2,929 matches
-
pe cineva, la zece fix mă duc în târg". Discursul lui Farfuridi din actul III este un model al comicului absurd, care scoate în evidență platitudinea gândirii, confuzia lingvistică a personajului, iar stilul bombastic și infatuat devine caricatural și prin ticurile verbale și prin afirmațiile aberante: "Dați-mi voie! Dați-mi voie! Din două una, dațimi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la Început percheziție... Unii spuneau că să bate În Jilava, dar Dincă, cel care ne turnase În Pitești, spunea că nu, nu-i adevărat, că mințim. Și avea un tic nervos... făcea mereu din cap așa (o mișcare rapidă și scurtă a capului Într-o parte - n.n.). Și noi am nemerit În primu’ rând... Și, stând noi așa, vine Iamandi... Când să uită, Dincă făcea cu capu’ așa (aceeași mișcare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
minis terială și administrarea lui de către un corp separat și ales, persoană juridică, dotat cu fonduri speciale. Va stărui ca învățământul general, gratuit și obli gatoriu să devină o realitate și să fie distribuit într-un mod proporțional și prac tic, astfel încât să răspunză la toate trebuințele noastre politice, sociale și economice. Presa va cere desființarea institutelor de educațiune iezuitică « Sacré cœur» și altor asemenea, cari s-au înființat în țară cu scopul de prozelitism. VI Autonomia județeană și comunală, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost acest ziar într-o vreme” (perioada dintre 1955 - 1960), după Sp., a fost invitată să vorbească „tovarășa Dumitrașcu”, un soi de femme-commissaire, fostă redactor-șef. La rîndul său, reprezentantul propagandei, Pintilie Rusu, a reamintit, privind mereu în lături (jenă, tic?), uzitatele comparații statistice: în ’46 economia era de 33 de ori mai mică decît în prezent, erau numeroși analfabeți etc. etc. În timp ce „partida suflătorilor” își făcea numărul, m-am întrebat cîți din participanții la festivitate își scrutează cu nemulțumire conștiințele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apoi și-a petrecut seara în casa lui Radu Cârneci. Acolo, cicălit de nevastă-sa - o zootehnistă sau „ceva pe-acolo” -, care-l admonesta și-l alinta cu nesuferitul „Marinică”, Maestrul, un pic alcoolizat, mi s-a părut plin de ticuri și dépourvu d’esprit, în orice caz inferior la acest capitol lui Gheorghe Iacob, directorul tehnic al editurii, un anecdotist hazliu, mort între timp și el. L-am revăzut, apoi, la București, în aprilie 1972. Amuzat și absent, a declinat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de întrebări care, deși mă păstrez în limitele impresionismului, mă ferește să fiu superficial. Am învățat, de asemenea, să fiu mai personal fără a-mi etala „personalitatea”. Caut să fiu precis și nuanțat. Nici o cochetărie, nici o fioritură, cît mai puține ticuri. Scriu pentru autor și pentru cititor, deopotrivă. Mă simt obligat să-i dovedesc și unuia și celuilalt că mă pricep să văd ce e în carte. Deși nu exclud viitoare împiedicări, risc să afirm (aci și numai aci) că mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cruciale”, inclusiv pe cea a debutului în literatură. Orașul nostru a constituit „nucleul de foc al existenței sale”. Felul său de a pronunța cuvintele m-a făcut să mă gîndesc la un orator cu placă dentară. Își pungește, într-un tic, gura, și clefătește după fiecare frază, de satisfacție sau de indignare. Altminteri, trebuie remarcat, are substanță, coerență și o pasiune demonstrativă care te face să-l urmărești atent. Trecînd să răspundă la întrebarea despre aparenta lipsă de ordine în darea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
duet cu Costin. El (Sergiu) și Petru Cimpoeșu mi-ar fi ținut partea, afirmînd că am „gust”. Pînă și Genoiu ar fi încercat să-l pună la punct: „De-ajuns, Vasile!” Dar Vasile ar fi clipit de cîteva ori (e ticul prin care își manifestă cel mai adesea nedumeririle) și a mai tras o „rafală”. Omul acesta respiră cu mine, de patru sau de cinci ani, aerul aceluiași birou, timp în care am căutat să fiu mereu corect față de dînsul. Avertizat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
micilor tratate de glorie mică. Dintre toți membrii biroului, doar cu Sorin Titel și cu Ștefan Bănulescu mă aflam, În sporadicele noastre Întâlniri „oficiale”, Într-o perfectă stare de Încredere. Erau lipsiți amândoi și de vanitatea „deciziilor importante”, și de ticurile de autoritate pe care sistemul le inoculase chiar și celor care se credeau străini de ele. Cu Sorin eram prieten, știam prea bine cât disprețuiește morga unor colegi instalați În poziții de selecționeri sau critica literară de „direcție”, nu doar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
produs curând după apariție, legată de confruntarea, avută la Washington, la o simandicoasă conferință dedicată Estului postcomunist, cu tovarășul profet Silviu Brucan. Nu ezitasem, În pofida prestigiului de „disident” cu care se prezenta vechiul-nou nomenclaturist, să luminez, În fața unei săli uluite, ticurile de rutină marxistă și partinică, În retorica Înnoită conjunctural a fostului diplomat. Nu știu dacă am publicat altceva, ulterior, În afară de două interviuri luate de Gabriela Adameșteanu, dar știu bine „momentul Eliade”, În 1992, când am Încetat orice legătură cu redacția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe cel care Îmi deschide porțile zilei. - Voiam să vă rog, dacă se poate, să-mi păstrați timbrele de pe scrisori. Știți, colecționez... * Lectura zilnică a scrisorilor, urmată de decuparea colțului cu timbre. Un mod de distanțare de cele citite? Un tic liniștitor? „Îți doresc o ședere fructuoasă la Berlin. Profită cât poți și bucură-te de clipă. Eu am fost la Berlin vara trecută, la Congresul hispaniștilor. Am rămas fascinată de oraș. Îți Închipui momentul În care am fost duși să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care le târâse cu el peste mări și țări și care se târau, iată, după el, cu el, În el, fără scăpare. Cât de „europeană” părea, dintr-o dată, interpretarea tradițională a piesei!... Lectorul recunoscuse propria duplicitate, dorințele amânate, pervertite de ticurile prudenței. Știa deja, Însă, și cât de mult exprimau frazele americane mitologia americană a „Înnoirii”. Regenerarea dinamicii cotidiene, totala schimbare de Înfățișare, personalitate, preferințe, nevoia de a „merge Înainte”, cu orice preț? Evitând lamentările, acceptând provocarea oricât de dezavantajoasă, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca „our new friends”. Delicata contrapondere a unui clasicism intelectual orgolios, detașat. Am contemplat, de asemeni, comportarea În preajma femeilor a cuceritorului faimos, cândva, pentru aventurile amoroase și numeroasele căsătorii-divorțuri. Redevenea cavalerul ușor arhaic, juvenila directitate americană potența curtenitoarea afabilitate, farmecul, ticul seducției, acum supravegheată, Încetinită. L-am urmărit și În tensionatele momente dinaintea apariției monografiei lui James Atlas, când se aștepta la indiscreții răuvoitoare din partea fiilor proveniți din căsătorii anterioare, ca și la cinice manipulări ale documentelor de către biograful interesat mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din acea seară. Mi-a dat a Înțelege, apoi, În mai multe rânduri, că jignirea cu care mă Întâmpinase era una dintre stupidele trucuri ale mondenității pe care, de fapt, o disprețuia, deși continua să-i plătească, uneori, tributul, În virtutea ticurilor tinereții, când aceste party-uri asigurau plăcute, chiar dacă efemere, partenere feminine, cum mai asigurau, de altfel, câteodată, și acum. N-a trecut multă vreme până când nu doar eu am renunțat la aceste serate de „public relation”, ci și el, mult mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
im pl em en ta re a ele m en te lo r d e no ut at e Da ni el Vo in ea M SM An ali za im pl em en tăr ii î n pr ac tic ă Su pe rv iza re a șef ul ui d e s er vic iu An ua l De c. 20 07 S S SS 1.3 . N ea gr ea re a d in pa rte a C
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
unor divinități mitologice necanonice. Povestirile din această culegere fixează și detaliază mai coerent premisele unor trame narative, ordonate de regulă modular, în cheia impreciziei intenționate. Phreeria (1991) dovedește că prozatorul nu este pregătit pentru construcția amplă presupusă de un roman. Ticurile sale cele mai supărătoare (derivate lingvistice și semantice, nesiguranță și incoerență epică, poetizări necontrolate), asociate cu o lipsă marcată de originalitate, capătă amploare (măcar cantitativ) și duc la ratarea aproape totală a cărții. Literatura ulterioară a lui G. - romane, povestiri
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
mizele si istoria minimalismului francez sînt multe altele. Iar istoria lui Începe cu survenireași validarea critică, În roman, a crizei reprezentării, imediat după cel de-al doilea război mondial. V. 1. Genealogia minimalismului. De la Beckett la Echenoz. Ce este un tic? Este tocmai lupta mereu reluată Între o trăsătură de chip care Încearcă să scape de organizarea suverană a chipului, și chipul Însuși care se Închide În această trăsătură, o apucă, Îi barează linia de fugă, Îi re-impune propria organizare. (...) Romanul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
devine și la noi un produs de vînzare pentru succesul căreia nici un superlativ nu trebuie precupețit, iar Încrederea În ceea ce apare ca „sfatul criticului” pe coperta a patra trebuie reevaluată În urma lecturii romanului. Martin Page este un scriitor tînăr cu ticuri ideologice vechi. Cartea lui nu face decît să confirme limitele unei gîndiri. Cum poate intelectualul - În sens larg - francez să Înceteze să gîndească acceptarea, l’acquiescement, În termenii resemnării, ai trădării, ai neîmplinirii? De ce, adică, un tînăr broker plin de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cazuri, conștiința individului se înclină în fața autorității. Milgram relatează un caz din experiența sa: intră în laborator un om de afaceri echilibrat și sigur pe el, surâzător și încrezător. După douăzeci de minute este redus la o zdreanță cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile, supunându-se până la sfârșitul experimentului. Incapabili să se revolte contra tiraniei experimentatorului (acesta îi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
-și transcrie amintirile fără să țină cont de cronologie, de epic, de legile narației. Totul pare pus pe hârtie la voia întâmplării, în fraze fără legătură unele cu altele; pe scurt, unsprezece oameni, într-o celulă de închisoare, fiecare cu ticurile, gândurile lui, transmise cititorului doar fragmentar, sincopat. „Povestirea” nu are flux continuu, nu există nici conflict, nici personaje care să unească crâmpeiele de acțiune. Deseori, rarele „insule narative” sunt despărțite prin „aforisme”, de fapt fraze reluate din cărțile anterioare. SCRIERI
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
solidaritatea și le facilitează maturizarea. Aventura, cât mai încordată, cât mai cu suspans, se sfârșește întotdeauna glorios. Grupul tinerilor de pe strada Cireșului e alcătuit din Victor - inteligent, cult, hotărât, stăpân pe sine, tipul conducătorului; Ursu - forță, generozitate, putere de sacrificiu; Tic - ingeniozitate și neastâmpăr copilăresc; Maria - grijă echilibrată, prudență; Lucia - idealul îndepărtat de perfecțiune a frumuseții aflate în pericol ș.a.m.d. Instinctul autorului este de a-i face pe acești copii să acționeze în situații aproape arhetipale: lupta cu spionii
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
urme, indicii, ruine ale unui trecut ale cărui reminiscență aduce la lumină ceea ce este trecut sub tăcere, ne-spus. Intruziunea soldatului rătăcitor apare ca o tentativă de viol a unei conștiințe, aceea a unui individ căruia îi observăm gesturile, atitudinile, ticurile, lapsusurile, falsele mișcări, actele ratate, individ scrutat, descifrat în ascunzătoarea, culcușul său. Este vorba într-adevăr de a descoperi individul ca istorie și de a-l face să se destăinuiască, să se povestească, să mărturisească. Tânăra fată și fugarul este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se va folosi o exprimare clară, precisă, sugestiva; se va practiva stilul concret, cu fapte precise și exemple; se va păstra contactul vizual în timpul comunicării; se va controla mimica, evitând exagerările, gesticulările și 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A ORGANIZAȚIEI PUBLICE ticurile. Literatura de specialitate evidențiază faptul că viteza de gandire este de 400 de cuvinte pe minut, iar cea de vorbire de 275 de cuvinte pe minut. De aici apare dificultatea de concentrare asupra mesajului, existând tendința de a ne gândi
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
va folosi o exprimare clară, precisă, sugestiva; ♦ se va practiva stilul concret, cu fapte precise și exemple; ♦ se va păstra contactul vizual în timpul comunicării; ♦ se va controla mimica, evitând exagerările, gesticulările și 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A ORGANIZAȚIEI PUBLICE 13 ticurile. Literatura de specialitate evidențiază faptul că viteza de gandire este de 400 de cuvinte pe minut, iar cea de vorbire de 275 de cuvinte pe minut. De aici apare dificultatea de concentrare asupra mesajului, existând tendința de a ne gândi
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
simbol. Analizând comunismul polonez ca „produs finit”, sincronic, se preocupă de înregistrarea tuturor spasmelor regimului. Deși optează chiar din titlu pentru o metaforă medicală, autopsia, Buhler se repliază mai mult în observațiile de tip seismografic, alimentate, cu certitudine, și de ticurile diplomatului profesionist. în plus, își asumă fără șovăire expuneri și explicații asupra acelor medieri între instituții și indivizi despre care Karpinski nu se considera suficient de informat să scrie. Lipsit de presiuni academice ori didactice exprese, volumul lui Pierre Buhler
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]