoria grupurilor care îi poartă numele, o altă teoremă referitoare la fracțiile continue, precum și ecuația diferențială a lui Lagrange. În analiza matematică el a dat formula restului pentru dezvoltările în serie Taylor, formula creșterilor finite și formula de interpolare
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
lui Wilson pentru numere prime și conjectura lui Bachet referitoare la descompunerea unui număr întreg în patru pătrate perfecte. Numele lui apare aproape peste tot în matematică. Astfel, este celebră teorema din teoria grupurilor care îi poartă numele, o altă teoremă referitoare la fracțiile continue, precum și ecuația diferențială a lui Lagrange. În analiza matematică el a dat formula restului pentru dezvoltările în serie Taylor, formula creșterilor finite și formula de interpolare; a introdus metoda multiplicatorilor pentru rezolvarea problemei aflării extremelor condiționate
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
mecanica analitică, introducând metoda "multiplicatorilor Lagrange" (1788). S-a implicat, de asemenea, în astronomie, efectuând cercetări ample cu privire la "problema celor trei corpuri", unul din rezultatele sale fiind punerea în evidență a punctelor de oscilare („punctele lui Lagrange”) în 1772. O teoremă celebră îi este atribuită: Teorema lui Lagrange.
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
Lagrange" (1788). S-a implicat, de asemenea, în astronomie, efectuând cercetări ample cu privire la "problema celor trei corpuri", unul din rezultatele sale fiind punerea în evidență a punctelor de oscilare („punctele lui Lagrange”) în 1772. O teoremă celebră îi este atribuită: Teorema lui Lagrange.
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
recherche scientifique") pentru ansamblul lucrărilor sale științifice. A murit la 17 octombrie 1963, la vârsta de 97 de ani. Unul dintre rezultatele care l-a făcut celebru pe Jacques Hadamard a fost demonstrația pe care a dat-o în 1896 teoremei numerelor prime, care descrie distribuția asimptotică a numerelor prime (teoremă demonstrată independent, în același an, și de ). De asemenea, el a definit conceptul de „problemă bine pusă” în domeniul ecuațiilor diferențiale. Numele său a fost dat „” utilizate în „transformata Hadamard
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
17 octombrie 1963, la vârsta de 97 de ani. Unul dintre rezultatele care l-a făcut celebru pe Jacques Hadamard a fost demonstrația pe care a dat-o în 1896 teoremei numerelor prime, care descrie distribuția asimptotică a numerelor prime (teoremă demonstrată independent, în același an, și de ). De asemenea, el a definit conceptul de „problemă bine pusă” în domeniul ecuațiilor diferențiale. Numele său a fost dat „” utilizate în „transformata Hadamard” (o generalizare a transformatei Fourier) și având un vast domeniu
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
evenimentele psihotronice se solicită să se facă apel la cunoștințele de fizica. La începutul secolului anterior, Ernst Schrodinger și Werner Heisenberg au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici. Teorema lui Bell și conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici. Teorema lui Bell și conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis oamenilor de știință să transmită informația în condiții de securitate. Dacă corpul biofizic este un câmp cuantic, atunci când se divide pentru a realiza acțiunea psihotronica, fiecare componentă va cunoaște
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
(n. 21 august 1789, Paris - d. 23 mai 1857, Sceaux, Hauts-de-Seine) a fost unul dintre cei mai importanți matematicieni francezi. A demarat un proiect important de reformulare și demonstrare riguroasă a teoremelor de algebră, a fost unul dintre pionierii analizei matematice și a adus o serie de contribuții și în domeniul fizicii. Datorită perspicacității și rigurozității metodelor sale, Cauchy a avut o influență extraordinară asupra contemporanilor și succesorilor săi. Catolic și monarhist
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
solar. În 1845, memoriul lui Le Verrier asupra planetei Pallas este verificat de Cauchy în câteva ore. formula 7 ° formula 8 formula 9 formula 10 cu condițiile inițiale formula 11. Existența și unicitatea soluției au fost demonstrate de Cauchy și, mai târziu de Sofia Kovalevskaia (Teorema Cauchy-Kowalevski). formula 12 . Ca și André-Marie Ampère, Cauchy a fost un monarhist antiliberal. Pentru a-și face cunoscută gândirea regalistă nu a ezitat să se folosească de poziția sa la Academie. În 1830 s-a autoexilat în semn de protest față de
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
de teleportare cuantică, cu folosirea fotonilor cuplați. Fotonul ce trebuia teleportat a fost scanat, și proprietățile sale cuantice au fost copiate pe un foton de schimb. Apoi, fotonul inițial a fost recreat în alt loc, la o distanță arbitrară, dovedind teoremele propuse de Einstein, pentru a explica "straniile acțiuni la distanță". Numeroși fizicieni de la Universitatea Innsbruck și de la Institutul Național de Standarde și Tehnologii au lucrat independent pentru a teleporta ioni de calciu și beriliu în 2004. Două grupe au folosit
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]
-
Dacă toate derivatele parțiale mixte de ordinul doi sunt continue într-un punct (sau pe o mulțime), funcția "f" se numește funcție de clasă C în acel punct (sau pe acea mulțime); în acest caz, derivatele parțiale pot fi interschimbate conform teoremei lui Clairaut: Ecuații cu derivate parțiale
Derivată parțială () [Corola-website/Science/309756_a_311085]
-
din geometria diferențială este o afirmație despre integrarea formelor diferențiale care generalizează câteva teoreme din calculul vectorial. Își trage numele de la Sir George Gabriel Stokes (1819-1903), deși primul care a enunțat această teoremă a fost William Thomson (Lord Kelvin) și apare într-o scrisoare a acestuia către Stokes. Teorema a fost numită după Stokes
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
din geometria diferențială este o afirmație despre integrarea formelor diferențiale care generalizează câteva teoreme din calculul vectorial. Își trage numele de la Sir George Gabriel Stokes (1819-1903), deși primul care a enunțat această teoremă a fost William Thomson (Lord Kelvin) și apare într-o scrisoare a acestuia către Stokes. Teorema a fost numită după Stokes din cauza obiceiului acestuia de a o include în examenele pentru premiul Cambridge. În 1854, a cerut studenților săi să
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
formelor diferențiale care generalizează câteva teoreme din calculul vectorial. Își trage numele de la Sir George Gabriel Stokes (1819-1903), deși primul care a enunțat această teoremă a fost William Thomson (Lord Kelvin) și apare într-o scrisoare a acestuia către Stokes. Teorema a fost numită după Stokes din cauza obiceiului acestuia de a o include în examenele pentru premiul Cambridge. În 1854, a cerut studenților săi să demonstreze această teoremă la un examen. Nu se știe dacă a reușit vreunul din ei. Teorema
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
William Thomson (Lord Kelvin) și apare într-o scrisoare a acestuia către Stokes. Teorema a fost numită după Stokes din cauza obiceiului acestuia de a o include în examenele pentru premiul Cambridge. În 1854, a cerut studenților săi să demonstreze această teoremă la un examen. Nu se știe dacă a reușit vreunul din ei. Teorema fundamentală a calculului integral spune că integrala unei funcții "f" pe intervalul ["a", "b"] poate fi calculată prin găsirea unei primitive "F" a lui "f": este o
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
Teorema a fost numită după Stokes din cauza obiceiului acestuia de a o include în examenele pentru premiul Cambridge. În 1854, a cerut studenților săi să demonstreze această teoremă la un examen. Nu se știe dacă a reușit vreunul din ei. Teorema fundamentală a calculului integral spune că integrala unei funcții "f" pe intervalul ["a", "b"] poate fi calculată prin găsirea unei primitive "F" a lui "f": este o generalizare a acestei teoreme în următorul sens. Astfel, teorema fundamentală spune: Fie "M
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
Nu se știe dacă a reușit vreunul din ei. Teorema fundamentală a calculului integral spune că integrala unei funcții "f" pe intervalul ["a", "b"] poate fi calculată prin găsirea unei primitive "F" a lui "f": este o generalizare a acestei teoreme în următorul sens. Astfel, teorema fundamentală spune: Fie "M" o varietate orientată derivabilă pe porțiuni de dimensiune "n" și fie formula 3 o formă "n"−1 care este formă diferențială cu suport compact pe "M" de clasă C. Dacă se notează
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
reușit vreunul din ei. Teorema fundamentală a calculului integral spune că integrala unei funcții "f" pe intervalul ["a", "b"] poate fi calculată prin găsirea unei primitive "F" a lui "f": este o generalizare a acestei teoreme în următorul sens. Astfel, teorema fundamentală spune: Fie "M" o varietate orientată derivabilă pe porțiuni de dimensiune "n" și fie formula 3 o formă "n"−1 care este formă diferențială cu suport compact pe "M" de clasă C. Dacă se notează cu ∂"M" frontiera lui "M
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
fie formula 3 o formă "n"−1 care este formă diferențială cu suport compact pe "M" de clasă C. Dacă se notează cu ∂"M" frontiera lui "M" cu orientarea indusă, atunci Aici "d" este derivata exterioară, definită folosind doar structura varietății. Teorema este adesea folosită în situații în care "M" este o subvarietate orientată a unei varietăți mai mari pe care forma formula 3 este definită. Teorema se extinde ușor la combinații liniare de subvarietăți derivabile pe porțiuni, așa-numitele lanțuri. Teorema lui
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
lui "M" cu orientarea indusă, atunci Aici "d" este derivata exterioară, definită folosind doar structura varietății. Teorema este adesea folosită în situații în care "M" este o subvarietate orientată a unei varietăți mai mari pe care forma formula 3 este definită. Teorema se extinde ușor la combinații liniare de subvarietăți derivabile pe porțiuni, așa-numitele lanțuri. Teorema lui Stokes arată apoi că formele închise definite până la o formă exactă pot fi integrate pe lanțuri definite doar până la o frontieră. Forma generală a
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
varietății. Teorema este adesea folosită în situații în care "M" este o subvarietate orientată a unei varietăți mai mari pe care forma formula 3 este definită. Teorema se extinde ușor la combinații liniare de subvarietăți derivabile pe porțiuni, așa-numitele lanțuri. Teorema lui Stokes arată apoi că formele închise definite până la o formă exactă pot fi integrate pe lanțuri definite doar până la o frontieră. Forma generală a teoremei lui Stokes cu forme diferențiale este mai puternică și mai ușor de folosit decât
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
se extinde ușor la combinații liniare de subvarietăți derivabile pe porțiuni, așa-numitele lanțuri. Teorema lui Stokes arată apoi că formele închise definite până la o formă exactă pot fi integrate pe lanțuri definite doar până la o frontieră. Forma generală a teoremei lui Stokes cu forme diferențiale este mai puternică și mai ușor de folosit decât cazurile speciale. Deoarece în coordonate carteziene versiunile tradiționale pot fi formulate fără instrumentele geometriei diferențiale, ele sunt mai accesibile și au denumiri mai familiare. Formele tradiționale
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
sferice sau cilindrice. Există un potențial de confuzie în felul în care sunt aplicate denumirile, și utilizarea formulărilor duale. Acesta este cazul 1+1 dimensional dualizat (dualizat pentru că este o afirmație despre câmpurile vectoriale). Acest caz special este adesea denumit "teorema lui Stokes" în multe cursuri universitare de introducere în calculul vectorial. Teorema Kelvin-Stokes clasică: ceea ce leagă integrala de suprafață a rotorului unui câmp vectorial pe o suprafață formula 9 în spațiul tridimensional euclidian de integrala curbilinie a câmpului vectorial pe frontiera
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]
-
sunt aplicate denumirile, și utilizarea formulărilor duale. Acesta este cazul 1+1 dimensional dualizat (dualizat pentru că este o afirmație despre câmpurile vectoriale). Acest caz special este adesea denumit "teorema lui Stokes" în multe cursuri universitare de introducere în calculul vectorial. Teorema Kelvin-Stokes clasică: ceea ce leagă integrala de suprafață a rotorului unui câmp vectorial pe o suprafață formula 9 în spațiul tridimensional euclidian de integrala curbilinie a câmpului vectorial pe frontiera acelei suprafețe, este doar un caz special al teoremei lui Stokes generale
Teorema lui Stokes () [Corola-website/Science/309985_a_311314]