1,900 matches
-
sărbătorii sunt în toi, o febrilitate neobișnuită se face simțită în curtea mănăstirii. Discut cu unul dintre agenții de pază locali, un bărbat de 50 și un pic de ani, are ochi buni, care respiră bunătate, nu seamănă cu micii ticăloși puși pe căpătuială pe care i-am întâlnit în alte locuri. „Înainte de 1990, pe vremea lui Ceau șescu, Dumnezeu să ne ierte pentru ce i-am făcut, venea mult mai multă lume decât acum. Dar ce să facem, au îmbătrânit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
împreună cu opoziția și n-am închis televizorul și nici n-am dat pe alt post. Eram aproape convins că vine cu niște noutăți, că a găsit cheia la ușa care rămânea închisă pentru România, că a dat de pământ cu „ticăloșii”, mogulii, oligarhii și aristocrația roșie și altele care se cer făcute cât mai repede, ca să nu ajungem o țară bananieră în care pătrund grupuri de comando din S.U.A. și-l sechestrează pe președintele local, prins că vindea arme și droguri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a trecut în revistă toate celulele Zărcii. Ușa se deschidea și gardianul comanda: „Drepți! Raportul la domnul inspector”. Stăteam în picioare doar sprijinindu-ne de pereți. Inspectorul nu zicea nimic. Domnule inspector, ăștia sunt legionarii despre care v-am vorbit. Ticăloși care nu merită să trăiască, trădători de țară ce nu vor să meargă pe front, ne insulta maiorul Munteanu în spatele lui. Din privirea inspectorului și din felul cum dădea din cap, parcă nu era de acord. Cu Sile a vorbit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu fața cam lată, asimetrică și cu mișcări de fiară. Ochiul, acest luminător al trupului, este prima fereastră prin care mă uit în adâncul acestui necunoscut, sufletul omului. Ochii lui Țurcanu, pe care îl vedeam pentru prima dată, erau ochii ticălosului, capabil să-și sacrifice tot ce are mai de preț pentru a-și atinge scopul mârșav. La intrarea lui, subalternii și colaboratorii săi, care operaseră până atunci în filiala Gherla atâtea fărădelegi, au luat o poziție reverențioasă și unul dintre
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
strâns mâna. Mulți aveau lacrimi în ochi. Anii de teroare comunistă nu reușiseră să pervertească în așa hal sufletele, încât să intre în ascultarea oarbă. Alexandrică m-a însoțit până la autobuz: Domnule Maxim, abia acum am văzut noi cât de ticăloși sunt ăștia. La fel au procedat și cu Ilie Țintă, la data aceea contabil la Autobaza I Ploiești, care își câștigase simpatia întregii întreprinderi. Regizarea a fost cam aceeași, dar același și răspunsul oamenilor. Momentul Brejnev Buna noastră mamă, URSS
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
timp, știam că tatăl meu era un om virtuos, nepreocupat de deșertăciunile lumești, în timp ce unchiul Abel, cel atât de monden, reprezenta tipul comun de persoană foarte egoistă. Nu vreau, desigur, să spun că unchiul meu era „un mitocan“ sau „un ticălos“; nu, așa ceva nu era. Își iubea frumoasa soție și, din câte știu eu, era un soț fidel. Era, totodată, un părinte afectuos și plin de responsabilitate. Sunt convins că în munca lui și în afacerile financiare era onest și conștiincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putea suporta ideea că ți-ai schimbat într-adevăr viața. E un lucru pe care și eu am dorit întotdeauna să-l fac, dar niciodată n-am reușit și nici nu voi reuși. Am să mor în mizerie, ca un ticălos ce sunt. Timp de-o săptămână am băut fără întrerupere, după ce m-am întors din iad, alias Belfast. Civilizația e înfiorătoare, Charles, dar nu-ți imagina că tu vei putea scăpa vreodată de ea. Vreau să știu ce faci. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
beată. O imagine foarte educativă. Oh, Charles, ce noroc chior ai avut să scapi fără impozit de toate capcanele astea înfiorătoare, care te rănesc de ți se scurge sângele și urli de durere și te urmărești singur cum devii un ticălos. Ești atât de departe de toate astea. Dumnezeule, ce deștept ai fost! Ești un păcătos atât de curat, Charles, fața ta e curată și netedă și roză ca a unei fete, pariez că te bărbierești o dată pe lună, și mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adică, în măsura în care sunt eu capabil de iubire. Sunt oare? Nu știu. Și am mai iubit... oh... în trecut... alte femei... alți oameni... pierduți acum, pierduți, duși pentru vecie... dar tot n-ar fi dus la nimic... rahații și ratații și ticăloșii nu pot fi fericiți, așa că tot există puțină dreptate pe lumea asta. Ajunsesem la stadiul în care-ți vine foarte greu să pleci, în care e foarte greu să faci altceva decât să continui să bei și să tot bei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scoase un fluierat, își dăduse seama pe loc de enormitatea celor ce săvârșisem. Lui Hartley îi trebui un moment ca să înțeleagă. Vrei să spui... vrei să spui... că i-ai spus lui, i-ai spus lui în mod deliberat... oh, ticălosule... oh, nebunule... nu știi... nu știi... Lacrimi de furie și de disperare îi țâșniră în ochi, și își întoarse spre mine fața aprinsă. Am făcut un pas îndărăt. Apoi, continuând rolul pe care mi-l însușisem, dar vorbind în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dacă au venit sau nu? Dar ți-am spus că au venit, și de fapt n-au fost. — Chiar dacă n-au venit, ar fi trebuit să vină. Dar n-a fost adevărat. — De ce încerci să-l scoți basma curată pe ticălosul acela barbar? Titus îl urăște. Asta nu-i o mărturie suficientă? Pentru mine e. — Ben nu are pe nimeni altcineva pe lume în afară de mine. Nu are nimic pe lume. Va supraviețui. Și eu ce am? De ce să nu-ți fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ea de podea, făcând-o să bufnească și să clincăne. Își împinse spre mine capul schimonosit de un rânjet, determinându-mă să fac un pas înd\r\t. — Ferește-te din calea mea, că te ucid! Și spune-i și ticălosului ăluia de puștan să se ferească. Am să te ucid! Ușa se trânti cu o violență care făcu soneria să vibreze. Câinele urla cât îl ținea gura. M-am întors pe alee și am traversat la mașină, unde cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ceva mai târziu. Între timp însă, mi-ai putea fi de ajutor aici. Dar vreau să-ți spun ceva despre Ben, ceva ce se cuvine să știi. Ziceai că nu-i un om rău, dar în realitate este. E un ticălos violent. A încercat să mă ucidă. Voiam să-l impresionez pe Titus, să-l zgudui din teribila lui detașare. — Să te ucidă? Cum? — El m-a îmbrâncit în apă. Căderea mea în groapa din mare n-a fost un accident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dementă a lui Ben să mă lovească prin mijlocirea băiatului, îndeplinind astfel un act de răzbunare menit poate să-i procure și mai multă satisfacție? Mi-am adus aminte de cuvintele rostite ultima dată de Ben, când un blestem adresat „ticălosului ăluia de puștan“ fusese asociat cuvintelor „Am să te ucid!“. Și aș fi putut acum reintra în lume „dând uitării” acest act, acest fapt? Ar fi fost de neconceput. Orice act trebuie contracarat printr-un alt act. Dar cum? Cuprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de astea... Și mă gândeam că o să se deschidă ușa și o să zică unu’: Scuzați că s-a făcut o greșeală cu dumneavoastră. Da’ mi-au zis: Nu mai fii naiv, mă, pregătește-te de cursă lungă... Adică pupă mână ticăloșilor ăstora, că ăștia nu mai dau înapoi, să știi. Te-au înhățat, te condamnă! Ceea ce s-a și adeverit... Se obișnuia la Uranus să folosească informatorii în celule? Da. Da’ eram conștienți că erau informatori printre noi... Mie mi-a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o nuanță modală ipotetică în structura sintagmei predicatului compus: „Negru trebuie să fie sufletul tău, îi spuse.” (M. Preda) Introducând probabilitatea, verbul a trebui situează sintagma verbală într-un punct nedefinit între certitudine și incertitudine: „Obraznicul ăsta trebuie să fie ticălosul de frate-meu.” (I.L. Caragiale) Apropierea de un pol sau de celălalt de pe axa certitudine-incertitudine depinde de desfășurarea semantică a întregului context sintactic: „A venit nebunul!... Trebuie să fi venit, că am auzit trântind ușile.” (D. Zamfirescu) În unele cazuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la plural): „Ei, acum cumnate, ia să vorbim o vorbă colea între bărbați, cocoanele să nu asculte;...” (I.L. Caragiale); „Să părăsești casa mea, muiere prefăcută; să te duci la calicul de calemgiu, auzit-ai tu?” (N. Filimon); „Tu să taci, ticălosule!...Să taci, tâlharule!... Să taci!...Să taci!...” (L. Rebreanu) „Străin și făr’ de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce.” (M. Eminescu) Observații: În strânsă legătură cu valoarea de imperativ a conjunctivului prezent se află valoarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șezi cu dânșii în casă toată ziulica să-ți scoată peri albi, mânca-i-ar pământul să-i mănânce, doamne iartă-mă!” (I. Creangă) Conjunctivul urmează, în majoritatea situațiilor sintactice, optativul, dar poate și lipsi: „- Arză-te-ar focul de ticălos, c-așa te-am apucat și așa o să te las...” (D. Zamfirescu) • Întrebuințat cu valoare de indicativ (prezent), optativul exprimă modestia, politețea sau timiditatea vorbitorului: „- Drăguță, dacă nu te superi, m-aș ruga... încă un pahar cu apă...” (I.L. Caragiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un „subiect interior” - complement semantic principal: Nu are (este) cine veni. Timpurile infinitivuluitc "Timpurile infinitivului" Infinitivul cunoaște două forme temporale: prezent și perfect, prin care se exprimă opoziția aspectuală imperfectiv/perfectiv: Nu-i pot ierta greșeala de a elogia un ticălos. Nu-i pot ierta greșeala de a fi elogiat un ticălos. Prezentul Este, de fapt, un „timp” sintactic, dependent, ca aspect imperfectiv, de relația contextuală în care se află înscris: „Spre a merge la Almaș pe drumul mare, ar fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Timpurile infinitivuluitc "Timpurile infinitivului" Infinitivul cunoaște două forme temporale: prezent și perfect, prin care se exprimă opoziția aspectuală imperfectiv/perfectiv: Nu-i pot ierta greșeala de a elogia un ticălos. Nu-i pot ierta greșeala de a fi elogiat un ticălos. Prezentul Este, de fapt, un „timp” sintactic, dependent, ca aspect imperfectiv, de relația contextuală în care se află înscris: „Spre a merge la Almaș pe drumul mare, ar fi trebuit să suim dealul Balaurului, ce se ridică dincolo de Dărmănești.” (C.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cunosc limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.” (M.Eminescu) „Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață.” (M. Eminescu) În patru ani avea să-l ticăloșească și pe celălalt copil. • ca predicat analitic (nominal): „Obraznicul ăsta trebuie să fie ticălosul de frate-meu.” (I.L. Caragiale) Peste un an avea să ajungă cel dintâi. II. Dezvoltarea construcțiilor sintactice generate de verb și a câmpului semantico-sintactic pe care acesta îl descrie este dependentă de valențele lui libere (corespunzătoare golurilor semantice), în funcție de care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb): Supraviețuiește ticăloșiei cel ce rămâne de partea adevărului. Supraviețuiesc ticăloșiei cei ce rămân de partea adevărului. Dacă propoziția-subiect are predicat multiplu, verbul-predicat al propoziției complexe se situează la singular: Cine cunoaște adevărul și-l tace se așează singur între ticăloși. În desfășurarea predicației, verbele (expresiile) impersonale absolute (a ploua, a însera, a-i fi dor etc.) își actualizează propriul conținut lexical, absolutizându-l în planul semantic al predicatului pe care îl realizează. Prin aceasta, verbele impersonale absolute generează nuclee predicaționale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca termeni centrali (sau unici) ai unor enunțuri neanalizabile, componente ale unor enunțuri complexe, întemeiate pe relația de incidență: „Fac prinsoare pe ce vrei, că și tu ai venit să mă vezi pentru vreun măgar, pentru vreun leneș, pentru vreun ticălos... -Aș! zic eu... -Măi! adaugă el...” (I.L. Caragiale) „-Văleu! și unde-i bălaurul, moș Nechifor?” (I. Creangă) Interjecția ei realizează predicația, în enunțuri neanalizabile, fie prin intonație exclamativ-asertivă, fie prin intonație interogativă: „-Dumneata vrei să mergem la plimbare... -Ei! da
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
această întrebuințare: • sintagme în care termenul dependent, realizând funcția de atribut, este un pronume de cuantificare superior lui nouăsprezece (la toate nivelele: douăzeci, o sută douăzeci etc.): nouăsprezece ani vs douăzeci de ani • sintagme marcate stilistic, prin dezvoltarea funcției expresive: ticălosul de portar vs ticălosul portar/portarul cel ticălos ca visul de ușor 3. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală: „După gratii de fereastră o copilă el zări.” (M. Eminescu) 4. morfem-constitutiv al supinului: „D-apoi tu nici de păscut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel de-al doilea component - purtătorul conținutului semantic-ontologic - din structura constituentului analitic prin care se realizează unele funcții sintactice (predicat, cel mai frecvent) are dezvoltare propozițională: Ideea lui a fost să urcăm mai întâi Rarăul. Adevărul este că toți acești ticăloși și-au găsit adăpost în minciună. * Din punct de vedere semantic, în funcție de situarea între abstract și concret, conjuncțiile (locuțiunile conjuncționale) sunt polivalente sau monovalente, când se constituie în mărci ale unor anumite funcții sintactice cu realizare propozițională: • conjuncții polivalente: că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]