64,222 matches
-
convingerii că limbajul este mărginit la a exprima doar "raționalul, terestrul, vizibilul - deci limitatul", iar artă devine astfel, alături de religie și natura, una din căile de expresie a ceea ce nu poate fi înțeles, nici exprimat în mod rațional. Dominată de teoria simbolului emoțional, estetică lui Wackenroder se bazează aproape "în exclusivitate pe efectul operei de artă asupra privitorilor" și legitimează, la polul opus cuvintelor, limbajul muzical anticipând teoriile schopenhauriene și nietzscheene despre arta muzicii". Într-un prim eseu dedicat picturii, autoarea
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
a ceea ce nu poate fi înțeles, nici exprimat în mod rațional. Dominată de teoria simbolului emoțional, estetică lui Wackenroder se bazează aproape "în exclusivitate pe efectul operei de artă asupra privitorilor" și legitimează, la polul opus cuvintelor, limbajul muzical anticipând teoriile schopenhauriene și nietzscheene despre arta muzicii". Într-un prim eseu dedicat picturii, autoarea urmărește câteva principii despre arta din literatura și filozofie cu aplicabilitate la pictură lui Caspar David Friedrich. "Romantismul a consacrat, ca preocupare permanentă, chiar datoria pentru artist
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
buni observatori ai realității. Eminescu avea nevoie de o "realitate" care să poată fi descrisă dând credibilitate meditațiilor sale". (p.114) Sfera culorilor (1810) al lui Phillipp Otto Runge, pictor romantic german, contemporan și cunoscut al lui Goethe, a adăugat teoriilor culorilor existente în epoca o latură științifică esteticii. Otto Runge dezvolta și el sistemul aristotelic unidimensional de coordonare a culorilor alegând formă alegorica a globului numit "sfera culorilor" la baza căruia întemeiază ideea unui "simbolism universal" conform căreia pentru a
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
personajului. Demnitatea și autocontrolul în fața durerii și a morții, totuși, imanente, este sfîșietoare. Evadările sînt, firești, nu în prezența familiei, pentru că nu o are, nu în căldura prietenilor, pentru că nu a avut timp să-i cultive, ci în poezie. În teoria receptării unui text poetic, în prelegeri despre structura liricii, în fascinația față de John Donne pe care are convingerea că l-a descoperit ca nimeni altcineva, o prezență totală în viața ei, suma tuturor celorlalte absențe. În aceste eliberări fizice și
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
viclenie stai la pîndă!" Era actul III, scena II. Anticarul continuă zîmbind: Take thou what course thou wilt!.... "Apucă orice cale vrei!" Pe urmă amfitrioana îl certă că îl pusese pe bietul Axente, autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria aia despre onoare pe care femeile n-ar avea-o, ceea ce era ori fals, și atunci nu trebuia s-o mai țină; ori nu, și, în acest caz, nu mai era de discutat. Ca să restabilească echilibrul, Praxiteea, cu una din
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
înfruntîndu-se ca doi pacienți dificili, intelectuali, desigur... Ceva din acuitatea marilor infirmi care văd totul mărit. Care sezisează totdeauna legăturile obscure și obscene deseori... Erau cuvinte, expresii, ce le aparțineau amîndurora și nu știai cine îl instruia pe altul în teoriile lor. De pildă, anticarul spunea: "Suntem de la natură cu toții puțin codoși; ne place să codoșim ca unor autori stăpîni pe intrigile și personajele lor." Sau Praxiteea, care îi spusese lui Chiril prima dată cînd acesta fusese adus de Brummer în
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
și-ar fi pierdut poate noaptea pictând catedrala, ce era, slavă Domnului, mult mai vizibilă ziua. Am ales special aceste două subiecte ca să zic așa, la prima mână, pentru că ele au fost larg dezbătute de predecesorii și profesorii mei în teoria artei. Marele Sigmund Freud analizează cu finețea lui infinită, într-un superb studiu, motivul sau motivația internă, psihanalitică, a creatorului Mona Lisei. Cât despre Van Gogh, ce să mai vorbesc, că râd și cucii. Răspunsul la cruciala întrebare a alegerii
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
de ani, ca Da Vinci. Dacă m-ar întreba cineva pe mine ce m-a făcut să aleg acest subiect de film pomenit înainte și știind că nu e bine să dau răspunsul, l-aș minți. I-aș ține o teorie despre faptul că mă simt român printre străini și că mă doare când aud foarte des vorbindu-se și vehiculându-se concepte ca "Paysan du Danube" (Marx), sau "meseria de a fi român" (țarul Rusiei), sau "Țara măgarilor" (un cărturar
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
tragedia politică" provine din faptul că fiecare izbîndă a lui Havel a fost urmată de o înfrîngere sau contestabilă din punct de vedere moral. E o viziune prea puțin flatantă, discutabilă, revoltătoare pentru mulți, dar interesantă ca pretext al unei teorii desfășurate nu totdeauna convingător de Keene, despre ce înseamnă a fi lider politic într-o fostă țară comunistă. Detaliile biografiei lui Vaclav Havel sînt probabil deja cunoscute, iar Keene însuși nu zăbovește asupra lor în scop pur informativ, ci mai
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
nouă "știință" despre cum se scriu cărți bune care să se vîndă și care să fie și respectate în același timp. Cum să fii o vedetă culturală autentică? Eco s-a afirmat pe cel puțin trei planuri culturale diferite: literatură, teoria literaturii și publicistică. Minunea sfîntului Baudolino face parte din această ultimă categorie: este o culegere de articole apărute în presa italiană pe diverse teme care țin strict de cotidian, un cotidian mediatic îmbinat cu experiențe strict personale. Această culegere este
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
mai curată decît speranța neîmplinită. * A gîndi e, într-un fel, a lenevi. A gîndi substanțial: a lenevi în profunzime. * Frumusețea e o formă imanentă de inteligență cosmică. Nefiind obligată a se autoreflecta conceptual, produce suspiciuni în planul conceptului gelos. * Teoria tipicului, la modă în cadrul "realismului socialist": un soi de colectivizare, de colhoz estetic. * Alcoolul încearcă a transforma viața în ficțiune. Efectul său pare similar cu cel al artei. Dar e o artă care se destramă înainte de-a se naște
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
început să-mi dau seama că există un tratament diferit al femeilor față de bărbați, am avut acel sentiment de nedreptate și de indignare. Însă această indignare rămânea la nivel personal, aș zice instinctual. Apoi, în 1969, au început să circule teoriile feministe, iar eu m-am recunoscut în unele dintre ele. Atunci m-am gândit că poate exista o reflecție comună, colectivă, asupra nedreptăților suferite de femei, că exista un substrat istoric, că trebuia întreprinsă o analiză istorică, că nu era
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
-mi plac toate locurile în care se stabilește că adevărul e unul singur, și că toți cei care nu urmează acel adevăr sunt de disprețuit. Asta nu mi-a plăcut niciodată: fie că a fost vorba de partide politice, de teorii filosofice ori religioase. Pot spune că am o idiosincrazie la dogme și la secte. Raportul meu cu feminismul a fost, și insist asupra acestui lucru, unul liber și atent, nu unul de afiliere. Un romancier nu poate avea dogme. Pot
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
trecutul e tot așa de fals ca și cum ți-ai căuta viitorul, deoarece te confrunți cu o incongruență dintre material și imaterial (cel dintîi devenind tot atît de abstract ca și cel de-al doilea). Ceea ce s-a întîmplat ține de teorie și utopie, ca și ceea ce va urma.
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
marginea practicii de clinică, refuz practicat (cu justețe, până la un punct) ca garanție a eficienței și a autenticității psihoterapiei. Trebuie observat că se redeschide astfel o problemă mai veche, încă nedecisă a psihanalizei - anume dacă există o incompatibilitate necesară între teorie și practică în cariera psihanalistului. Mai concret: poate fi un bun clinician și un teoretician cel puțin la fel de bun? Rezolvarea lui Kafka este una subtilă și, desigur, nu tranșantă: calitatea abordărilor terapeutice depinde ea însăși, de la un anumit nivel, de
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
cu mine; e mai bine pentru ei, sunt în siguranță, au ce să ciugulească, nu-i mănîncă oamenii, că am auzit că unii îi prind cu lațul și fac din ei ciulama, și A. se strîmbase de oroare. Reieșea, după teoriile lui de marxist lacom de cultură și de broșuri științifice materialiste că libertatea nici în regnul animal nu era bună oricînd, ca și la oameni. Că mai întîi trebuia stabilit un cadru prielnic, ca societatea comunistă, iar apoi, după ce oamenii
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
trecutul e tot așa de fals ca și cum ți-ai căuta viitorul, deoarece te confrunți cu o incongruență dintre material și imaterial (cel dintîi devenind tot atît de abstract ca și cel de-al doilea). Ceea ce s-a întîmplat ține de teorie și utopie, ca și ceea ce va urma. * Decădere și mîntuire într-o unică manifestare, atunci cînd nu (te) mai înțelegi, cînd nu (te) mai recunoști. * Tăcerea: o cenzură naturală. * Cine nu știe să profite de clipă, n-ar ști să
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
Andreea Deciu Pentru studenții de la Litere, între primele volume de specialitate cu care vin în contact se numără Istoria criticii literare și Teoria literaturii ale celebrului cuplu Wellek și Warren. Cărțile au de-acum o vîrstă venerabilă, de peste jumătate de secol, dar într-o bibliografie care nu se laudă prin actualitate și nici nu aspiră la așa ceva, cu siguranță își au locul. René
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
cred că se pot face erorile cele mai importante, dar șí cele mai puțin perceptibile imediat. De pildă, luând ca model o bază de date lexicală, ca "Wordnet", elaborată sub conducerea unui eminent psiholog - mai întâi behaviorist și corifeu al "Teoriei Informației și Comunicării", apoi adept și colaborator al lui N. Chomski -, George Miller, implicând exclusiv limba engleză (predominant sintactică) și Modelul Generativist, acest demers poate să nu fie util (adecvat) pentru beneficiarii de limbă română (predominant morfologică, având șí alte
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
a perpetuat și dincolo de perioada stalinistă, este drept ceva mai relaxat, dar structural același și se simte și azi. După epoca stalinistă temele istorice s-au modificat: originea noastră slavă a fost abandonată, în schimb treptat s-a încercat impunerea teoriei originii noastre tracice. Și, pentru a nu renunța complet la tradiția romanității s-a inventat teoria că romanii erau ei înșiși traci, iar limba latină un dialect tracic. Odată lansată teoria chiar și în publicații ale PCR, ceea ce-i dădea
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
simte și azi. După epoca stalinistă temele istorice s-au modificat: originea noastră slavă a fost abandonată, în schimb treptat s-a încercat impunerea teoriei originii noastre tracice. Și, pentru a nu renunța complet la tradiția romanității s-a inventat teoria că romanii erau ei înșiși traci, iar limba latină un dialect tracic. Odată lansată teoria chiar și în publicații ale PCR, ceea ce-i dădea legitimitate politică, ea a fost preluată pe scară din ce în ce mai largă găsindu-și ca instrument predilect de
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
fost abandonată, în schimb treptat s-a încercat impunerea teoriei originii noastre tracice. Și, pentru a nu renunța complet la tradiția romanității s-a inventat teoria că romanii erau ei înșiși traci, iar limba latină un dialect tracic. Odată lansată teoria chiar și în publicații ale PCR, ceea ce-i dădea legitimitate politică, ea a fost preluată pe scară din ce în ce mai largă găsindu-și ca instrument predilect de propagandă revista de tristă amintire Săptămâna. Paralel, s-a lansat o nouă teorie, a protocronismului
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
Odată lansată teoria chiar și în publicații ale PCR, ceea ce-i dădea legitimitate politică, ea a fost preluată pe scară din ce în ce mai largă găsindu-și ca instrument predilect de propagandă revista de tristă amintire Săptămâna. Paralel, s-a lansat o nouă teorie, a protocronismului conform căreia în domeniul culturii românii au inventat totul și s-au dezvoltat fără să fi suferit vreo influență. Pe aceeași linie se situează și teoria despre "scriitorii străromâni". Și pentru a vedea exact cărui tipar de gândire
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
propagandă revista de tristă amintire Săptămâna. Paralel, s-a lansat o nouă teorie, a protocronismului conform căreia în domeniul culturii românii au inventat totul și s-au dezvoltat fără să fi suferit vreo influență. Pe aceeași linie se situează și teoria despre "scriitorii străromâni". Și pentru a vedea exact cărui tipar de gândire îi aparțin teoriile menționate nu avem decât să privim spre Moscova, centrul de comandă al tuturor comuniștilor: Soljenițîn arată cum spre finalul vieții Stalin "a făcut un oribil
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
conform căreia în domeniul culturii românii au inventat totul și s-au dezvoltat fără să fi suferit vreo influență. Pe aceeași linie se situează și teoria despre "scriitorii străromâni". Și pentru a vedea exact cărui tipar de gândire îi aparțin teoriile menționate nu avem decât să privim spre Moscova, centrul de comandă al tuturor comuniștilor: Soljenițîn arată cum spre finalul vieții Stalin "a făcut un oribil viraj spre o înfumurare națională fără margini, prezentându-i pe ruși ca fiind primii care
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]