4,773 matches
-
în atenție noțiuni precum adevăr, semnificație, impact sau coerență. Nu în ultimul rând, disciplina înseamnă metode specifice de acces la cunoaștere: cuantificare, observare, experiment, interpretare, analiză etc. „Practicienii” înșiși din diferitele domenii sunt un produs al disciplinelor, fie că sunt teoreticieni sau cei care experimentează, specializați sau generaliști, „normali” sau „revoluționari”1, centrați pe explicarea lumii sau pe înțelegerea ei. Aceștia sunt, în primul rând, practicienii disciplinari „puri”, ce populează mediile academice, dar și ceilalți actori ai vieții sociale, culturale și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
pentru Înțelegerea realităților prezente și provocărilor viitoare” (Snow, 2007, p. XIII). Așadar, sfârșitul epocii bipolare și noul context internațional au creat o criză nu numai pentru civilii și militarii care pun În practică politicile de securitate națională, ci și pentru teoreticienii și strategii de pretutindeni. În România, lipsa unor instrumente și dezbateri teoretice adecvate se resimte și pe fondul schimbării regimului politic, care a atras după sine scoaterea din uz a doctrinei „războiului Întregului popor” și care, odată cu integrarea În Alianța
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
practica a impus utilizarea unor teorii de rang mediu, utile În formularea strategiei de securitate națională, dar și a unor seturi de „bune practici”, ca mijloc pentru alocarea rațională a resurselor, În vedere a Îndeplinirii obiectivelor politicii de securitate națională. Teoreticianul american Gregory D. Foster Încearcă să găsească legătura dintre teorie și strategie și ajunge la concluzia că strategia poate fi considerată o Încercare de teoretizare, prin aceea că ia În considerare legități din istorie pentru explicarea unor fenomene recente și
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
timp, ea nici nu a fost văzută ca o problemă principală a statelor (Buzan, 1991b, p. 2), pentru că problemele de putere și de pace erau considerate ca dimensiuni mult mai importante. Securitatea a fost văzută de către majoritatea practicienilor și a teoreticienilor ca un derivat al problematicii puterii, ceea ce a făcut ca ea să fie un concept „subdezvoltat” (Buzan, 1991b, p. 2). Cu toate acestea, În relațiile internaționale de după Războiul Rece, securitatea, ca noțiune și domeniu de interes practic, a devenit mult
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
freedom from want („eliberarea de nevoie”), dar, preluată de cercurile academice și politice, definiția a fost În general restrânsă la freedom from fear („eliberarea de teamă”), și astfel se concentrează pe problematica violenței Înăuntrul și În afara statului. În această perspectivă, teoreticienii care se ocupă de securitatea umană avertizează Împotriva statului ca prim factor cu potențial destabilizator al securității individului. Se pune Însă accentul și pe problemele legate de mediul Înconjurător, securitatea economică și, În general, factorii care pot pune În pericol
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
studiu. În timpul Razboiului Rece, securitatea era domeniul aproape exclusiv al ministerelor de apărare și al centrelor ce se ocupau de politici de apărare (Walt, 1991). În vederea acestui fapt este important de reținut că studiul securității este o disciplină dominată de teoreticienii din vest, cu puține contribuții (comparativ vorbind) din partea celorlalte mari puteri, Rusia, Chinaxe "China", Indiaxe "India", Braziliaxe "Brazilia", și, mai ales, că studiul securității nu este securitatea Însăși, și că dezbaterile contribuie la constituirea unei perspective asupra acestui subiect. În legătură cu
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ideilor, un cadru clar organizat. În consecință, prezența elementului propedeutic și euristic sau a altor tehnici pedagogice devine un scop În sine. Iar acest scop este complementar cu cel de creare, de cunoaștere. Acesta este contextul Înțelegerii modului În care teoreticienii previziunii strategice, de la Herman Kahn până azi, au conceput cadrul teoretic al scenariilor. Scenariile, În concepția lui Kahn, sunt „ipotetice secvențe de evenimente, construite cu scopul de a focaliza atenția asupra proceselor cauzale și punctelor de decizie” (Kahn, 1967, p.
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pe echilibrul puterilor a dominat existența internațională a României (1878-1991), studiul se concentrează asupra măsurilor de ordin politico-militar și asupra politicii de alianțe a elitei românești. În perioada postgeopolitică, În care sectorizarea securității devine un concept acceptat și utilizat de teoreticienii și practicienii relațiilor internaționale din România, cercetarea se orientează cu precădere asupra strategiilor naționale de securitate. Înainte de a intra În subiectul principal al capitolului, considerăm că sunt necesare câteva precizări mai Însemnate legate de statutul României ca actor internațional În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pe echilibrul puterilor, a dominat existența internațională a României (1878-1991), studiul se concentrează asupra măsurilor de ordin politico-militar și asupra politicii de alianțe a elitei românești. În perioada post-geopolitică, În care sectorizarea securității devine un concept acceptat și utilizat de teoreticienii și practicienii relațiilor internaționale din România, cercetarea se orientează cu precădere asupra strategiilor naționale de securitate. Procesul de planificare, programare, bugetare și evaluare În armata României (Jan Gavrilă și Mihai Iancu) Un nou sistem de planificare a apărării a fost
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
parte a volumului din 1997, Trădarea cuvintelor, unde sunt analizate diverse contribuții în eminescologie, de la D. Popovici la Mircea Cărtărescu. Foarte utilă este încercarea de a-l situa pe D. Caracostea în peisajul ideilor literare românești și europene (D. Caracostea, teoretician și critic literar, 1999), teză de doctorat care cuprinde abordarea studiilor de lingvistică, stilistică și poetică ale lui Caracostea, problema „formei interne” și relectura lui Humboldt, înțelesurile noțiunii de „expresivitate” în limba română, evoluția ideilor literare ale autorului, aportul acestuia
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
înțelesurile noțiunii de „expresivitate” în limba română, evoluția ideilor literare ale autorului, aportul acestuia la eminescologie, la teoria literară și folcloristică, problema criticii genetice ș.a. SCRIERI: Eminescu și lirica românească de azi, Cluj-Napoca, 1990; Trădarea cuvintelor, București, 1997; D. Caracostea, teoretician și critic literar, București, 1999; Histoires littéraires: littérature et idéologie dans l’histoire de la littérature roumaine, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, Cluj-Napoca, 1991 (în colaborare cu Diana Adamek); Ioana Em. Petrescu, Cursul „Eminescu”, Cluj-Napoca, 1991
BOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285826_a_287155]
-
, Savin (15.V.1925, Roman - 4.III.1977, București), critic și teoretician literar. Este fiul Perlei și al lui Filip Baraș, angajat al Teatrului Național din Iași. B. (al cărui nume la naștere este Raul) a absolvit Liceul Național din Iași, tot aici începând Facultatea de Litere, pe care o termină la
BRATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
retras. Spirit lucid până la scepticism, inhibat din exces de reflexivitate, cititor insațiabil, bonomul acesta era modestia însăși. Interlocutor agreabil, surâzător, nu făcea caz niciodată de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie, psihologie, economie, politică). Amplul studiu Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget cu apetență pentru noțiunile abstracte, sagacitatea comentariului fiind susținută de o cumpănită orientare în mișcarea de idei a vremii. Că avea o certă disponibilitate pentru argumentația în plan
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
scrisul cu atât mai creditabil, B. s-a impus de la un an la altul ca un critic adevărat - nici mai mult, dar nici mai puțin decât atât. SCRIERI: Pe marginea cărților, Iași, 1923; Alexandru Xenopol, gânditor, Iași, 1925; Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei, București, 1928; În jurul teoriei genurilor literare, Iași, 1930; Naturalismul în opera lui Delavrancea, București, 1936; Titu Maiorescu și locul lui în cultura românească, Iași, 1940; Figuri și note istorico-literare, București, 1944; Scrieri, îngr. Ilie Dan, pref.
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
alegorică a societății de consum, în care, pe urmele gândirii lui Spengler, goana după bunăstare materială a Occidentului este echivalată cu amurgul culturii și spiritualității: „Ce impecabilă mașină e această civilizație. De ce oare desăvârșirea dă un presentiment al morții?” Ca teoretician al literaturii, alături de contribuția decisivă pe care și-a adus-o la reinstaurarea lirismului în poezia românească de după 1947 - cea mai spectaculoasă atitudine fiind dezicerea, în 1956, de propria sa creație proletcultistă -, B. este autorul unei Schițe de fenomenologie poetică
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
poate să comunice cu totalitatea („realitatea generală”), B. pledează pentru abolirea individualismului și pentru societatea autentică („etnică”), în armonie cu „misterul lucrurilor” și cu legile realității generale. „Curentul de autohtonizare” a culturii, pe care aveau să-l susțină și alți teoreticieni de la „Gândirea” (în speță, ortodoxiștii), atribuie autenticitate numai formelor culturale dezvoltate pe notele specificului etnic. Dacă întâia formă care s-a autohtonizat este, în concepția lui B., literatura, iar cea de pe urmă filosofia („expresia superlativă a cunoașterii de sine, fundamentală
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Streinu, Liviu Rusu, Edgar Papu, Ion Biberi. În partea a doua, ce se referă la „ipostaze străine”, autorul își articulează comentariul după aceeași dispunere: pe de o parte poeticile vii, moderniste, ca futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul; pe de altă parte, teoreticieni, esteticieni, filosofi ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist, atitudine confirmată de o întreagă orientare
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
din școala primară și din liceu (Donaldson, Graham, Hansen, 1994, pp. 195-216). Astfel, în timp ce există un consens general cu privire la faptul că debutul alcoolismului își are originea în copilărie (și astfel apare necesitatea aplicării metodelor de prevenire la o vârstă fragedă), teoreticienii sunt preocupați de testarea eficienței diferitelor metode profilactice aplicate în perioada dinaintea adolescenței, datorită faptului că rata alcoolismului este foarte redusă la această vârstă. Prin urmare, orice metodă profilactică devine ineficientă dacă este aplicată pe un lot de subiecți cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
criză și în perioadele de criză. Rolul suportului social este acela de a integra social individul, de a-i crește stima de sine, de a-l ajuta să aibă încredere în oameni și de a se simți în siguranță. Unii teoreticieni leagă suportul social de modul de percepere a lumii sociale proprii individului sau de deprinderile și competența socială a individului, în timp ce alții îl consideră o caracteristică a unor rețele sau comunități, și nu a indivizilor. Suportul social reprezintă o resursă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Franceze (piese cu amplă documentare), ca și Moartea lui Dracula sau Procesul nu a avut loc - sunt elaborate și ele spre „renovarea” genului prea „declamativ”, „retoric”, „reacționar” și repunerea lui într-o altă formulă scenică, cea numită de comentatori și teoreticieni (Angelo Aybar, Pino Mariano) „teatrul intruziunii”. Expresiv ilustrată și în Ceaiul nostru cel de toate zilele (intrusul este aici ochiul puterii) sau în O rugăciune de prisos, intruziunea ajunge la desăvârșire în Robespierre. „Adevărata libertate a omului e dreptul la
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
CĂLINESCU, Al.[exandru] (5.X.1945, Iași), critic și teoretician literar, publicist. Este fiul Luciei Mioara Călinescu (n. Vartic) și al lui Cicerone Călinescu, profesori. După absolvirea Facultății de Filologie, secția franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967), parcurge tot aici treptele ierarhiei universitare la Catedra de franceză
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
CĂLINESCU, Matei (15.VI.1934, București), critic și teoretician literar, comparatist, eseist, prozator și poet. Este fiul Dorei Maria (n. Vulcănescu) și al lui Radu Călinescu, absolvent de la École Centrale des Arts et Manufactures din Paris, inginer la Căile Ferate Române. O ascendență care îl marchează timpuriu pe C. are mama
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
un perspectivism deschis către presiunile contextuale - în sens larg ideologice - exercitate asupra creației în diferite epoci. În ultima variantă, incluzând toate cele cinci chipuri, cartea pune ordine într-un domeniu unde pare a se fi înstăpânit babilonia (adică unde fiecare teoretician se exprimă în limba și în legea sa). C. tratează modernitatea drept concept generic sau gen proxim - distingând-o net de ceea ce se numește modernism, care este doar unul dintre chipurile sale doctrinare și estetice. Cartea este un ghid de
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
de istoria artei” ș.a., în paginile cărora, criticul a susținut cronica dramatică, arătându-se preocupat mai cu seamă de coloratura ideologică a textului, dar și de valorile artistice intrinseci spectacolului de teatru. Rezultate notabile va înregistra, însă, ca istoric și teoretician al teatrului. Cunoașterea din interior a fenomenului îi va da, de altfel, prilejul de a-și etala calitățile de cercetător excelent informat, indiferent dacă își propune să recompună „biografia” unei instituții reprezentative cum e Teatrul Național „I. L. Caragiale” sau dacă
ALTERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285311_a_286640]
-
esență comică, lipsite de complexitate, mai mult sau mai puțin artificiale. Chipul zugrăvit trebuie să surprindă printr-o singură trăsătură caracteristică. Un tip, un nume potrivit sau un gest valorează mai mult decît o pagină întreagă de descriere. Iar un teoretician al comicului, precum Henri Bergson (Râsul), susține că la baza comicului stă automatismul în contrast cu activitatea liberă, faptul acesta atrăgând după sine substituirea acțiunii de către observația minuțioasă tratată autonom, ca obiect în sine, suficient sieși: „în loc de a ne concentra atenția asupra
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]